315,883 matches
-
e din ce în ce mai gol, deși muncesc din ce în ce mai mult? De ce poate dl. Văcăroiu să construiască o bancă de succes (pentru că așa susține despre banca lui Sorin Ovidiu Vântu), în timp ce activitatea lui în Parlament e dezastruoasă? De ce, dacă dl. Văcăroiu are o funcție atât de înaltă într-un partid al "protecției sociale", unchii și părinții mei au pensii ce nu le ajung nici să-și plătească întreținerea? Și asta după o viață de muncă într-un regim în care șef le-a fost tot
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
suscită o secretă scârbă, așa cum cel tare e plictisit de moarte de slugărnicia celui neputincios. în loc să-și gestioneze cu un spor de demnitate ultimele luni ale mandatului, președintele TVR girează cu cinism politica autoritarist-dictatorială făurită cu tot mai multă vigoare atât în Piața Victoriei cât și la Cotroceni. Antologia rușinii, căreia dl. Hadjiculea i-a adăugat destule pagini, va trebui să consemneze demisia morală a unui regizor talentat care de dragul iluzoriilor avantaje de-o clipă a coborât la nivelul unui simplu
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
va provoca încă lungă vreme lacrimi și durere și ne vom aminti de ea și fără prezența aedului. Asemenea poetului noi ne aflăm încă ,,sub zidurile Troii''. P.S. Ne-a părăsit de curând profesorul Ion Zamfirescu, un om care impunea atât prin statura fizică, cât și prin solidaritatea formației intelectuale implinită într-o vreme când România era o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului. În 1989 a dat o lecție care se cuvine a nu fi uitată. În luna iunie
Lacrimile lui Ulise by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15532_a_16857]
-
adică ar întrerupe vraja visului abia trăit? Derrida susține că la această interogație un filosof ar răspunde cu un "Nu!" hotărît, ar nega că se poate dezlega taina prădat de uneltele explicației discursive. În schimb, un scriitor n-ar tăgădui atît de ferm, ar fi înclinat să zică: "Poate!", "Parcă!" sau "Cîteodată da!" Cu ce temei? El beneficiază de roadele unei experiențe, poate menține uneori o acțiune și în ramele închipuirii din vis, renunțînd la prozaica deșteptare. Derrida insistă asupra regretului
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
acestea registrul normalității. Exactitatea din porțiunile lucrate cu procedee migălos realiste dă impresia că prin răbdătoare acumulare ceața se destramă, izbîndește lumina și enigmele se rezolvă. Nu este însă așa, e tocmai invers, cu cît are întîietatea faptul precis cu atît crește și confuzia. Pe această contradicție a scontat și autorul, construind rafinat caractere originale (de calitățile romanului în diversificarea tipologiilor mă ocup într-un alt articol). Peste intriga stufoasă, cu explicații limpezi, în ordinea concretului, se conturează un suprafundal cu
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
Marelui Brigand e un roman polițist, în care se narează uciderea unui om. Dar cartea nu respectă regulile genului. În miezul subiectului se găsește o anchetă, a fost comisă o crimă, inspectorii scotocesc după urmele asasinului. Relatarea nu e însă atît de simplă și curgătoare. Judele Ștefan conchide, că în cazul lor nu se descoperă victima, nici mobilul, nici autorii mîrșăviei. Subiectul reflectă în mare fluctuațiile anchetei, iar figurile principale, depind de aparatul judiciar: comisarul, grefierul, procurorul, avocatul. Numai că în ciuda
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
lumi strîmb alcătuite. O schimbare nonviolentă, la antipodul celei preconizate de Marx, bizuită pe "iluminare". Intervine, în baza stabilirii ilogismului, o tehnică temerară a reabilitării valorilor, a reumanizării. Cu cît o împrejurare ni se înfățișează mai irațională, mai "scandaloasă", cu atît apare mai improbabilă supraviețuirea ei: "În comunism,/ omului i se spune mereu:/ "Taci din gură!"./ În democrație,/ i se repetă zilnic: "Vorbește,/ fiindcă oricum/ nu ne interesează ce spui!"" (Diferența dintre comunism și democrație). Sau: "Isus nu știa/ să răspundă
Absurdul ca instrument by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15535_a_16860]
-
și minciunii, o idee materializată extraordinar de decorul scenografei Diana Ruxandra Ion. Lasciv și senzual, plin de vinovății acumulate, spectacolul are o construcție extrem de riguroasă, care nu-i permite, nici o secundă, să alunece în prăpastia vulgarității. Deși ar fi fost atît de ușor. Înlănțuirea situațiilor aduce pe scenă o linearitate și un soi de imponderabilitate a pașilor. Sublimă iluzie. În spatele acestei aparențe se află investigația regizorului, care sapă în interiorul visceral al fiecărui personaj, care încearcă să descopere ce se întîmplă în
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
