1,401 matches
-
cf. Satapatha Br., VI, l, l, 5). La început, Prăjăpati era Unitatea-Totalitate nonmanifestată, prezență pur spirituală. Dar dorința (kăma) 1-a îmboldit să se multiplice, să se reproducă (Sat. Br., VI, l, 1). El s-a "încălzit" peste măsură prin asceză (tapas, literal "căldura, ardentă") și a creat prin emanație 16; se poate înțelege prin transpirație, ca în unele cosmogonii primitive, sau prin emisie seminală. El a creat la început pe brahman, adică Tripla Știință (cele trei Veda), apoi, pornind de la
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ideea fundamentală este că, dând naștere lumii, prin "încălziri" și prin "emisii" repetate, Prăjăpati se consumă și sfârșește prin a se epuiza. Cei doi termeni-cheie - tapas (ardoare ascetică) și visrij (emisie împrăștiată) - pot avea conotații sexuale indirecte sau subînțelese, căci asceza și sexualitatea sunt strâns legate în gândirea religioasă indiană. Mitul și imaginile sale traduc cosmogonia în termeni biologici; datorită modului lor propriu de a fi, lumea și viața se epuizează, prin chiar durata lor18. Epuizarea lui Prăjăpati e exprimată în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
același lucru cu Soarele" (Ait. Ar., ffl, 2, 3; Sânkh, Ar., Vin, 3-7). Echivalare îndrăzneață, care va fi elaborată și articulată de către autorii Upanișadelor. 78. "Tapas": tehnică și dialectică a vieții austere Am făcut de mai multe ori aluzie la asceză, tapas, căci nu se poate vorbi despre zeii, despre miturile sau riturile indiene cele mai importante fără a se menționa această "încălzire" rituală, care le este proprie, această "căldură" sau "ardentă" obținută prin asceză. Termenul tapas, de la rădăcina țap, "a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de mai multe ori aluzie la asceză, tapas, căci nu se poate vorbi despre zeii, despre miturile sau riturile indiene cele mai importante fără a se menționa această "încălzire" rituală, care le este proprie, această "căldură" sau "ardentă" obținută prin asceză. Termenul tapas, de la rădăcina țap, "a se încălzi", "a fierbe" este limpede atestat în Rig Veda (cf., de exemplu, Vin, 59, 6; X, 136, 2; 154, 2, 4; 167, 1; 109, 4 etc.). Este vorba de o tradiție indoeuropeană, căci
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
căldură interioară; această "putere" însăși se exprimă prin termeni care înseamnă "căldură", "arșiță", "fierbințeală". Am reamintit acestea pentru a scoate în relief arhaismul și răspândirea considerabilă a rigorilor de tip tapas. Acest lucru nu presupune deloc o origine anaryană a ascezei indiene, Indo-europenii și mai ales indienii vedici, moșteniseră tehnici preistorice pe care le-au valorizat în mod diferit. Precizăm de pe acum că, în nici o altă parte, "încălzirea" ritualică nu a atins măsura pe care avea să o cunoască tapas-ul în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
creează lumea "încălzindu-se" prin tapas, și istovirea care a urmat e asimilabilă oboselii sexuale (§ 76). Pe planul ritului, topazul face posibilă "renașterea", i.e. trecerea din lumea aceasta în lumea zeilor, din sfera "profanului" în aceea a "sacrului", în plus, asceza fl ajută pe contemplativ să "coacă" misterele cunoașterii esoterice și îi relevă adevărurile adânci. (Agni îi acordă tapasvin-ului "căldura capului", dându-i clarviziune.) Asceza modifică radical modalitatea de a fi a practicantului, îi acorda* o "putere" supraumană, care poate deveni
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
trecerea din lumea aceasta în lumea zeilor, din sfera "profanului" în aceea a "sacrului", în plus, asceza fl ajută pe contemplativ să "coacă" misterele cunoașterii esoterice și îi relevă adevărurile adânci. (Agni îi acordă tapasvin-ului "căldura capului", dându-i clarviziune.) Asceza modifică radical modalitatea de a fi a practicantului, îi acorda* o "putere" supraumană, care poate deveni redutabilă și, în unele cazuri, "demonică"26. Cele mai importante preliminarii ale sacrificiului, ceremonia inițierii, educația brahmacarin-ului comportau tapas. 24 Cf. M. Eliade, Le
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu practicile Yoga. Această omologare a fost făcută posibilă mai ales prin speculațiile Brahmanelor pe tema sacrificiului. Sacrificiul și tapas au fost asimilate foarte devreme. Se afirmă că zeii au dobândit imortalitatea nu doar prin sacrificiu (§ 76), ci și prin asceză. Dacă în cultul vedic se oferă zeilor soma, unt topit și focul sacru, în practica ascetică li se oferă un "sacrificiu interior", în care funcțiile fiziologice se substituie libațiilor și obiectelor rituale. Respirația este adesea identificată cu o "libație neîntreruptă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
