1,057 matches
-
amprentă. Consonant cu spiritul timpului, cu poetica și etica numite azi, pentru că trebuiau să poarte un nume, postmoderne, Echenoz Își trage treningul pe cap și Începe maratonul scriptural detașat, pe distanță și perioadă nedeterminate. “Nu vreau să scriu o chestie atemporală, vreau să descriu lucruri cât mai legate de lume. Îmi place să mizez pe raportul dintre ficțiunea totală și marcajul cu locuri și obiecte precise”, spunea scriitorul Într-un interviu luat după câștigarea premiului Médicis În 1983, cu romanul Cherokee
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
castel bântuit de forțe malefice etc., în care determinarea istorică are un rol ce tinde spre zero. Rămân astfel valabile literar avântul tineresc al acțiunii, primele întâmplări legate de socializarea individului în formare, ingeniozitatea, prietenia, curajul salvate de perisabilitate prin atemporalul lor. Succesul Cireșarilor (compus în cele din urmă din cinci volume: Cavalerii florii de cireș, Castelul fetei în alb, Roata norocului, Aripi de zăpadă și Drum bun, Cireșari!) printre adolescenții mai multor generații a fost enorm, comparabil numai cu cel
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
de identitate și originalitate. Am văzut cum, în Minunata lume nouă, Aldons Huxley punea problema în plan bio-sociologic, situându-i posibila apariție într-un viitor îndepărtat. Astăzi ea se pune mai presant, date fiind progresele tehnoștiințelor. Reflecția filozofică și deci atemporală asupra subiectului, datând cel puțin din vremea anticilor, e ajunsă din urmă de actualitate. Astfel, lăsând filozofia să se învârtă în loc, invențiile din SF sunt acelea care abordează concret problema. În exemplul corabiei Argo, căreia argonauții îi înlocuiseră toate podelele
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
străini în toate zilele și îi votăm cu stagiu și cu dispensă de stagiu, deși n-au satisfăcut niciodată obligația tragerii la sorți și n-au plătit tributul sângelui. Eu înțeleg, domnilor, pedeapsa chiar pentru o greșeală, însă o pedeapsă atemporală! Dar după 20 de ani să veniți să înfigeți acestui om o pedeapsă așa de teribilă și pentru toată viața lui, aceasta n-o pot admite! Mi se pare că ar fi nedrept și s-ar face o mare nedreptate
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu prin reprezentare a timpului, ci prin utilitatea sa. Intervenția birocrației în construirea timpului istoriei naționale este privit de Verdery și ca o „remodelare [...] prin metode diverse” prin care „timpul era aplatizat”; pe scurt, Verdery afirmă că timpul/istoria devenise atemporal/ă, în care noțiuni diferite erau imuabile în orice împrejurare, iar câteva valori în jurul cărora se scria istoria nu aveau început și nici sfârșit: poporul român, partidul, revoluția, lupta pentru independență și unitate națională. La acestea, eu mai adaug contagiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sacrului în cheie ceaușistă, care armonizează teoria marxist-leninistă a Weltanschauung-ului și enunțarea sacrului în scrierile valorilor naționale recuperate. Fără a căuta argumente mai sofisticate decât este necesar, vreau să afirm că integrarea acestor timpuri în marea epopee istorică națională atemporală în cele două extremități ale sale, trecut și viitor, și mai ales încurajarea unor asemenea maniere de a imagina trecutul național sunt procedee prin care „suspendarea gândirii” și acceptarea clișeelor, uneori motivate ideologic, au fost intens încurajate, procedee în care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
discearnă mai detaliat între realitățile reformabile și cutumele de „cursă lungă” ale universului școlar. Este o problematică de actualitate internațională, cu diferențe sensibile mai ales la nivelul proporțiilor, al explicitării și al receptivității publice. Situată în abstract, reforma învățământului devine atemporală și nelocalizabilă, încurajând, de pildă, perseverența pedagogilor afirmați în anii ’70-’80, care își reiterează demersul “înnoitor” cu autoritatea specialistului problemei, indiferenți la faptul că problema de atunci se adresa societății socialiste, iar cea de acum, cel puțin declarativ, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
adevărate propozițiile cunoașterii științifice. El vrea să ne arate că nici discursul științei nu scapă înrădăcinării în structura grijii (Sorge) Dasein-ului. Pentru că reprezentarea unui adevăr absolut pornește din refuzul fmitudinii congenitale a existenței noastre, iar căutarea unui fundament ultim și atemporal este o fugă iluzorie a omului din fața radicalei sale temporalități. Prin urmare, a căuta un adevăr ultim și universal înseamnă a construi înțelegerea pe modelul unei cunoașteri care nu poate fi niciodată realizată. Soluția existențială rezidă în acceptarea senină a
