52,791 matches
-
de la prima confruntare a partenerilor, legați pentru totdeauna printr-o repulsie inventivă în explicații imaginare, de ochii lumii, dar care au rădăcini întortocheate împlântate insidios într-un sol ignorat cu bună știință ca prea prozaic. Așa s-a întâmplat în atitudinea lui E. Lovinescu față de Gala Galaction, de la început violent repulsivă. Totuși, această antipatie a avut o istorie, într-un regim special, cum prea rar se întâmplă. A debutat cu episoade de negație furtunoasă, aproape inexplicabilă, și a sfârșit înțelept în
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
poezia "pură", și propriul demers: "Poezia mea este un discurs elaborat cu grijă, cu meserie și, uneori, cu inteligență." De ce MRP nu-și amintește, cu această ocazie, de Paul Valéry care-i era atât de drag? Să nu dramatizăm totuși, atitudinea lui se apropie, în finalul aprigelor îndoieli, de cea, pozitivă, a autorului Tinerei Parce : "N-aș vrea ca aceasta să mă împiedice să scriu încă alte poeme." Într-o existență plină de neajunsuri și contrarietăți, o mare bucurie izbucnește, în
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
la care au fost invitați să participe un grup de cercetători ai Institutului de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu" din București, a constituit-o Memorialul de călătorie în literatura română. Peregrin transilvan din stirpea lui Ion Codru Drăgușanu, cu atitudine modernă și dezinhibată față de ceea ce vede, Romulus Cioflec însuși a îmbogățit acest gen cu trei volume în care și-a descris uimitoarele călătorii prin lume. Dar, înainte de a voiaja în străinătate, a bătut țara în lung și-n lat, împins
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
aci, eforturile burgheziei de a dezvolta tot soiul de teorii estetice, care în fond se reduc la teoria artei pentru artă. De aci, apariția a tot soiul de curente bazate pe obscurantism, pesimism, erotism. Marx și Engels au arătat că atitudinea burgheziei nu poate fi decît ostilă artei care reflectă adînc, adevărat și multilateral realitatea. Capitalismul are însă nevoie de o artă care să vorbească despre incapacitatea omului de a-și depăși soarta și nu de o artă bazată pe legile
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbește despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate și integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor și în 1930 noii insurgenți exclusiviști și elitiști de la unu semnalează eșuarea Contimporanului în "parada" unor atitudini de artă. Sub semnătura lui Sașa Pană apare pamfletul Coliva lui moș Vinea, cu delimitări acide: "Să se știe odată pentru totdeauna: CONTIMPORANUL nu are nimic comun cu entuziasmul și tinerețea noastră". "Moș Vinea" avea 35 de ani și de-
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
figuri ale momentului, are altă părere despre Gheorghe: "În calitatea sa de secretar al CC, Ana Pauker răspundea de îndrumarea agriculturii și de raporturile cu țărănimea. Aici intrau, în afară de politica prețurilor, dificultățile legate de colectivizare, comasarea terenurilor colectarea produselor agricole, atitudinea față de țăranii "chiaburi" etc. Pe scurt, un nod al contradicțiilor. (...) Această contradicție permitea două abordări de natură opusă. Prima vedea ca instrument principal, în stare să biruie toate obstacolele și inerțiile "puterea de stat, capacitatea partidului și a statului de
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
dedicație personală și de altfel nici nu-mi rostisem numele, iar Minulescu, luat de șuvoiul vorbelor, nu m-a întrebat cum mă cheamă. I-am declarat că mi-ar face plăcere să-mi transcrie o simplă strofă. Revenit la o atitudine binevoitoare, chiar amicală, a vrut să știe ce prefer. Uitându-mă instinctiv spre fereastră, privirea mi se opri pe geamul stropit cu lacrimile cerului. Ploaia se întețise. Așa că i-am indicat faimoasa Acuarelă. Cu cerneală neagră, mi-a scris pe
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
Peste zona interzisă (1979), Sora mea de dincolo (1980), Urcarea muntelui (1986) pun în pagină obsesia unei conștiințe scindate între dorința de claritate interioară și dizarmoniile unui real ieșit din matcă, marcat de anomie și de indistincție. Tocmai de aceea, atitudinea lirică predilectă a poetei este aceea a retragerii în sine, a recluziunii în imaginarul propriei ființări, a retranșării în limitele făpturii proprii. Singurătatea își pune, așadar, pecetea pe versul acesta translucid și agonic, iluminat de palorile thanatosului și tentat, în
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
