49,508 matches
-
cînd descoperi în final că ți se confirmă ierarhii ori revelații. Aflîndu-mă anul acesta în postura de membru în Juriul FIPRESCI, am avut pe de o parte obligația-plăcere să văd aproximativ 60 de filme, pe de altă parte mi-am asumat sarcina de suflet de a susține filmul românesc, admis în concurs, Marfa și banii de Cristi Puiu, pe care l-am promovat la Cinemateca Română într-un program de filme-cult, chiar înainte de a fi selecționat la Cannes în ,,Quinzaine des
Salonic 2001: satisfacții și frustrări by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15700_a_17025]
-
memoriei. Referințele sale implicite, chiar dacă acoperă aparent o plajă istorică imensă, de la desenul parietal și pînă către mijlocul veacului trecut, se regăsesc, în fapt, într-o zonă unică, și anume în aceea a modernității. Tot ceea ce pare însușit a posteriori, asumat după o serioasă deliberare, este născut din acea nevoie imperativă, oarecum inocentă și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
Mesajul anti-euforie al premierului a lăsat presei române o impresie excelentă. În cor, condeierii s-au grăbit să exclame: "Ce om înțelept!" Dar nu înțelepciunea vorbea în domnul Năstase, ci teama. Spaima că nu va putea îndeplini ceea ce și-a asumat. În fond, la Washington d-lui Năstase nu i s-a dat nimic, în schimb i s-a cerut totul. "Cartea albă" despre care s-a vorbit înseamnă, în realitate, o listă de obligații impovărătoare, și nu știu dacă, în
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
raport sobru devine, la lectură, brusc zguduitor. Raportul dezvăluia trista realitate a alegerilor din noiembrie 1946: "În campania de alegeri, Blocul Partidelor Democratice, dominat de comuniști, a susținut o singură listă electorală și, potrivit rezultatelor date de guvern, și-a asumat o victorie strălucită. În realitate, alegerile s-au caracterizat prin intimidare și falsificarea rezultatelor. Opoziția care, se estimează, a cîștigat aproximativ 75% din voturi, a primit doar 35 din cele 414 locuri în Camera Deputaților". Și se adaugă imediat: "În
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
ar fi că amîndoi au fost persecutați pentru că au scris "de rău" despre Nichita Stănescu. Complet irelevant. Și acum poți fi persecutat dacă scrii acid împotriva unei mari personalități. Dintotdeauna critica a fost și un risc, pe care ți-l asumi sau nu. Atunci riscul era mai mare, ca și gloria, de altfel. Acuzarea conformistului capătă nu de puține ori accente transistorice. Pentru Gheorghe Grigurcu, individul conformist este aproape însemnat genetic. Situația istorică specială l-ar transforma pe conformist într-un
Revizionistul numărul unu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15725_a_17050]
-
unu". E o împotrivire numai uneori servită de un aparat doctrinar, precum la dl Adrian Marino, alte dăți difuză, transpusă într-o mentalitate ce se vădește mai mult în reacțiile sale piezișe decît în formule ale conștientizării, ce și-ar asuma un risc polemic. Pe de o parte, această ,,ostilitate implacabilă", această ,,teamă față de artă și literatură", pe care le înregistrează și Virgil Nemoianu ( Iubirea și ura față de formalismul estetic: cîteva argumente, în Steaua, nr. 3/2001), răsfrîng, în epoca noastră
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
beneficiu ori folos, cuvîntul se pretează de minune la psihanalizare. În definitiv, junele antrenor chiar în detrimentul fotbalului a făcut ce a făcut. În orgoliul lui, el n-a acceptat niciodată pe față că a greșit. S-a mărginit să-și asume ,,întreaga răspundere", ceea ce e frumos, dar retoric. Asumarea trebuia să fie concretă: am greșit acolo și acolo. În schimb, Hagi mai degrabă a explicat, în conferința de presă din 16 noiembrie, de ce a făcut ce a făcut (cu Stelea, cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15719_a_17044]
-
cunoște perfect materialul, îi știe spiritul și comportamnetul, iar accentul pus pe dimensiunea lăuntrică a formelor, pe o anume dimensiune mistică a acestora, nu este o întîmplare sau un simplu citat al naturii substanței, ci o componentă voluntară a creației, asumată pe deplin și pregătită îndelung. Unitară stilistic, spectaculoasă formal, gîndită coerent, novatoare și de o impecabilă acuratețe tehnică, această expoziție a lui Alexandru Ghilduș este și o demonstrație de forță în ceea ce privește relațiile artistului cu propriile-i limite și, în același
Cea de-a patra dimensiune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15733_a_17058]
-
