1,169 matches
-
De aici și senzația stranie pe care o lasă: un istoric înzestrat cu talent literar; și cu devoțiune creștină. Un savant dornic de întunecimea încăperilor mînăstirești și de obscuritatea fumurie a catapetesmelor nerenovate. Un viitor doctor în istorie căruia incintele aseptice ale amfiteatrelor universitare nu i-au șters memoria mirosului prăfuit al odăjdiilor din paraclis. Un eseist făcînd pledoaria timpului liturgic în mijlocul unei civilizații descreștinate. Un intelectual pledînd pentru asceză într-o lume înțesată de fast-food-uri și de supermarketuri gigantice. A
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
tot ce n-o să poți spune niciodată pentru că dorințele tale se cer împlinite și abia pe urmă povestite". Se poate identifica, sub faldurile acestui limbaj destul de prețios, una dintre componentele lirismului ,optzecist", și anume aceea care, în răspăr cu textualismul aseptic, aduce în poem pulsația vieții. În plină convenție literară irumpe o texistență clocotitoare sau amară. Revenind de la modelul ,optzecist" la cel pe care și-l construiește Răzvan Țupa, ne vom delecta în continuare cu cele mai proaspete definiții ale termenului
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
vorbesc cu ea. Mi-e rușine. Mă privește curioasă, cu ochii ei atenți. Mă chinui s-o fac să râdă. Aș vrea să interzic gazele de eșapament, cerul roșu, norii toxici, aș vrea să trăim amândouă veșnic, într-o lume aseptică. Să nu mai existe bărbați pe care trebuie să-i mulțumesc, de care să am grijă, să nu mai existe sex. Sfârcurile dureroase au început să se vindece, aș vrea să fie numai ale ei. Cusătura dintre picioare să fie
Poveşti cu scriitoare şi copii by Domnica Drumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1770]
-
cantitativ și nu calitativ de noi. Ele sunt noi. Produse ale aceluiași aparat. Prezentatoarea își înclină capul spre el și zâmbi, o megadoză de scepticism superb. Vreți să spuneți că suntem cu toții puțin cam săriți de pe fix? Partenerul ei râse aseptic. Televiziune. Ceea ce voise să spună, explică el, era că gândirea delirantă semăna cu gândirea obișnuită. Creierele de toate categoriile produceau explicații rezonabile pentru percepțiile neobișnuite. Asta vă dă posibilitatea să intrați în stări mentale atât de diferite de ale dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de neverosimil semnificativ sporită. — Ei, și-acum, Henry, ce-i cu sângele? zise inspectorul Flint, reducând cu o octavă oficială distanța dată de funcție, în speranța că Wilt va reacționa pozitiv. — Care sânge? întrebă Wilt, privind în jur la camera aseptică. — Sângele de pe pereții din baie, din casa familiei Pringsheim. Sângele de pe palier. Ai vreo idee cum a ajuns acolo? Măcar cea mai vagă idee? — Nici una, răspunse Wilt. Nu pot decât să presupun că a sângerat cineva. — Exact, zise inspectorul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încărcate, în mijlocul haosului generalizat. Dacă toată lumea spune că omul este poligam, clovnul nostru, Hans Schnier, spune că tocmai de aceea el este monogam; dacă toți cred în canoanele catolice, dar și în răzbunări ideologice, el se complace într-o indolență aseptică...; dacă toți par a uita, el refuză s-o facă, ba chiar le reamintește - cum altfel decât ca o voce a conștiinței? - celor din jur că n-ar trebui s-o facă. Privirea e îndreptată spre trecutul plin de răni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cazul meu, identitatea socială era și mai șubredă încă: aproape că nu aveam rol sau, mai degrabă, ca intelectual umanist "neangajat politic", rămâneam mai totdeauna simplu figurant. Fiind cercetător științific la un institut al Academiei, trăiam într-un spațiu social aseptic, care se întindea între camera de lucru de acasă și sala unei biblioteci, în 1990, când am intrat pentru prima oară într-un rol social (aveam 48 de ani!), am constatat că, scos din rezervația mea și aruncat în lume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
5 zile cât în 15 ani", mi-a mărturisit la telefon ―, amicul din Frankfurt, de cum a ajuns acasă (și deja de pe aeroport), a făcut o viroză reactivă cu febră de 40 de grade. Dezimunizat complet după câteva decenii de spațiu aseptic german, organismul omului nostru, proiectat din istorie în mahalaua istoriei și cufundat compact în ea vreme de cinci zile, a clacat. Sigur că nu în orice loc din România amicul meu ar fi trăit același lucru. Șansa lui a fost
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Baudrillard și David Chalmers. Uneori autoarea pare că încearcă să cartografieze prea amănunțit o dezbatere teoretică de culise și uită să mai urmărească implicațiile publice de tip epistemic sau etic ale problemei. Dar, fiind vorba de un studiu cultural, rigoarea „aseptică“ ce s-ar aplica filosofiei, sau științelor cognitive, nu-și are rostul aici. Dincoace de bine și de rău E admirabil traseul făcut în jurul conceptului de virtualitate. În fiecare capitol, în funcție de fundalul pe care se manifestă corporalitatea (interfață sau proteză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
nu v-ați Încins, ca-n jocurile din copilărie, atunci e clar, trebuie să numărați veverițele din Gathering Paradise, o lucrare din 1991 a lui Sandy Skoglund. Lucrarea face parte dintr-o serie din anii ’86-’91: Într-un mediu aseptic, ultracivilizat, apar animalele și deodată timpul diferențelor de specie ia sfârșit: Înapoi Într-o vreme când omul vorbea și cu animalele. Cam cum fac și personajele În desene animate. Psihoza post-Disney Începe un pic mai Încolo. Cu un Mickey Matchhead
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
