2,081 matches
-
Hr. În această scriere apare pentru prima dată cifra zero și scrierea zecimală. Tot aici se găsesc numeroase probleme geometrice printre care și calculul volumelor unor corpuri de formă neregulată. Marele matematician indian Aryabhata, pe lângă multe alte contribuții în domeniile astronomiei și matematicii, a întocmit ceea ce astăzi s-ar numi tabel de valori pentru funcția sinus. Mai mult, a studiat amănunțit numărul π și l-a calculat cu patru zecimale, o precizie destul de ridicată pentru acea vreme. Aryabhata este unul dintre
Istoria geometriei () [Corola-website/Science/320590_a_321919]
-
(în greacă:Θαλής ο Μιλήσιος) (n. cca. 624 - d. cca. 546 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, care a contribuit la dezvoltarea matematicii, astronomiei, filozofiei. Este considerat părintele științelor. Herodot, primul autor care-l menționează pe Thales, afirmă că strămoșii lui Thales erau fenicieni, dar Diogenes Laertios adaugă că cei mai mulți scriitori îl prezintă ca aparținând unei vechi familii milesiene. Numele tatălui său era Examyes
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
ei s-a legat o strânsă prietenie. Circa trei ani mai târziu, când a renunțat la postul de profesor de matematică, Newton s-a îngrijit ca în locul său să fie numit Whiston. Urmându-și cariera, Whiston a ținut lecții de astronomie și matematică, dar influența lui Newton l-a îndemnat și să manifeste mai mult interes față de cronologia și doctrina Bibliei. Newton era un om religios. Ca unul care credea cu ne-strămutare în Mileniul biblic, el a scris pe larg
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
cele mai bune universități ale timpului. Primele studii le-a făcut la școala din Torun, iar în 1492 intră la studii superioare la Universitatea din Cracovia, unde a studiat matematica, retorica, gramatica, poetica și și-a cultivat pasiunea pentru studiul astronomiei. La 20 de ani obține titlul de doctor în aceste științe. La încheierea studiilor, în 1496, pleacă în Italia, unde în 1497 începe să studieze medicina și dreptul canonic la Universitatea din Bologna, prima universitate din Europa, aprofundând și studiul
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
și celelalte planete se rotesc în jurul Soarelui, iar nu invers, așa cum susținea opinia comună la acea vreme. În acest timp locuiește în casa matematicianului Domenico Maria Novara, care se ocupa cu scrierile astronomului Ptolemeu, și începe să se intereseze de astronomie și geografie. Împreună observă la 9 martie 1497 acoperirea stelei "Aldebaran" de către lună. După terminarea studiilor în 1500, Copernic ține prelegeri de astronomie la Roma și în anul următor este acceptat să studieze medicina la renumita Universitate din Padova. În
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
matematicianului Domenico Maria Novara, care se ocupa cu scrierile astronomului Ptolemeu, și începe să se intereseze de astronomie și geografie. Împreună observă la 9 martie 1497 acoperirea stelei "Aldebaran" de către lună. După terminarea studiilor în 1500, Copernic ține prelegeri de astronomie la Roma și în anul următor este acceptat să studieze medicina la renumita Universitate din Padova. În anul 1503 i se acordă în Ferrara titlul de Doctor în Drept canonic, după care se întoarce în Polonia. În Italia, Copernic vine
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
greci și se documentează asupra ipotezei heliocentrice, pe care au susținut-o unii filozofi ai antichității: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu. După 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. În 1501 este chemat la Roma, unde predă matematica și astronomia și, alături de Domenico Maria Novara, efectuează observații astronomice. Reîntors în Polonia (1511), Copernic și-a desfășurat activitatea în orașele Frombork, Olsztyn și Lidzbark și a efectuat observații
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
filozofi ai antichității: Philolaos, Aristarh din Samos, Platon și convinge tot mai mult de falsitatea geocentrismului lui Ptolemeu. După 1497 a plecat la Viena, unde a studiat astronomia cu Regiomontanus. În 1501 este chemat la Roma, unde predă matematica și astronomia și, alături de Domenico Maria Novara, efectuează observații astronomice. Reîntors în Polonia (1511), Copernic și-a desfășurat activitatea în orașele Frombork, Olsztyn și Lidzbark și a efectuat observații astronomice în turlele acestuia din urmă. Astfel, între anii 1503 și 1510, locuiește
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