Iosifescu, Alexandru Jitea, Ilinca Goia. Mi se pare că se desprind ușor din schema rigorii Dragoș Bucur, printr-o exteriorizare neacoperită, și studenta Ioana Calotă, prin îngroșări patetice. Totuși, nu se întîmplă deseori într-un spectacol ca interpretările să fie atît de apropiate ca valoare. Fiecare actor poartă două măști, un fel de Ianus cu două fețe: una întoarsă dominator către o relație, alta, cuceritor către cea de-a doua. Posedă și sînt posedați. Mint și sînt mințiți. Aceasta este Hora
Lanțul slăbiciunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15503_a_16828]
-
parte, "operele" comandate, realizate de creatorii care au acceptat să se prostitueze artistic, și, pe de altă parte, prozele și piesele "cu aluzii". Ceea ce nu înseamnă, mă grăbesc să precizez, că nu au existat și opere artistice autentice, dar, vai, atît de puține. După revoluție ne-am trezit confruntați cu alte tipuri de înlocuitori de cultură, diabolic diversificate. Pseudoliteratura de tip Danielle Steele/ Sandra Brown a invadat librăriile; curiozitatea firească pentru fostele subiecte tabu a dus la apariția, pe lîngă lucrări
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
zise dezvăluiri senzaționale din zone precum OZN, supranatural sau servicii secrete; o altă fostă penurie, cea a sfaturilor de viață, a fost umplută mult peste refuz cu tot soiul de "rețete ale succesului" scrise de te miri cine; libertatea cuvîntului, atît de scump plătită în Decembrie 1989, a permis o adevărată explozie de pornografie, nu doar prin revistele "de specialitate", ci și în proza unor autori care nu aveau altă șansă de a atrage atenția; muzica tinerilor, oropsită sub comunism, a
Cultura cu înlocuitori by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15549_a_16874]
-
Simionescu dau publicării scrisoarea pe care mi-a trimis-o pe data de 27 octombrie 1988. Nu e o indiscreție. Nici penibila dezvăluire a unor laude aduse mie. Este vorba, clar, de o solidaritate, nesprijinită pe amiciție, ci pe un atât de solid simț estetic... Ar putea fi, totodată, și o mărturie de epocă adresată tinerelor generații sau criticii profesionale; vreunei alte istorii a literaturii privită din alte unghiuri... Întâmplarea a făcut ca o astfel de scrisoare să depășească orice fel
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
fost niciodată un prieten încercat. Așa a vrut soarta. Târgoviște-i altceva decât Bărăganul. Ce știam sigur însă și ce știu și acum și voi ști întotdeauna e că lucrăm, amândoi, împreună, la același Gherghef, cum însuși el o spune atât de inspirat. Textul misivei se ridică la o înălțime, pot să-i spun, europeană, având în vedere clasicitatea epistolară, cunoscută. Așadar, pot naște și în România astfel de cazuri. Oricum, nu avui nici cea mai mică ezitare încredințând tiparului R.L.
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
datarea sub el, mai sperând să rămân în lumea cărții, deși încheierea ei e ca un coral de orgă, reproșurile au început să mă roadă; în fond principalul era ca această carte să-mi aparțină, să mă bucur de ea - atât de puține sunt lucrurile care ne mai bucură, cu adevărat. Ce importantă mai are acum, mi-am zis, și am căzut în meditație... Lectura mi-a fost ușoară, mărturisesc: am desfăcut cartea ca pe o partitură muzicală, cu grija de
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
cazul: romanul este scris cu eleganță, iar plăcerea - plăcere pe care o caut mai abitir decât "ideologicalele" - vine de la ispitirea continuă a ficțiunii, a spunerii frumoase, a desfășurării plastice. Frază înaltă, deloc scorțoasă, plină de observații pe cât de exacte, pe atât de mângâietoare spiritual. O dovadă, oricând convingătoare, că (indescifrabil n.n. - tabloul?) nu poate fi lucrat decât de inteligența cultivată. Cunosc muzicieni care, fără să fi auzit niciodată partitura deschisă înainte-le, trăiesc intens bucuria descifrării ei, în urechi le sună
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
cu care am primit-o. De tot hazul faptul că, în valea pe care o locuiesc, între Bucegii Ialomiței și până dincolo de Târgoviște, numai Vătășești. De culori și nuanțe asemănătoare. Și Negotei (am vrut să scriu negotei) destui, desigur nu atât de vii ca Acela. Lectura n-a fost lipsită de aventura ei și din alte cauze: la revenirea aici, în miercurea următoare întâlnirii noastre de la Casa Scriitorilor, pe când dormeam adânc, am fost trezit de troznete mărunte și de fanta unei
Ghergheful by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15541_a_16866]
-
bine la pian). A avut mai multe legături (toate reflectate în romane), una singură oficializată, cu Maria Dumitrescu (Ioana din romanul titular), fiind prieten, și apoi, din pricini sentimentale, dușman cu O. Șuluțiu (care-l introdusese în casa Manolovici, aceea atît de crud descrisă de Z. Stancu în Oameni cu joben), acesta regretînd amarnic gestul cînd Holban s-a apropiat de mondena și frivola Lidya, devenită Dania în ultimul roman. Legătura cea mai durabilă a fost cu Florica Codreanu, Milly din
