7,165 matches
-
lăsă până ce nu îl termină pe tot. Din când în când se oprea să examineze fundul scocului, căutând alte firișoare de aur. Până spre apus, când terminase de spălat și ultima lopată de minereu, adunase aproape două grame de pulbere aurie în batistă. Nu era cine știe ce, dar nici de lepădat pentru o primă zi de lucru. Nu mai era timp, trebuia să plece spre casă, îi trebuiau alte unelte. Avea nevoie un târnăcop, un baros și câteva ciocane. Epuizase tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce-i intrase deodată În sînge, invadîndu-i trupul și inima care acum tresăltau, oare sîngele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o mantie străvezie și aurie, care-i Învăluia trupul peste velința jilavă și rece pe deasupra căreia purta odoare de mătase, era tot vis? Oare și ăsta era tot vis, izul pămîntului care-i umplea nările amorțite de atîta somn și lîncezeală, mirosul reavăn al pămîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de-a lungul trunchiului, Încît ai impresia că o iau la fugă două vietăți, la fel de sprintene, și totuși atît de diferite: o veveriță cu blană scurtă și roșcată, și o alta care se tîrăște după ea, cu blană mițoasă și aurie. Nu sînt gemene (gîndea fetița), doar surori: de aceeași mamă și de același tată. Așa cum sînt ele trei, Hana, Miriam și Berta (adică ea), trei surori de aceeași mamă și de același tată, și totuși atît de diferite. Hana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Drumul pornea imediat din mahalaua Aradului - În macadam, care se curma brusc la cărămidărie, de unde Începea un drum de țară, vara prăfos, iar toamna băltit și noroios, dacă nu era total desfundat. Dar și ploaia preface praful Într-o noroială aurie vîrtoasă, care se lipea de roți și de spițe, iar caii se Înglodau În lut ca-n aluat. Chiar și șaretele ușoare, și pînă și trăsura domnului subprefect lăsau urme adînci În glod, darămite o căruță greoaie la care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care o aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într-o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum cordeluța care-mi trecea de la o tîmpă la alta peste pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mîinile mele, poate voisem să-mi tai părul - și căderea s-a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o lăsase în urma sa, îmbrăcat peste pijamaua în dungi cu un halat din acelea de mătase împodobit cu motive exotice, cu pavilioane chinezești și elefanți aurii, prim-ministrul intră în birou, aprinse toate luminile și, pe rând, puse în funcțiune radioul și televizorul. Ecranul teve-ului expunea încă mira fixă, era prea devreme pentru începerea emisiunii, dar la toate posturile de radio se vorbea deja cu animație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un om cu gust, o mobilase minunat. Pe pereții sufrageriei am văzut un fermecător Bellotto, și mai erau două tablouri de Zoffany pe care i le-am invidiat. După ce soția lui - o ființă frumoasă și înaltă, îmbrăcată într-o rochie aurie - ne-a lăsat singuri, am comentat râzând cât de diferită era situația lui actuală față de vremurile când studiam împreună medicina. Pe atunci ni se părea un lux vecin cu risipa chiar și să fi luat masa la un prăpădit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii săi, Înălțând cu jetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta cu privirea metru cu metru împrejurimile, șuierând, cu mâinile la spate, în vreme ce ceilalți căutau în continuare să se încălzească. Și vorbea, nu îl mai oprea nimeni. Pe buzele sale nu mai era Belle de jour, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu scârbă, strivind milimetrul de tutun rămas ca pe un gândac împuțit. Fata asta nu se înfioară deloc!, gândește grădinăreasa, e brici, te taie din priviri! Frumoasa Neli începuse să împletească deja prima cunună de ceapă, lua câte o ceapă aurie, apoi câte un fir de rafie, lipindu-le pe amândouă, ca și cum ar fi vrut să nu se rupă vreodată funia aia colorată de soarele verii și al toamnei, să fie puternică precum memoria. Fuseseră suficient de ploioase, dar și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