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai degrabă linia de perspectivă heideggeriană. El preferă să vorbească despre o "modernitate tîrzie" decât despre postmodernitate, și depre o "ontologie a declinului" care impunea gândirea slabă și "hermeneutica slabă". Metafizica, "gîndirea tare" care domină, impune, care se crede universală, atemporală și este agresiv egocentrică, intolerantă față de contraziceri, presupune un "efort violent de omogenizare și universalizare". Dar "pretenția de a avea o legătură cu valorile, dacă nu este guvernată de memorie, de nostalgie, de rugăciune, este o pretenție demonică". în centrul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cazul. Sper. Muzica are întotdeauna un rol important, extrem de puternic, în spectacolele dumneavoastră. Ce fel de muzică folosiți în Hamlet? În principal muzică electronică, originală. Ca bază, este muzică electronică actuală, dar cu influențe din trecut, cu un aer ușor atemporal, nu atât de specific ancorată în contemporaneitatea imediată. Ușor atipic pentru spectacolele mele - nu mai este atâta muzică! Într-adevăr, diferit... Da, eu simt că după Vremea dragostei... și Balul, am epuizat o perioadă. O perioadă care m-a împlinit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
se desfășoară oscilația înternă a personajelor, prin stabilirea unui punct de reper. Finalul tragic respectă lanțul dramelor, moartea Cleei dovedind că o femeie este definită de iubire, ceea ce îi dă forță și slăbiciune, nebunie și coerență. Acțiunea operei are caracter atemporal, iar etalarea diferitelor tipologii feminine are rolul de o oferi posibilitatea identificării cu un personaj, sau crearea unor asocieri cu personaje conexe, din realitatea imediată. Emițătorul, în acest caz, Ofelia Popii, metamorfozată în 7 personaje, sau 7 Ofelii miniaturale amplificate
A doua oară unu by Tudosă Andreea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92970]
-
în construcția imaginii fără a neglija forța de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, pictorul se comportă ca un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporală a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extrema codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătura spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor
Țipoia and Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12524_a_13849]
-
minut, secundă), dar și o „situație de viață, circumstanță, împrejurare”. Or, momentele lui Caragiale sînt în egală măsură reprezentative pentru ambele sensuri ale termenului. Ilustrează simultan instantanee semnificative pentru România anului 1900, dar și situații de viață, circumstanțe general valabile atemporale (fapt ce explică în bună măsură succesul lor indiferent de epocă). Mai interesant însă decît aspectele formale de construcție a volumului este, fără îndoială, conținutul propriu-zis al momentelor (firește demonstrația este valabilă și pentru dramaturgia lui Caragiale). Ion Vartic probează
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
neg deloc importanța" dar că e necesară absolută de o autocritică socială și culturală națională. Tot de aceea Eminescu trebuie analizat mereu în contextul său istoric și socio-cultural și nu socotit "ca pe un arhetip diamantin și ireproșabil, cu valabilitate atemporală și trăsături fixe". Ceea ce mi se pare și rezonabil și eficient. M-au interesat mult opiniile d-lui Nemoianu despre utilitatea posibilă a unui conservatorism liberal de felul celui dezvoltat de Maiorescu și regele Carol I. De asemenea considerațiile d-
Solidaritate confraternă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16594_a_17919]
-
provoacă celui care trebuie s-o manifeste", cu Valéry (La Pythie), cu Thomas Mann care a proiectat acțiunea dizolvantă a poeziei asupra lui Aschenbach și a lui Tonio Kröger. Universul din Plumb se înfățișează dominat de trei figuri emblematice: geniul atemporal, Amorul de plumb, răsturnat, cu aripile prăbușite, cadavrul feminin, expus pe catafalc. Lor le corespunde o figurare demoniacă, de asemenea întreită: "Demonii bacovieni nu sînt Monis, Eac și Radamante, judecători în infernul antichității, numele lor e Poe, Baudelaire, Rollinat - și
Radu Petrescu despre G. Bacovia (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16643_a_17968]
-
la zi de autoidentificare și profesiune de credință, semnat de autoare. Ni se reiterează condiția poetului dintotdeauna, personalizată în cazul Venerei Antonescu „Dincolo de prezentul erodat de politic, aservit banului (...)”. Poeta cultivă retragerea ca o voluptate a traumelor „într-un Trecut atemporal, adică anistoric”. Spre a regăsi acolo inocența copilăriei, mit și „fantasmă resuscitată prin forța magică a Versului”. Din al său exil bucureștean asumat, Venera Antonescu scrie ultimatum-uri, texte dintr-un convivium dantesc, sub dicteul singurului său oaspete de origine
Viaticum by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13108_a_14433]
-
și traduc mai întâi în franceză: Les chevres descendaient la rue Descartes... ... Numai un prozator ca Hemingway putea să înregistreze o asemenea trecere; încât, oprindu-mă în jos pe străduță, după ce urc Sf. Genevieva, aștept câtva timp să apară turma atemporală, să descindă spre mine... Noaptea cealaltă, deși frânt de oboseală, nu puteam să adorm. Un insomniac inveterat are strategiile lui. Mă gândeam la caprele americanului, le număram în gând, dacă sunt perechi, neperechi, cum veneau la vale... Le comparam cu
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