planuri. Pe de o parte - și conform unei tendințe specifice spiritului indian - structurile și fenomenele cosmice sunt asimilate organelor și funcțiilor corpului uman și, în plus, elementelor sacrificiilor (altarul, focul, oblațiunile, instrumentele rituale, formulele liturgice etc.). Pe de altă parte, asceza - care implica (încă din timpurile preistorice) un întreg sistem de corespondențe micro-ma-crocosmice (suflurile asimilate vânturilor atmosferice etc.) - este omologată sacrificiului. Anumite forme de asceză, de exemplu reținerea respirației, sunt considerate chiar ca superioare sacrificiului; rezultatele lor sunt declarate mai prețioase
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în plus, elementelor sacrificiilor (altarul, focul, oblațiunile, instrumentele rituale, formulele liturgice etc.). Pe de altă parte, asceza - care implica (încă din timpurile preistorice) un întreg sistem de corespondențe micro-ma-crocosmice (suflurile asimilate vânturilor atmosferice etc.) - este omologată sacrificiului. Anumite forme de asceză, de exemplu reținerea respirației, sunt considerate chiar ca superioare sacrificiului; rezultatele lor sunt declarate mai prețioase decât "fructele" sacrificiului. Dar toate aceste omologări și asimilări sunt valabile, adică devin reale și eficace din punct de vedere religios, numai dacă e
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
e înțeleasă dialectica ce le-a pus în evidență. În fine, avem de-a face cu un număr de sisteme care sunt, pe de o parte, omologate și, pe de alta, clasate într-o serie ierarhică variabilă. Sacrificiul este asimilat ascezei, dar de la un anume moment ceea ce contează este înțelegerea principiului care justifică asemenea asimilări. Foarte devreme, o dată cu Upanișadele, înțelegerea, cunoașterea (jnănă) va fi ridicată la un rang înalt, iar sistemul sacrificial, cu teologia mitologică pe care o implica, își va
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe care o implica, își va pierde primatul religios. Dar acest sistem întemeiat pe superioritatea "înțelegerii" nu va reuși, nici el, să-și mențină supremația, cel puțin pentru unele părți ale societății. Yoginii, de pildă, vor acorda o importanță decisivă ascezei și experimentării stărilor "mistice", unii "extatici" sau partizani ai devoțiunii de tip teist (bhakti) vor respinge, total sau în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
societății. Yoginii, de pildă, vor acorda o importanță decisivă ascezei și experimentării stărilor "mistice", unii "extatici" sau partizani ai devoțiunii de tip teist (bhakti) vor respinge, total sau în parte, atât ritualismul brahmanic, și speculația metafizică a Upanișadelor, cât și asceza (tapas) și tehnica yogică. Această dialectică susceptibilă de a descoperi nenumărate omologii, asimilări și corespondențe dintre diverse planuri ale experienței umane (fiziologie, psihologie, activitate ritualăf simbolizare, "experimentare mistică" etc.) era activă încă din epoca vedică, dacă nu încă mal de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
vrătya, în care unii au vrut să vadă asceți sivaiti, "mistici", precursori ai yoginilor sau reprezentanți ai unei populații nonariene. În Atharva Veda (XV) le este consacrată o carte întreagă, dar textul este obscur. Reiese totuși că acești vrătya practicau asceza (stau în picioare un an întreg etc.), cunoșteau o disciplină a suflurilor respirației (identificate cu diversele regiuni cosmice: Ath. Veda, XV, 14, 15 sq.), își omologau trupul cu macrocosmosul (18, l sq.). Această confrerie era totuși importantă, căci un sacrificiu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
echivalentele sale (mukti etc.), se numără printre cuvintele-cheie ale gândirii indiene. Deoarece orâce act (karman), religios ori profan, amplifică și perpetuează transmigrația (samsăra), eliberarea nu poate fi câștigată nici prin sacrificiu, nici prin legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cel mai mare obstacol al vieții spirituale. Pentru un adept al lui Pitagora sau Plotin, virtutea consistă în spiritualizarea corpului și în dezincarnarea sufletului. În Gnoză, de exemplu, omul a căzut din lumină în întuneric. Inițierea va fi deci o asceză care cuprinde aspirația către lumină, către știința salvatoare. Pentru un creștin, în schimb, nu e în principiu rău să cobori din Cer pe Pămînt: "Sfîntul vostru Duh a căzut pe cap", răspundea auditoriul grec Sfîntului Pavel, atunci cînd acesta le
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