al căror manuscris, apărut la sfîrșitul anilor șaptezeci, la Editura Politică, a fost aspru cenzurat. Ar trebui, cred, republicat, manuscrisul aflîndu-se, poate, în arhiva regretatului meu prieten Cristian Popișteanu sau în altă parte. Dl. D-tru Hîncu ar trebui să-și asume o astfel de responsabilitate de mare interes. Acest "jurnal berlinez" e, cum spuneam, din 1938. Și însemnările se datorează vizitei făcute în Berlin, unde soțul ei, George Valentin Bibescu, în calitatea sa de președinte al Federației Aeronautice Internaționale, trebuia să
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
chiar de a schița un spectacol bazat pe polifonia vocilor umane, a vocilor care își strigă bucuria dragostei sau își urlă suferința în fața neîmplinirii ei, a experiențelor fundamentale - nașterea, căsătoria, moartea - și a felurilor în care știm să ni le asumăm sau, dimpotrivă, să le ratăm. Irina Movilă este o actriță cu forță, cu o sensibilitate aparte. Am descoperit însă și altceva: spiritul ludic pe care aici și l-a cultivat cu grijă. Dar reținut. Sînt cîteva momente cînd el țîșnește
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
rugătoare pentru noi toți, pentru ca și noi să avem parte de comuniunea sfinților În Împărăția lui Dumnezeu. 2. Născătoare de Dumnezeu Pentru ca Fiul lui Dumnezeu să poată coborî printre oameni, să vină În maximă apropiere de ei și să-și asume firea urmașilor lui Adam pentru a o Înnoi dinăuntru, El trebuia să găsească În cuprinsul lumii create un vas ales apt de a deveni receptacul al divinității și de a zămisli un fiu preacurat al cărui ipostas avea să fie
Maica Domnului În Filocalie by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/156_a_194]
-
funcționează" perfect. " Fiecare stare de tranziție, de precaritate a unei societăți generează lene și apatie, pentru că, în asemenea epoci, numai foarte puțini oameni sunt capabili să vadă limpede în fața lor și nu se abat din drum" (p. 83). Dostoievski își asumă riscurile de a încerca să fie una din aceste voci. Exagerările și greșelile de judecată ale scriitorului nu pot fi trecute cu vederea, dar Jurnalul de scriitor rămâne expresia unei profunde conștiințe civice. F.M. Dostoievski - Jurnal de scriitor, volumul III
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
de moarte. Și de aceea mi se pare o schimbare fundamentală de ton și de atitudine, probate în spectacol, în stilul regizorului Alexandru Tocilescu. El nu mai este interesat de frivolități, de scandal, de provocări cu orice preț, de teribilisme asumate de spiritul său ludic și incitator, de războaie cu lumea și cu noi toți. Acest spectacol vine cu o liniște tulburătoare. A iubirii și a sinuciderii chiar în numele dragostei. Moartea ca ideal al iubirii este manifestul poveștii lui Chikamatsu de la
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
din acest spectacol, trasate cu grijă de regizor și de scenograful său, drumuri ritualice și inițiatice sînt trasee pe care regula îi obligă pe toți să le respecte. Numai călătoria spre moarte, fantastic realizată pe scenă, este liber aleasă și asumată pînă la capăt, pașii cuplurilor se armonizează, își reglează ritmurile, își alungă frica și cheamă speranța împlinirii iubirii lor. Apa iese la iveală, susurul ei, limpezimea ei rece, moliciunea mușchilor și devine singurul martor al celor două sinucideri. Drumul acesta
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
matcă. În sfîrșit, plouă. Nu devastator. Fierbințeala lemnului încălzit se preface în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul clar al trecerii timpului, agresîndu-i pe cei trei muncitori ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a mutat noaptea și invers. Se bea ceaiul la prînz, iar
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
nume ale locului. Dorohoiul e marcat de figura unui Enescu; în marea lui vogă, în drum spre Livenii natali, concerta curent în oraș. Apoi, un mai puțin cunoscut Dimitrie Pompei, pionier de școală românească de matematici. Dacă e să-mi asum un perimetru de spiritualitate, aceasta ar avea ca borne integratoare Dorohoiul, Botoșaniul, mult rîvnitul Iași. E un fel de zonă magică: Iași, Dorohoi, Botoșani, Suceava. O mare concentrare de creativitate: Eminescu, Iorga, Enescu... Luchian, dintr-un fabulos Ștefănești, pe Prut
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
nu am aerul analistului politic - tagmă proliferantă azi - nici nu mi-ar sta bine, nici nu mi-ar plăcea, receptor acut însă ai vuietului de dincolo de ferestre, al malversațiunilor morale la care ne supune încă acest comunism remanent, da, îmi asum așa ceva. Simt că-s mai viu în randevuul acesta. Apropo de randevu, îți mai amintești de-o perioadă, cea de dinaintea plecării lui Mihai Ursachi, cînd tu împreună cu același Mihai și cu Eugen Andoni stăteați în Piața Unirii, în față la