un individ funciarmente bun, neresentimentar. Odată ieșit din închisoare, el se dedică cu abnegație sporită semenilor, interesat să ridice prin voluntariat un spital rural. Pedagogia epocii e profund asimilată! Romanul, ca toate celelalte, păstrează perspectiva înțelegerii complexe și echivoce, o atitudine deopotrivă de distanțare ironică și de apropiere lucidă și patetică. Războiul amintirilor, 1981, este un roman social în patru părți, substanțial și adânc, o cronică fragmentară de familie, insolit și captivant concepută. În centrul ei se află un copil, imediat
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
pătrunzătoare de la bun început. "Impresii diverse, adverse!", comentează autorul. Cât privește scriitorii ruși, cu excepția criticului de artă Aleksandr Benua/ Alexandre Benois, pentru care Petersburgul este un oraș extraordinar, "cu frumusețea căruia puține se pot număra", se constată o omogenitate a atitudinii negative, de fapt duale, căci majoritatea se simt atrași și striviți de capitala impusă Rusiei de Petru. Și autorul-custode ne conduce de astă dată printr-un alt fel de muzeu al istoriei și culturii ruse, un gen de muzeu al
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
un gen de muzeu al figurilor de ceară, în care face opriri mai scurte sau mai ample, punând fasciculul de lumină asupra câte unui scriitor urmărit programatic prin prisma relațiilor acestuia, biografice și literar-creatoare, cu urbea monografiată. Pușkin are o atitudine ambiguă față de Petru și de orașul său, explicabilă și explicată de Ion Ianoși prin biografia poetului (pe linie paternă, aparținând nobilimii de viță veche, pe linie maternă, celei create de reformator): "Astfel, biografic el moștenea, iar spiritual își asuma o
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
ambiguă față de Petru și de orașul său, explicabilă și explicată de Ion Ianoși prin biografia poetului (pe linie paternă, aparținând nobilimii de viță veche, pe linie maternă, celei create de reformator): "Astfel, biografic el moștenea, iar spiritual își asuma o atitudine duală față de Petru și reformele lui."( p.47) Gogol descrie un Petersburg sumbru, din care se evadează doar în vis sau nebunie, un oraș absent din punctul de vedere al peisajului exterior, în schimb bogat în caractere iluzorii, tragi-comice, fantaste
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
sunt inserate capitole închinate unor personalități petersburgheze de prim rang. În plus, cartea începe și se încheie simetric cu două opere emblematice pentru literatura petersburgheză. Este vorba de Pușkin și de Călărețul de aramă, din care pleacă, precum razele, toate atitudinile viitorilor scriitori și de Casa Pușkin a lui Andrei Bitov, care reunește într-un vârtej postmodern aproape toți autorii și operele din istoria culturii ruse. Petersburgul a dat naștere multor imagini de-a lungul timpului. Două sunt cele recurente. Aceea
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
1943 Virgil Untaru împreună cu Geo Dumitrescu fuseseră prezentați de Eugen Jebeleanu - exclama: "îi execut magistral pe amândoi", neomițând să consemneze: "le dau cărți". "Execuția" semnifica așadar o dezaprobare față de literatura ce-i fusese împărtășită, nu afecta însă câtuși de puțin atitudinea binevoitoare, generoasă chiar, a criticului, care rămânea mai departe receptiv. Primul meu contact personal cu Zaharia Stancu a însemnat un eșec. Tocmai citise într-una din duminicile "Sburătorului" niște versuri dintr-o plachetă intitulată Pomul Roșu, cu un pronunțat caracter
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
lui. Comportamentul lui Stancu, cu prelungirile lui peste hotarul strict al "Sburătorului", până în pragul încă nu deplin conștientizat al erei comuniste, se constituie într-un autoportret, pe care am socotit că merită să-l evoc pentru pitorescul lui psihologic. în ce privește atitudinea lui Horia Liman, aceasta m-a blocat - credeam eu - definitiv, creându-mi un complex psihic de care eram convins că nu avea să mă părăsească vreodată. Iată așadar terenul sufletesc pe care, cu o întârziere de patru ani, urma să
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
toate unor mari personalități din domeniul artelor plastice europene, moderne și contemporane. Stimulentul la care m-a supus Virgil prin "îndărătnicia" lui a fost atât de puternic, încât i-am rămas recunoscător toată viața. în comparație cu tot ce i-a precedat atitudinea și gestul, meritul său iese cu atât mai pronunțat în evidență. A trebuit să înfrunte sumedenia de obstacole ce-i îngreunaseră demersul care mi-a influențat destinul. A dat dovadă de încredere, de generozitate, de simț pedagogic. Articolul meu despre
Nașul meu literar, Virgil Iernuca by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/12629_a_13954]
-