a ideii de critică de direcție și de direcție în cultura prezintă interes. Dar mai întâi se cuvine să notam că în noua formulă, de direcție sau nu, Contemporanul atrage mai mult decât înainte când, în ultimii ani, eșuase în atemporal și academism. Revista are acum și un redactor șef, pe dinamicul Cătălin Târlea, tânărul prozator și jurnalist care a acceptat să-i fie directorului "complice în noul proiect". Contribuie substanțial la înviorarea revistei și noii deținători de rubrici: D. Tepeneag
O revistă de directie? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/18149_a_19474]
-
de obsesia temelor. Memoria culturală și ancestrala abilitate artizanală se învecinează permanent, atunci cînd nu se întîlnesc pur și simplu, cu tehnicile de ultimă oră și cu un irepresibil elan experimental. Chipurile arhaice din pictura sa mai veche, impersonală și atemporală asemenea celei populare, s-au dezagregat în ultimii ani și s-au topit în construcții cromatice de o remarcabilă vitalitate și cu un impact vizual la fel de puternic. Sculptura urmează și ea un traseu oarecum similar: lemnul, piatra, lutul, nuielele și
Sculptori români contemporani (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14315_a_15640]
-
sau mituirea martorilor e o carte în care fiecare poet aleargă în timpul său. Atît Ahile cel iute de picior cît și broasca țestoasă se mișcă, nutrind iluzia că aleargă împreună, în ritmuri independente: unul într-o temporalitate precipitată, celălalt în atemporal". Astfel cartea se încoronează cu reflexele mitice, (di)simulate de însăși natura sa, pe care criticul o "descoperă" cu gesturi aparent grave, de prestidigitator. O "descoperă"? De fapt, spațiul ironic e foarte prielnic invenției! Perspectivă deschisă, limbaj fluent la infinit
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
judecătorului delegat privitoare la înmatricularea sau la orice înregistrări în registrul comerțului. Dispozițiile de lege criticate "sunt neconstituționale și sub aspectul neclarității și nedefinirii acțiunii în nulitate pentru care legea nu prevede un termen de prescripție, dând astfel o posibilitate atemporală și infinită de exercitare a acestei acțiuni de către orice persoană, punând astfel în pericol stabilitatea raporturilor juridice, echitabilitatea și imparțialitatea actului de justiție". În opinia autorului excepției, termenul de prescripție al dreptului la acțiune în constatarea nulității unei societăți comerciale
DECIZIE nr. 30 din 13 ianuarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 56 lit. c), art. 57 şi ale art. 58 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/207136_a_208465]
-
datorează imposibilității omului de a alege destinul său ci dimpotrivă lipsei de voință a acestuia de a face ceva. Din punctul de vedere al cunoașterii noastre temporale, acest lucru pare a fi o predestinare, o determinare cauzală. Din perspectiva cunoașterii atemporale (cum este cea divină) acest lucru este un fapt: cei numiți „vase ale mâniei” (osândiții) nu sunt numiți astfel conform unei alegeri divine arbitrare ci conform faptului că Dumnezeu știe deja ceea ce noi nu putem afla decât după încheierea istoriei
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
doua variantă. Doctrina grației constituie și azi un punct dificil nu numai din punct de vedere teologic. Filosofic vorbind, problema constă în faptul că Augustin încearcă să apropie două sisteme diferite de principii: o logică temporală, specifică omului și una atemporală, potrivită omniscienței lui Dumnezeu. Augustin considera sexualitatea imorală, atât prin emoțiile pe care o însoțesc, cât și datorită faptului că dragostea pentru divinitate trebuia să fie superioară față de cea erotică. Din acest motiv, femeia era considerată inferioară bărbatului și supusă
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
asemănătoare tabloului "Plăcerile pastorale" (1718) de mai târziu, denotă frumusețe și eleganță. Societatea aleasă, împărțită în grupuri, are ocupații inutile și insignifiante, dar, evident, extraordinar de plăcute. Culorile delicate ale veșmintelor dau iluzia unei atmosfere de vis și subliniază dimensiunea atemporală a scenei reprezentate: iubirea și jocurile dezinvolte sunt nemuritoare. În pictura "Indiferentul" (1717) trăsăturile de penel mărunte, delicate și precise evocă stălucirea atlasului, moliciunea dantelei și a cârlionților, scenografia grațioasă a grădinii. "Sfânta Familie" (1717-1719), una dintre puținele opere cu
Antoine Watteau () [Corola-website/Science/300896_a_302225]
-
de vedere al inteligenței divine, ele au același statut, căci pentru Dumnezeu totul este prezent, nu există viitor. În acest punct se închide și argumentația privitoare la libertatea acțiunii umane. Omul acționează liber deoarece el nu are acces la cunoașterea atemporală, deci nu știe dinainte caracterul necesar al acțiunilor sale. Rațiunea umană nu prestabilește acțiunile ci reconstituie, prin efortul ei propriu, în timp, ceea ce, altfel, este atemporal. Ea „temporalizează”, dacă putem spune așa, Forma unică. Cunoașterea lui Dumnezeu, deși absolută, nu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]