1,947 matches
-
de M. Eminescu: "...E o onoare postumă însă pentru poetul George Marchiș că a putut fi confundat măcar o clipă cu marele geniu național și că limba sa nu e chiar atât de împiedicată și greoaie, ca să fi răsturnat singură aserțiunea" (Mircea Popa, Contemporanul nr. 15, 8 apr. 1988, p. 10, Și totuși George Marchișiu...). Elementele "pre-eminesciene" (vezi art. lui C-tin Mălinaș, Mihai Eminescu. Pre-debutul de la Oradea, 1864, în Familia, nr. 1, 2000, pp. 68-75) sunt unanim recunoscute de renumitul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Gherman, istoricul Augustin Bunea 28 și alții. Alături de ei în Corpusul receptării critice a operei lui M. Eminescu 29 din 2002 figurează și... Vasile Lucaciu. Spun "figurează" pentru că la pp. 413-141, în volumul 2 al Corpus-ului, este introdusă o aserțiune la capitolul despre studiul lui Grama, o "interesantă opinie" dintr-un material trimis Academiei Române în 1952 de prof. Iosif E. Naghiu. Reproducem finalul aserțiunii: "...Cartea lui Grama creează un curent antieminescian, puternic la Blaj, până pe la începutul secolului XX. Unirea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Lucaciu. Spun "figurează" pentru că la pp. 413-141, în volumul 2 al Corpus-ului, este introdusă o aserțiune la capitolul despre studiul lui Grama, o "interesantă opinie" dintr-un material trimis Academiei Române în 1952 de prof. Iosif E. Naghiu. Reproducem finalul aserțiunii: "...Cartea lui Grama creează un curent antieminescian, puternic la Blaj, până pe la începutul secolului XX. Unirea din Blaj atacă vehement, nu numai pe Eminescu, ci și pe toți care vorbesc bine despre Eminescu...[...]. Antiemienscianismul blăjan e îmbățișat și de Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
calitatea estetică și justețea politică a unei opere de artă care ar pune la lucru valoarea de întrebuințare revoluționară a operei. Chiar dacă acest text se referă la raportul dintre calitatea operei literare și tendința politică într-un context social viu, aserțiunile lui Benjamin se pot aplica în egală măsură raportului dintre oricare operă de artă și politică. Considerând arta ca fiind o activitate utilă în abordarea conflictelor sociale, Benjamin pune încă de la început în discuție angajamentul artistului față de o anumită tendință
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Presupozițiile sunt parte constitutivă a universului comun de discurs, reprezentând precondiții ale enunțării cu succes a unei propoziții: o întrebare cum ar fi Cine a plecat? se justifică doar în condițiile în care „Cineva a plecat” (care este presupoziția întrebării); aserțiunea A venit Maria se justifică doar în condițiile în care „Există cineva pe nume Maria”; aserțiunea A revenit se justifică în condițiile în care „venise cel puțin încă o dată înainte de momentul vorbirii”. Presupozițiile se leagă de conținutul propozițional, de valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
unei propoziții: o întrebare cum ar fi Cine a plecat? se justifică doar în condițiile în care „Cineva a plecat” (care este presupoziția întrebării); aserțiunea A venit Maria se justifică doar în condițiile în care „Există cineva pe nume Maria”; aserțiunea A revenit se justifică în condițiile în care „venise cel puțin încă o dată înainte de momentul vorbirii”. Presupozițiile se leagă de conținutul propozițional, de valoarea de adevăr, dar mai ales de condițiile pragmatice (contextuale) ale actului de enunțare. În cadrul interacțiunii verbale
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
așa se vorbește?; (iv) empatizarea cu interlocutorul (Te înțeleg foarte bine; Știu ce simți); (v) exprimarea prin modalizatori a optimismului în raport cu interlocutorul (Sunt sigură că vei reuși! Fără ândoială că ai dreptate); (vi) orientarea spre interesele celuilalt prin enunțarea unor aserțiuni cu funcție de presecvențe (Știu că este important pentru tine să ai un răspuns cât mai repede); (vii) folosirea apelativelor care marchează intimitatea discursivă (numele mic) și a persoanei a II-a a verbului (tu); (viii) exprimarea interesului comunicativ pentru interlocutor
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
de „a promite”. Astfel, negocierea se realizează printr-o pereche de adiacență (interlocutorul întreabă Vorbești serios?/Promiți?, iar interlocutorul confirmă Da, serios/Promit/ Pe cuvântul meu), prin repetarea enunțului de către interlocutor (Crede-mă că voi veni), prin marcarea explicită a aserțiunii ca promisiune sinceră (însoțind-o de o expresie echivalentă cu „Această promisiune o pun în gura ta”), respectiv ca promisiune „de politețe” (însoțind-o de o expresie echivalentă cu „O să încerc, să văd dacă pot să vin, O să fac tot
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
niciodată ândoiala, japonezii pot vorbi ore întregi fără a-și exprima clar o opinie, performează acte de vorbire expresive atenuate (spun Bine! în loc de Fantastic!, Nu foarte bine... în loc de Groaznic!), pe când arabii folosesc un număr mare de procedee gramaticale pentru emfatizarea aserțiunilor (cum ar fi sufixe, repetiții, repetarea consoanelor sau a vocalelor etc.). În situații de comunicare date, unele culturi preferă actele de vorbire directe (de pildă, Închide geamul, te rog! - în cultura poloneză), altele preferă actele de vorbire indirecte literale (Poți