facem un mic film amator, dedicat Pieței Obor, oamenilor de acolo, obiceiurilor sale etc. Locul memorial reprezentat de către piață, un fel de chintesență a orașului, care este, în plus, în pericol - vor să dărâme totul pentru a construi nu-știu-ce supermarket aseptic. Începem să filmăm, subiecte pitorești sunt destule la Obor: de la fabricarea covrigilor, la vânzătoarea de papuci de plastic ce-și strigă marfa cu voci sacadate. Deodată apare un tip unsuros, genul licheaua de serviciu a Șefului, care ne cere autorizația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pagini publicitare cu produse de lux pentru șefii de întreprinderi neoliberale îmi provoacă greață. Efectiv nu mai pot să le citesc. Sau titluri de genul „Sri Lanka: nature, art, boudhisme“, opus celor de genul „Pologne: l’homophobie se port bien, merci!“. Asepticul și exoticul, inofensivul budism opus homofobiei catolicismului polonez. Lista este prea lungă pentru a continua, discursul sună deja cunoscut. În rest, ce să zic: reportaje excelente, culoare, grafică, scriitură impecabilă. Dar este vorba de un produs pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
al presei din Autohtonia, și unde pot afla scăparea? În prietenie! Alt concept complet desuet, minunat pus în pagină. Hotărăsc atunci să-și comunice în scris scurte impresii, întâmplări, gânduri din realitatea imediată, folosind desuetele și intruvabilele cartoline și nu asepticul „mail“ informatic. Drept să spun, acesta mi s-a părut cel mai sugestiv protest din această carte a nemulțumirii. Un protest menit să revalorizeze scrisul - în sens de grafie - ca ocupație înalt-intelectuală, responsabilă, dar și ca ocupație înceată (slow), tihnă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Securitate pentru savantul întors în vizită formează un monstru locvace, ale cărui multiple guri inventează cu frenezie tot felul de minciuni despre vizitatorul Traian. Observatorul comediei umane din aeroport sau din apartamentele închiriate de Securitate folosește uneori un lexic neologic, aseptic și plin de sarcasm, asemănător celui al lui Norman Manea: „unul dintre ei, totdeauna el, se va plânge de hiperaciditate, melenă, mașinații, micțiuni, manevre, mâncătorii infernale“. Tânărul Daniel are o partitură esențială, ca martor creditabil (singurul) al dezastrului uman din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
are în grijă din acest moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de culoarea chilimbarului : "Gustați !". Victor ia o înghițitură și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar fără dificultate. Cuvintele par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon a intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar are senzația că în jurul ei aerul se inflamează. Gesturile profesorului Grand de schimbare a ținutei profesionale cu cea "civilă" sunt cele ale unui automat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Veștile nu sunt prea grozave. Serios? zise Norman și se așeză În fața terminalului ca să tasteze „103“. Ecranul Îi răspunse: MEDIU HIPERBARIC SATURAT COMPLICAȚII MEDICALE (MAJORE-FATALE) 1.01 Embolie pulmonară 1.02 Sindrom nevrotic de Înaltă presiune 1.03 Necroză osoasă aseptică 1.04 Toxicitatea oxigenului 1.05 Sindrom de stres termic 1.06 Infecție Pseudomonas diseminată 1.07 Infarct cerebral Alegeți: — Nu alege, Îl preveni Beth. Lectura detaliilor nu va face decât să te deprime. Mulțumește-te cu atât: ne aflăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ofere toate amănuntele mai dramatice. Știi de ce una din regulile Marinei Militare spune că oamenii nu trebuie ținuți În adânc mai mult de șaptezeci și două de ore? Pentru că după acest interval crește riscul a ceea ce se cheamă „necroză osoasă aseptică“. Nimeni nu știe de ce, dar mediul presurizat cauzează distrugerea oaselor picioarelor și șoldurilor. Și știi de ce habitatul ăsta se adaptează constant la prezența oamenilor? Nu pentru că ar fi vreun moft de Înaltă tehnologie, ci pentru că atmosfera cu heliu face controlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ale arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana din argint pentru mate, Îndură fără să-i fie pe plac ofensiva progresului, care Îl burdușește cu dragoni exotici și smalțuri milenare, roade ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Bioy, cât și mai tânărul lor urmaș Întru polițisme, Arturo Pérez Reverte - don Isidro Parodi e un om lipit de-o minte. Dovada că e așa și nu invers o constituție Însuși faptul că, deși instalat În condițiile cu totul aseptice ale celulei 273 din Penitenciarul Național de pe strada Las Heras, de multă vreme demolat, el Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
condițiile cu totul aseptice ale celulei 273 din Penitenciarul Național de pe strada Las Heras, de multă vreme demolat, el Își protejează fără răgaz capul (i.e. mintea, bunul lui cel mai prețios) cu o nelipsită bonetă, și ea „reglementară“. În ce privește condițiile „aseptice“ În care Parodi Își desfășoară activitatea, ele au menirea să sublinieze prevalența deducției polițiste asupra investigației, și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt Înrudit sonor cu numele său - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai adânc textura borbioyescului lunfardo, ar fi utilă o paralelă Între acest excentric argou de laborator, care evoluează În universul nebulos al unei vorbiri, dacă ne putem exprima astfel, cu totul și cu totul paralele, și modul, poate că tot atât de aseptic, În care Mihail Sadoveanu simulează sau, mai exact, oferă senzația limbii vechi. Simplă iluzie estetică, stilistică. În acest decor de mucava, Înseși „costumele“ sunt o iluzie optică, oferită nouă după canon, În limitele verosimilului și ale necesarului. Asumând argoul, Borbioy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o adori. Vine aici ca să scape de rutina de acasă, de gătitul din fiecare zi pentru soț și pentru cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]