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
mai radicali pionieri ai noului roman românesc. Toate romanele lui sînt scrise la persoana întîi și vădit autobiografice. Influența lui Proust este mai pronunțată decît la Camil Petrescu și la oricare alt romancier român din epocă. Dar nu e numai atît. O schimbare, neluată în seamă, dar profundă, se operează în straturile de adîncime ale romanului o dată cu Ioana și celelalte. Aș spune că abia acum pătrund în romanul nostru, pe ușa din față, subiectele banale și cotidiene din viața omului. Toate
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
și Ciubotaru, pictorița și-a trădat slăbiciunile, dar și-a demonstrat și forța proprie de exprimare. Panteismul lui Bernea dintr-un segment important al peisagisticii sale, transparențele caligrafice din acuarelele romane, avalanșele nabiste ale culorii și toată acea dezinvoltură indescriptibilă atît de specifică, alături de grafismul și arhitecturile ovoidale din repertoriul lui Ciubotaru, înscenări abile pentru a-și reprima tentația permanentă a dezintegrării și a fugii baroce, sînt preluate de Ioana Panaitescu într-o perspectivă în care nici epigonismul, nici aluzia și
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
și de autodescripție. Ea încercă o apropiere de propria-i natură prin identificarea unor referenți autoritari și credibili, dar nu face acest lucru prin tehnici arheologice și prin strategii inginerești, ci printr-un dialog explicit înlăuntrul unui spațiu comun. Implicîndu-se atît de profund într-o lume a imaginii deja constituite, artista devine în mod natural interpretul unic al propriului rol, iar ceea ce este realmente o trimitere spre Bernea sau Ciubotaru, devine, la rîndul său, un pariu cu sine însăși asumat integral
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
casetele se vor întoarce la București însoțite de severe mustrări pentru funcționara care a îndrăznit să le trimită. Această nouă întîmplare, în care este direct implicată ambasada noastră la UNESCO, dovedește, limpede, una din două: ori că Dan Hăulică este atît de maculat încît și atingerea corespondenței sale implică riscuri majore, ori că vivacea bîtă, aceea care a speriat scrumierele și bibliorafturile de la Centrul Cultural Român, circulă încă, liberă și nestingherită, prin inima Parisului. Tertium non datur!
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
dobândit un loc aparte în lumea literelor elene. Care a fost contribuția poeților și prozatorilor care au creat pe aceste meleaguri? Salonicul deține fără îndoială un loc aparte în lumea literelor elene și aceasta fiindcă a înscris o contribuție notabilă, atât în poezie, cât și în proză. O întreagă pleiadă de poeți și prozatori vestiți a obligat critica să vorbească de o adevărată Școală literară a Salonicului, iar pe istoricul literar K.Th. Dimaras să afirme că "drumul regal" al poeziei elene
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
și la extinderea relațiilor tradiționale care există între centrul cultural al Salonicului și spațiul spiritual românesc, cvasivecine geografic. De ce, la zece ani de la căderea cortinei de fier, literaturile Europei de Sud-Est (și includ aici și literatura română) continuă să rămână atât de puțin cunoscute în lumea culturală elenă? Nu cred că literaturile moderne ale Europei de Sud-Est și îndeosebi cea română reprezintă o necunoscută pentru publicul elen. De altfel, nu trebuie să uităm eforturile serioase de apropiere pe care le-au
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
cu un picior în Balcani și cu celălalt în Europa. Din punct de vedere cultural, se consideră însă că înclină spre cea din urmă. De ce literaturile Europei de Sud-Est (și includ aici și literatura română) sunt cunoscute într-o măsură atât de mică în lumea culturală greacă, chiar dacă s-a scurs deja mai bine de un deceniu de la căderea comunismului în această regiune ? Constat că în ultimii ani au început să fie traduse în limba greacă opere ale scriitorilor din Europa
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]
-
primit cu mult interes traducerile anterioare. Sunt foarte bucuros că traducerile de până acum ale cărților mele au fost primite cu interes de publicul cititor din România prietenă. Sper să găsesc prilejul și răgazul să mă întâlnesc cu cititorii români - atât de atenți și receptivi la fenomenul literar universal - în capitala țării dvs. Atena, decembrie 2001
Decanii de vîrstă ai literelor elene by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15526_a_16851]