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
culturile respective a relațiilor armonioase de grup, a unei activități de imagine orientate spre fața pozitivă a interlocutorului. De aceea sunt preferate luările de cuvânt relativ lungi, se acordă atenție deosebită formei, în defavoarea conținutului. Printre caracteristicile acestui stil se numără: aserțiuni neargumentate, generalizări, înfrumusețarea expresiei prin metafore și comparații, repetiții și paralelisme, menite să convingă interlocutorul prin impresia pe care cuvântul o face asupra lui, nu argumentul. Stilul birocratic-afectiv caracterizează societățile cu dependență mare de context, care valorizează armonia socială și
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
nu prin conectori. Nu întâmplător în stilul informal apare un număr mare de termeni neaoși, comparații și metafore de sorginte populară, proverbe și zicători; este evocat astfel stilul conversațional autentic, românesc. În performarea actelor de vorbire există câteva tendințe generale. Aserțiunile se performează adeseori atenuat, eventual modalizate ca incertitudine, consultare a interlocutorului. Lipsa de asertivitate este, în cultura română, consecința prudenței; atenuarea aserțiunii dă posibilitatea revenirii asupra ei, modificarea ei fără a afecta foarte puternic relațiile interpersonale. Prin faptul că impun
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și zicători; este evocat astfel stilul conversațional autentic, românesc. În performarea actelor de vorbire există câteva tendințe generale. Aserțiunile se performează adeseori atenuat, eventual modalizate ca incertitudine, consultare a interlocutorului. Lipsa de asertivitate este, în cultura română, consecința prudenței; atenuarea aserțiunii dă posibilitatea revenirii asupra ei, modificarea ei fără a afecta foarte puternic relațiile interpersonale. Prin faptul că impun o obligație interlocutorului, întrebările sunt percepute adeseori ca amenințări la adresa lui („Nu mă mai întreba atâtea”, „Cine e curios moare repede”); de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
cu o anumită intenție, cu scopul de a acționa asupra interlocutorului său, atașând deci enunțului o forță convențională, numită forță ilocuționară. Astfel, enunțul În clădire sunt doi oameni poate funcționa, în funcție de context și de intenția comunicativă a vorbitorului, ca o aserțiune (o descriere adevărată sau falsă a unei stări de fapt din lumea reală), ca un ordin indirect (vorbitorul îi sugerează portarului să-i dea afară pe cei doi intruși din clădire), ca un reproș indirect (vorbitorul îi sugerează portarului că
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
devotamentul lor în accidentele grave; vizita prințului Ferdinand al Bulgariei care va sosi în România la 15 iulie mergând direct la Sinaia, după care, la întoarcere, se așteaptă vizita lui la regele Carol al României, dânduse astfel o dezmințire tuturor aserțiunilor despre dușmănia între aceste două state, provocate doar de campania neprietenoasă ziaristică care sa purtat mai ales din partea Bulgariei; ancheta literară din ziarul Epoca referitoare la starea actuală a literaturii române, intervievat fiind colaboratorul ziarului B.P. Hașdeu, referitor la Eminescu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
contemporanii de seamă", deși, în majoritatea lor, ei nu avuseseră, de fapt, nici o relație directă cu cel în cauză 56. Astfel construită, povestirea trimitea firesc spre concluzia că, în timpul lui Ștefan, "Moldova atinge apogeul puterii în evul mediu (s.n. C.M.)", aserțiune confirmată retoric printr-o judecată istorică simplistă: "după anul 1504, începe însă declinul (s.n. C.M.)"57. Acest gen de formule erau, cu siguranță, destul de solicitante pentru elevii de clasa a IV-a, dar autorii au insistat asupra lor și în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
vom înlătura astfel [până] și dificultatea ce ați avea de a vă conforma cu ele, în caz când frăția-voastră v-ați figura existența unei supremații, după cum chiar tonul ce-l țineți către un egal pare a insinua. 2) Încât pentru aserțiunea că întreprinderea noastră ar fi o manifestare contrarie dispozițiunilor guvernului, ar fi îndeajuns a vă rechema, că atitudinea 206 bucureștii de altădată noastră față cu el a fost totdauna pentru oricine, în vederea convingerii noastre, că toată stăpânirea este de la D-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și în presa străină zvonul că România a încheiat un tratat de alianță cu Serbia, spre a ataca Turcia.61 Mihail Kogălniceanu, în calitate de ministru de Externe, trimite agenților noștri diplomatici următoarea telegramă: „Sunteți autorizați a da desmințirea cea mai formală aserțiunii după dare România ar fi încheiat o alianță cu Serbia în contra Turciei. Guvernul român e hotărât a sta în cele mai bune relații posibile cu guvernul Sultanului și a menține neutralitatea“. În ziua de 8 iunie Sultanul a acordat amnistia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a reforma omul și, prin el, întreaga societate. O societate mai bună se poate instaura cu ajutorul educației. De aceea este necesar să se formeze acel om care întrunește calitățile existente în "starea de natură" (ideală, caracterizată prin bunătate, armonie, independență). Aserțiunea de la începutul lucrării poate fi considerată drept "piatra de temelie pe care și-a construit întregul edificiu al concepției sale pedagogice"22: Totul este bun cînd iese din mîinile Creatorului; totul degenerează în mîinile omului"23. Teza de la care pornește