cu simpatii pentru stânga, pentru socialism (în 1933 se grăbea să se înscrie la socialiști) și, naiv, chiar pentru comunism, dar ține să precizeze: "Eu nu vreau să activez direct în politică, rămânând pe poziție intelectuală și consacrându-mă culturii", atitudine ce va rămâne constantă, ușor ambiguă în timpul regimului comunist. Foarte activul publicist și conferențiar nu poate să nu resimtă "neliniștile" politice ale momentului (1933): "Mă tem că actualele conflicte între guvern și gardiști să nu aibă urmări grele din amândouă
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
un intelectual de înalta ținută a lui Comarnescu, însă contrabalansate mereu de încrederea în artă. Un sentiment apăsător domină paginile din acești ani ale jurnalului în care întrezărim figura unui învins (nu știu cât de convins), a unui om bântuit de spaime. Atitudinea lui este oscilantă și nu o dată se contrazice de la o propoziție la alta. Deși totul îi apare nesigur, așteptându-se în orice moment că va fi dat afară din serviciu, continuă să se amăgească și să spere că funcționarii și
Un jurnal pe sărite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12606_a_13931]
-
1983) sau Dintr-o scorbură de morcov (1998) ne pun în fața unui bon viveur care degustă cu voluptate arome, suprafețe, moliciuni și se extaziază în fața formelor, culorilor și reliefului unor obiecte ori făpturi umile, de o anvergură cu totul redusă. Atitudinea fundamentală a eului liric este aceea de empatie, de identificare cu lumea, într-un elan perceptiv care caută să capteze întregul edificiu al realului, în aspectele sale deconcertante, dar aproape exclusiv prin intermediul simțurilor. Comuniunea cu lucrurile, primordială pentru lirica lui
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
serios, toate acestea conjugate cu o finețe rafinată a desenului liric. într-o postfață la volumul antologic Dulapul îndrăgostit, Alex. Ștefănescu remarca, de altfel, că "Emil Brumaru este modern în felul său. Dacă nu adoptă, cum obișnuiesc poeții secolului douăzeci, atitudinile care exprimă o luciditate extremă, halucinantă - sarcasm, sentimentul absurdului, "greață de cuvinte" etc. - aceasta nu înseamnă că nu este, la rândul său, un lucid. Interjecția "oh" din versurile citate mai sus reprezintă, într-adevăr, o exclamație naivă, evocând ceva din
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
spațială a locuinței: bucătăria, salonul (sufrageria) și dormitorul, incursiune ce are deseori aerul unei veritabile explorări și este ghidată de două busole: una psihologică, indicând un magnetism erotic de senzualitate orientală, alta estetică, relevând un simț parodic activizat de o atitudine elegiacă". Cu poezia Elegia se deschide volumul de debut al lui Emil Brumaru, Versuri (1970). Aflăm, în această poezie, toate datele și trăsăturile acestui lirism de esență epicureică, în care apetența senzorială și dinamica languroasă a imaginilor se conjugă cu
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
și toarte fine/ Ceaiuri scăzute până la esența/ Trandafirie-a lucrului în sine". Între implicarea în tectonica acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
acestui univers al intimității, al galanteriei rafinate și al roadelor și distanța parodică se stabilește un echilibru subtil. Galanteria gesturilor, ceremonialul rememorării afective și atitudinea vag elegiacă, melancolia difuză ce se așterne extatic peste lucruri sunt constante de viziune și atitudine, după cum contemplarea lumii sub spectrul unui decor revolut produce o mișcare abulică a eului liric, temperament retractil și interiorizat, altfel. O dominantă esențială a poeziei lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
diferă de la o scrisoare la alta, în funcție de personalitatea adresantului, care putea fi un anonim, un prieten, un creditor etc. Această diversitate permite alcătuirea unei panorame a lumii în care se mișca scriitorul, aflat departe de țară, față de care are o atitudine nesentimentală, pe de o parte, și de irezistibilă atracție, pe de alta. Exilat de bună voie la Berlin, Caragiale își fixase aici fereastra care-i asigura o bună vizibilitate asupra României și a celor ce se petreceau în ea (din
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
pentru publicare. Ceea ce nu înseamnă că se șterg definitiv orice tendințe de emancipare. Tonalitatea aspră a versurilor pune pe gânduri și atrage atenția asupra unei coincidențe; apăreau concomitent în „Azi“ tălmăcirile lui Zaharia Stancu din Esenin. Un transfer direct de atitudini nu intră în discuție, dar se cuvine remarcată o reminiscență sigură, ce va alimenta acel vers imprecativ Ție îți vorbesc Americă, existent întocmai la poetul rus. Pe fondul insatisfacțiilor mocnite, al inaderențelor, ia proporții de calvar reținerea de sine. Apar
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]