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
fidele ale picturii lor. Nu văd cum aș opera acest transfer în cazul tentelor mele plate. O sculptură adosată nu mi-ar surîde. Titlul interviului tău, deja pomenit, sună "În rest: viață liberă și cruntă. Merită s-o trăiești". Îmi asum această bucurie imensă că acum unsprezece ani s-a întîmplat ce s-a întîmplat. Nu mai poate veni nimeni în atelier să-mi spună: pictează așa! nu picta așa! scrie așa! nu scrie așa! Mă bucur de această nevisată libertate
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
să-mi spună: pictează așa! nu picta așa! scrie așa! nu scrie așa! Mă bucur de această nevisată libertate, de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar. Dar existența noastră a devenit și cruntă în dinamica ei sălbatic-competitivă. Mi-o asum, de asemenea. Mă bucur de-amîndouă. Faci față competiției? Fac. E destul de complicat. Destul de stresant. A avea destin de pictor înseamnă, implicit, a te plasa în aventură. Numai și pentru că e aventură, îmi place atît de mult. Nu trăiesc în lipsuri
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
ce-l privește, Cronicarul bănuiește că, spre deosebire de redactorii de la 22, scriitorii știu că PAC nu s-a destrămat, că susținerea lui Isărescu e departe de a fi rușinoasă etc. etc. Nu era mai normal ca d-na Palade să-și asume paternitatea ideilor cu pricina și să-i lase pe scriitori în pace? Liviu Ioan Stoiciu și gîndirea pozitivă Binefăcuta revistă Antiteze (nr. 1-2-3, 2001), care apare sub egida Societății Scriitorilor din Neamț, cuprinde mai multe lucruri de citit, cum ar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16182_a_17507]
-
Petru Romoșan de a lansa pe piață un volum din opera lui Istrati. Ba, ca meritul să fie deplin (aș spune îndoit) s-au adresat unei competențe reale, dl Mircea Iorgulescu, autorul unei remarcabile cărți despre Istrati, care și-a asumat și misiunea de a traduce una din prozele din volum. Și o face strălucit. Nu numai față de o mai veche traducere a lui Al. Talex (nefericită și bogată în contrasensuri), ci în absolut. De altfel, trebuie observat că opera lui
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
cu el mesajul că Berlinul, capitala cu literă mare o iubește. Și de undeva, din spate, de după ziduri simți zîmbetul lui Caragiale, cel mai mare scriitor berlinezo-român, care n-a ales deloc întîmplător acest oraș ca loc al exilului său, asumat cu bună-știință. Jurnalul berlinez al Norei Iuga se adaugă celorlalte cărți ale domniei-sale desenînd portretul unei doamne cu cățel (dacă luăm în calcul cîinele din final) sau al unei grațioase doamne cu licornă. Finalul exprimă tragedia despărțirii de orașul din
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
de Partid al Municipiului București (...). La propunerea "tovarășului Dumitru Radu Popescu" ca indezirabilul să fie scos din funcția de secretar al secției de proză, "toți au fost de acord și au votat prin ridicare de mînă". Unicul care și-a asumat riscul de-a lua, ulterior, apărarea confratelui urgisit a fost Dan Deșliu, care a afirmat răspicat la o ședință a Consiliului Uniunii Scriitorilor: ""Ismail Kadare, scriitor albanez, își publică romanele în Occident, în schimb noi, în loc să fim mîndri că un
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
primejdioși asasini care trebuiau izolați fără zăbavă? Și-au trădat cumva țara marii patrioți care au înfăptuit România Mare? Să fi reprezentat floarea intelectulității române primejdia cea mai mare pentru popor? Când voi întâlni un singur securist care să-și asume crimele constante ale instituției din care-a făcut parte, voi fi și eu la fel de îngrijorat de soarta documentelor pierdute. Până atunci, constat că minciuna din decembrie 1989 a fost dublată de terfelirea proiectului de lege al lui Ticu Dumitrescu. Pentru
Poliție politică, poliție politicoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16246_a_17571]
-
Alina Mungiu-Pippidi, face literatură din tot ce știe, inclusiv din cunoștințele ei de medicină (antologic este, în acest sens, pasajul în care doctorul Moscu examinează pielea ministrului, descifrând-o ca pe un pergament). Romanciera nu evită patetismul, ci și-l asumă într-un mod inteligent, îl transformă în energia eoliană care duce mereu corabia romanului înainte. Ea nu se sfiește nici să fie romantică. Gabriel Nicolau cere, înainte de a muri, ca deasupra mormântului său să fie așezată lespedea funerară care acoperise
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]