Lidzbark și a efectuat observații astronomice în turlele acestuia din urmă. Astfel, între anii 1503 și 1510, locuiește în palatul episcopal al unchiului său în Lidzbark Warmiński, ajutându-l la administrația diocezei. În acest timp redactează un scurt tratat de astronomie, ""De Hypothesibus Motuum Coelestium a se Constitutis Commentariolus"", care va fi publicat postum mult mai târziu, în secolul al XIX-lea. În 1512, înainte de a împlini 40 de ani, Copernic scrisese deja "Comentariolus", o descriere a modelului heliocentric al sistemului
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
de vedere strict astronomic, avea totuși în epocă o importanță copleșitoare, ținând cont că ordinea planetelor juca un rol crucial în realizarea prezicerilor astrologice, atât de populare la elita aristocratică a Europei. Copernic a devenit conștient de aceste neajunsuri ale astronomiei zilei în perioada stundenției lui la Bologna, unde a aflat despre critica serioasă făcută cu o jumătate de secol înaintea publicării lucrării coperniciene de către umanistul italian Pico dela Mirandola ghicitului astrologic ("Tratatul contra ghicitului astrologic" (1491), publicat doar după moartea
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
unde a aflat despre critica serioasă făcută cu o jumătate de secol înaintea publicării lucrării coperniciene de către umanistul italian Pico dela Mirandola ghicitului astrologic ("Tratatul contra ghicitului astrologic" (1491), publicat doar după moartea autorului în 1496). În epoca lui Copernic astronomia și astrologia nu erau încă nici discipline separate și nici nu se bucurau de o respectabilitate diferită. "Marele tratat" astronomic al lui Ptolemeu (Megali Sintaxis, Almagest) se bucura de aceea de tot atât de mare apreciere și interes ca și azi mai
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
iezuiți mai acceptau în ascuns ideea unui univers heliocentric. Abia după sfârșitul secolului al XVII-lea, odată cu apariția lucrărilor lui Isaac Newton asupra mecanicei cerești, sistemul copernician a fost admis de majoritatea gânditorilor europeni. Copernic nu a fost numai fondatorul astronomiei moderne, ci și inițiatorul primei revoluții științifice. A deschis o cale nouă, urmată de alți reformatori ai științei. După o muncă de 40 de ani, a dovedit inconsistența teoriei geocentrice a lui Ptolemeu și astfel a exercitat un puternic impact
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
ediții. Dacă până nu cu mult timp în urmă teologia mai era încă cunoscută sub numele de "regina științelor" în timp ce știința însăși - "filozofia", cum era ea numită în epocă - era considerată "sluga teologiei" (ancilla theologiae), noile științe precum matematica și astronomia pretindeau acum că dobândeau și vehiculau adevăruri în lumina cărora trebuia citită și înțeleasă (interpretată) chiar și Biblia. Doctrina sa heliocentrică a fost completată și dezvoltată de Johannes Kepler și apoi de Isaac Newton, care i-a dat forma definitivă
Nicolaus Copernic () [Corola-website/Science/298558_a_299887]
-
un astronom francez. Născut în Bourg-en-Bresse, la 11 iunie 1732, părinții săi l-au trimis la Paris pentru a studia dreptul. În capitală a locuit la Hôtel Cluny, unde Joseph-Nicolas Delisle (1688-1768) a instalat un observator astronomic. Lalande a descoperit astronomia și a devenit un elev zelos și favorit al lui Delisle, precum și al lui Pierre Charles Le Monnier (1715-1799). După încheierea studiilor, a revenit la Bourg-en-Bresse pentru a-și exercita profesia de avocat. Le Monnier a obținut permisiunea de a
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
du temps” va deveni, sub influența sa, "Connaissance des temps et des mouvements célestes à l'usage des astronomes et des navigateurs", titlu care va continua, cu ușoare variații, până în ...1970! În 1762, Delisle a demisionat de la catedra sa de astronomie la Collège de France în favoarea lui Lalande care va ocupa această funcție 46 de ani. Casa sa a devenit o școală de astronomie, iar elevii săi vor atinge notorietatea: Jean-Baptiste Joseph Delambre (1749-1822), Giuseppe Piazzi (1746-1826), Pierre Méchain (1744-1804) și
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
care va continua, cu ușoare variații, până în ...1970! În 1762, Delisle a demisionat de la catedra sa de astronomie la Collège de France în favoarea lui Lalande care va ocupa această funcție 46 de ani. Casa sa a devenit o școală de astronomie, iar elevii săi vor atinge notorietatea: Jean-Baptiste Joseph Delambre (1749-1822), Giuseppe Piazzi (1746-1826), Pierre Méchain (1744-1804) și nepotul său, Michel Lefrançois de Lalande (1766-1839). A folosit un număr de amatori pentru calculul mai rapid al efemeridelor. S-a făcut foarte
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