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
celui mic, a-ți face din el un asociat, reprezintă o muncă pe cît de delicată, pe atît de dificilă. B Bunătatea originară a omului " Totul este bun cînd iese din mîinile Creatorului; totul degenerează în mîinile omului"105 această aserțiune cu care începe Emil sau despre educație poate fi considerată piatra de temelie care stă la baza concepției pedagogice a lui Rousseau. Referindu-se la natura copilului, el susține teza bunătății și purității sale inițiale, acuzînd societatea de vicierea lui
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
Înțelegerii trecutului. Mai mult decât atât, ea ne oferă instrumentele necesare pentru a formula propoziții de adevăr mai sigure și mai nuanțate. Fără Îndoială, viziunea contemporană cu privire la posibilitatea cunoașterii trecutului istoric este mai circumspectă, mai ales dacă o comparăm cu aserțiunile peremptorii, ritoase, ale istoriografiei tradiționale, de genul „să cunoaștem istoria așa cum a fost ea cu adevărat”. Ce poate fi Însă mai caracteristic pentru un demers intelectual care vizează aflarea adevărului decât prudența, măsura, modestia epistemică, adică tocmai conduita care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a sărbătorii ar trebui să ocupe locul central În această analiză, pentru că, după cum scria profesorul Doru Radosav În cartea sa dedicată sentimentului religios la români: Sărbătorile și posturile ritmează viața religioasă și devoțiunea colectivă În discursul liturgic anual. Pornind de la aserțiunea că „religia este un cadru de formalități”, viața comunitară creștină este „o succesiune variată și bine dozată de sărbători și ceremonii”, care sunt tot atâtea prilejuri de unire cu divinitatea, delimitând, În cele din urmă, „marea Liturghie”, ce Înseamnă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
București, 1975, p. 85. În pofida unei anumite tendințe partizane, de Gerando dă multe informații interesante despre români, chiar dacă exegeții săi actuali par a-l privi uneori mai critic decât Însuși Bariț la vremea sa („acest franțuz Înginerit cu aristocrația maghiară”; „aserțiunile tendențioase ale autorului, datorate influențării sale masive de către rudeniile sale dragi, nemeșii unguri” - vezi ultimul loc citat). Motivul principal al acestei rețineri exprimate de respectivii editori pare să fie datorat căsătoriei sale cu o contesă Teleki XE "Teleki" , aspect asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
a făcut epocă până acum. Vladimir Tismăneanu: El spunea că nu-l interesează dacă au fost sau nu arme de distrugere În masă, de vreme ce pentru el „Saddam Hussein Însuși este o armă de distrugere În masă”. Mircea Mihăieș: E o aserțiune remarcabil de precisă! Vladimir Tismăneanu: Exact. Saddam Hussein are pe conștiință milioane de oameni. Problema care se pune este dacă administrația ar mai fi reușit să obțină sprijinul popular pe care l-a obținut din partea poporului american. Același lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
individuală (cel puțin prin interpretare)” (Considerațiuni pe marginea anonimatului creației populare). În raport direct cu anonimatul stă oralitatea (Observații critice asupra validării euristice a conceptului de „oralitate folclorică”), concept considerat inoperant, aici fiind propusă înlocuirea propoziției „folclorul este oral” cu aserțiunea „folclorul este conservat mnemonic, creat și circulat preformativ, în și prin interpretare, în condițiile unei mentalități specifice”. Tradiția este privită dialectic, demonstrându-se „transformarea lentă a tradiției în contrariul ei, înnoirea care, adaptată la colectivitate, redevine la rându-i tradiție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
anterioare gândirii științifice (însă la urma urmei și motivațiile științei sunt mitologice gravitația nefiind mai ușor comprehensibilă doar prin faptul că a fost denumită -, utilizând la rândul ei ficțiuni, modele convenabile ale realității, care le înlocuiesc pe cele reale, iar aserțiunile mitului provin din starea imaginativă, subiectivă, prin care "omul a încercat întotdeauna să facă universul inteligibil"). Foarte bogate sunt apoi abordările antropologice, care sondează originile și dezvoltarea culturii umane și care acordă o atenție sporită primelor căi de acces către
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]