noțiunilor de lege, de universal, de virtute civică, vorbind despre criza principiilor în privința serviciului public, a interesului general, a civismului și laicității. Iată-le "literă moartă". Și pe bună dreptate, de vreme ce pe cînd trăiau exista un cult al lor, o asceză a Literei. Trebuie să mai amintim că legea există doar scrisă? Universalitatea, numai consemnată pe un punct stabil? Universalul nu este oral, este degetul lui Dumnezeu care a scris primul Decalog. Oralitatea fondatoare, întotdeauna circumstanțială, face loc circumstanței și singularității
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
mod instantaneu, plin de forfota contradictorie și de prezența multiformă a vieții Înseși. Acest fapt este, desigur, un handicap În lumea noastră grăbită, avidă de clasificări facile și nesfârșite comparații. Nu putem decât bănui, din paginile cărții prezente, prin ce asceză constantă și prin ce suferințe a putut trece Andrei Șerban pentru a rămâne neabătut pe propria sa cale, care a derutat și derutează mulți critici de teatru și operă. Andrei Șerban se autocalifică drept „eclectic“, adoptînd semnificația din limba engleză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
doar atâta timp cât nu-l trădăm definitiv. Acum rădăcinile mele sunt înfipte în acest pământ, și nimeni nu va mai putea să mă alunge de aici. Până și aerul ăsta nou a început să țină la mine și să mă apere. Asceză Cu toată furoarea dionisiacă presupusă, în natura inșilor de pe-aici nu există avânturi pasionale. Dimpotrivă, comportamentul cel mai răspândit tinde către asceză. Doar Medeea a fost o excepție, încălcând curajoasă regula. Sau poate că mă-nșel. După doctrina lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de aici. Până și aerul ăsta nou a început să țină la mine și să mă apere. Asceză Cu toată furoarea dionisiacă presupusă, în natura inșilor de pe-aici nu există avânturi pasionale. Dimpotrivă, comportamentul cel mai răspândit tinde către asceză. Doar Medeea a fost o excepție, încălcând curajoasă regula. Sau poate că mă-nșel. După doctrina lui Zamolxis, din carne se naște carnea, iar din spirit spiritul. Drept care, cine urmează această doctrină nu se manifestă pătimaș în amor; privită din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e ea însăși. Nu poate să se pervertească. Refuză să fie narcisică. Călăuză Cred că Aia a dispărut tocmai pentru că, în momentul acesta, trebuie să rămân singur și să mă lipsesc de îndrumarea ei. E, așa cum a spus ea, proba ascezei. Îmi voi continua drumul. Nu mă mai pot opri. Bulboană Am avut un coșmar. Trebuia să ajung neapărat undeva, la un obiect ascuns, de o mare valoare. Nu puteam însă să știu despre ce era vorba. Lucrul cel mai straniu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
să le privim, cum să le privim. Fără îndoială că o bună parte din frumusețea lor ne scapă din cauza aceasta. Divina Commedia, Tristram Shandy, Faust sunt asemenea opere, care nu se revelează și nu pot fi absorbite decât după o asceză preliminarie (o inițiere tehnică) și după ce unghiul prin care trebuiesc contemplate a fost bine precizat” (Insula lui Euthanasius, București, 1943, pp. 210-211 și 288 ; tot ce citez aici, făcând trimitere la acest volum, citisem cu mult înainte în Revista Fundațiilor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
înlăuntrul lor. Ca înțelegere și informație, sfera lui Eliade era incomparabil mai cuprinzătoare, iar ca putere de interpretare mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta gândindu-mă și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mergea mult mai profund. La Ralea cultura nu însemna studiu, ci „lecturi” (cum ̀ mi reproșa Noica mie), adică voluptate, nu și asceză. La Eliade, și studiul și „lecturile” acopereau teritorii foarte ̀ ntinse și foarte felurite, iar voluptatea și asceza făceau casă bună. În privința calității, cred că se poate releva un plus în avantajul lui Ralea (fac rezerva aceasta gândindu-mă și la câteva din romanele lui Eliade) ; calitatea e și un efect de limitare. Schimbând (dar schimbând negreșit) ce
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
limitare. Schimbând (dar schimbând negreșit) ce e de schimbat, raportul Ralea-Eliade era analog cu raportul Maiorescu-Hasdeu : de o parte mărginire și calitate, sterilitate, extrovertire, rafinament, nevoie de confort, poziție socială ; de cealaltă parte, prolificitate, enciclopedism, tip genialoid, erudiție, atracția ocultismului, asceză și licențiozitate. Eliade își revendica în mod deschis modelul hasdeian. Ralea nu-și revendica nici un model, era un eclectic, cu opțiuni strict occidentale, de preferință moderne. Eclectic era și Eliade, cum era și Hasdeu, dar, ca și acesta, cu repere
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]