canalului din Sudul Franței cunoscut cu denumirea de Canal du Midi, deja prezentat drept o realizare exemplară. În 1795, a participat la crearea Biroului longitudinilor (în franceză: Bureau des longitudes), împreună cu abatele Grégoire. A dat peste 250 de articole despre astronomie, măsuri și francmasonerie la Enciclopedia lui Diderot și D’Alembert. Lalande a participat la crearea Calendarului republican. a contribuit foarte mult la popularizarea astronomiei. Și-a publicat, din 1789 până în 1798, "Histoire céleste française", în care descrie de stele. Este
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
longitudinilor (în franceză: Bureau des longitudes), împreună cu abatele Grégoire. A dat peste 250 de articole despre astronomie, măsuri și francmasonerie la Enciclopedia lui Diderot și D’Alembert. Lalande a participat la crearea Calendarului republican. a contribuit foarte mult la popularizarea astronomiei. Și-a publicat, din 1789 până în 1798, "Histoire céleste française", în care descrie de stele. Este și autorul unei cronici a științelor din epoca sa, în două volume: "Bibliographie astronomique" (1804). A fondat, în 1802, un premiu care îi poartă
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
până în 1798, "Histoire céleste française", în care descrie de stele. Este și autorul unei cronici a științelor din epoca sa, în două volume: "Bibliographie astronomique" (1804). A fondat, în 1802, un premiu care îi poartă numele, destinat recompensării lucrărilor de astronomie, Premiul Lalande. Jérôme de Lalande este primul care a făcut referire la o stea, între altele, pe care a denumit-o "VY CMa" de magnitudine 7, în catalogul său din 1801. Astăzi, "VY Canis Majoris" este celebră prin faptul că
Joseph Jérôme Lefrançois de Lalande () [Corola-website/Science/332870_a_334199]
-
găsesc în Egiptul Antic și Babilon, în jurul anului 3000 î.Hr. Începuturile geometriei au fost marcate de o colecție de principii empirice în legătură cu lungimea, unghiul, aria și volumul, care au fost dezvoltate pentru a putea fi puse în practică în construcții, astronomie și alte științe. Printre acestea se numără și câteva principii sofisticate, iar un matematician din zilele noastre ar putea cu greu să le redescopere fără a folosi calculul integral și diferențial. De exemplu, și egiptenii și babilonienii cunoșteau versiunile teoremei
Geometrie () [Corola-website/Science/298787_a_300116]
-
În 1409, Grigore al XII-lea a fost anchetat de către Conciliu din Pisa. A adus anumite contribuții în domeniul științei, lucru vizibil în scrierile sale și a promovat dezvoltarea învățământului matematic în Europa. A predat disciplinele quadriviumului: matematică, logică, filozofie, astronomie. A promovat lucrările lui Euclid și Boethius. Lucrările scrise ale papei Silvestru al II-lea au fost tipărite în volumul 139 al "Patrologia Latina":
Papa Silvestru al II-lea () [Corola-website/Science/302657_a_303986]
-
Paris) a fost un matematician și astronom francez. În 1804 este absolvent al Școlii Politehnice, ocupând succesiv funcțiile de: examinator, repetitor și profesor de mecanică. În 1830, manifestându-se ca monarhist, a fost destituit de guvern, păstrându-și Catedra de Astronomie la Collège de France, pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze de Științe. Contribuțiile sale vizează în primul rând matematica superioară și astronomia. A dat un nou
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
păstrându-și Catedra de Astronomie la Collège de France, pe care a obținut-o în anul 1823. În 1843 l-a succedat pe Lacroix ca membru al Academiei Franceze de Științe. Contribuțiile sale vizează în primul rând matematica superioară și astronomia. A dat un nou impuls teoriei determinanților și teoriei matricelor. A studiat complexul de normale ale unui sistem de suprafețe omofocale de ordinul al II-lea, descoperind ortogonalitatea suprafețelor din astfel de familii. A introdus noțiunea de funcția beta. De
Jacques Philippe Marie Binet () [Corola-website/Science/322415_a_323744]
-
metri și greutate de până la 500 kg, aduse aici, probabil, de la o distanță de 322 km din Câmpia Salisbury din sudul Angliei. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care l-au construit aveau cunoștințe de astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil ,religioasă. Stonehenge era un monument dedicat zeilor. La o distanță mai mare de 5 km era unul făcut din lemn. Teoria oamenilor de atunci era că
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
Khawaja Muḥammad ibn Muḥammad ibn Ḥasan Țūsī (în persana: محمد بن محمد بن الحسن طوسی, n. 18 februarie 1201 - d. 26 iunie 1274), cunoscut și ca Nașīr al-Dīn al-Țūsī, a fost un savant persan cu multiple preocupări: astronomie, chimie, biologie, matematică, filozofie, fizică, medicina și teologie. S-a născut la Tus, în provincia Khorasan (nord-estul Iranului de azi). A studiat coranul, jurisprudența, filozofia, matematică, logică, astronomia. A murit în timpul unei călătorii spre Bagdad. A scris un tratat de
Nasir al-Din al-Tusi () [Corola-website/Science/325820_a_327149]