puteam exersa. Vezi cât era de important, vroiam eu să fiu prima?! Ne pregăteam cum știam noi mai bine pentru joc, pentru întrecerea asta copilărească pentru unii, vitală atunci pentru mine, eu mă făceam frumoasă, îmi puneam în păr clame aurii, asortate cu ochii mei de aur, era un sclipici ieftin, de tarabă, doamna Neli, dar atunci nu știam asta și nici nu vroiam să știu (pe mine, nici acum nu mă cheamă „vreau să știu”, nu asta mă interesează), aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și Maestrul. Vichi, nevasta lui de-a doua, parcă dormea, a trebuit să forțez eu situația, am să-ți spun cum. Nu vă cred!, se miră grădinăreasa, adăugând poveștii un râs ascuțit și funiei pe care o împletește o ceapă aurie, cum să nu afle o nevastă?, poate n-a vrut să arate că știe, n-avea nevoie de discuții... — A aflat ea, dar greu și numai pentru că am vrut eu. Uneori, ne suiam în mașina lui și zburam în orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la ea, averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți, asigurările, cadourile, lucrările la casă făcute cu oamenii de la facultate, ați trecut amândoi prin atâtea, știți unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vrea s-o supere pe femeia cu rochia decoltată până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că Maestrul tot vorbește despre Moldova, tot cântă ceva cu Moldova, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spus, Amory? — Am spus, continuă, Beatrice. — Asta a fost tot, doar că s-a repetat mereu - grădini ce exhibau culori pe lângă care astea ar părea veștede, luni ce se Învârteau și se legănau, mai palide decât luna de iarnă, mai aurii decât luna la vremea secerișului... Și acum ești refăcută, Beatrice? — Pe deplin - atâta cât voi fi vreodată. Nu sunt Înțeleasă, Amory. Știu că nu mă pot exprima satisfăcător pentru tine, Amory, dar nu sunt Înțeleasă. Amory a fost foarte mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu. La Începutul celui de al optsprezecelea an de viață a citit enorm toată vara,: Domnul din Indiana, Noile o mie și una de nopți, Moralitatea lui Marcus Ordeyne, Omul care a fost Joi, care i-a plăcut fără s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fiindcă descoperise dintr-o dată că nu citise mai nimic de ani de zile. La Început, Tom D’Invilliers a fost mai curând o șansă decât un prieten. Amory se Întâlnea cu el cam o dată pe săptămână. Împreună, au spoit cu auriu tavanul camerei lui Tom și au decorat pereții cu reproduceri după tapiserii celebre, cumpărate la o licitație, cu sfeșnice Înalte și draperii imprimate. Lui Amory Îi plăcea Tom, fiindcă era deștept și cultivat, lipsit de efeminare sau de afectare. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o liniște totală. Cât de convenabil de bine arăta, ce frumos Îi stătea smochingul! Ieșind În hol, a așteptat o vreme În capul scărilor, fiindcă auzise pași urcând. Era Isabelle, care, din creștetul acoperit cu păr strălucitor și până la pantofiorii aurii, nu fusese niciodată mai frumoasă. — Isabelle! a strigat aproape involuntar, desfăcându-și brațele. Ea, ca În poveștile cu zâne, a dat fuga la pieptul lui și jumătatea aceea de minut, când buzele li s-au atins, a fost punctul culminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Nu-ți fie teamă că-ți pierzi „personalitatea“, cum insiști s-o numești. La cincisprezece ani posedai strălucirea soarelui de dimineață, la douăzeci vei Începe să ai strălucirea melancolică a lunii, iar la vârsta mea vei iradia, ca mine, căldura aurie, cordială, a orei patru de după-amiază. Dacă-mi vei adresa scrisori, vezi să fie firești. Ultima, dizertația aia despre arhitectură, a fost absolut groaznică: atât de „elitistă“ Încât mi te-am imaginat trăind Într-un vid intelectual și emoțional. Ferește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dat seama, ulterior, că dorința aceea nu prinsese rădăcini prea adânci. O dată, visând că visul i se Împlinise, s-a trezit brusc, cuprins de o panică rece, fiindcă femeia din vis fusese o Clara toantă, cu părul cânepiu, fără irizări aurii În plete și cu o mulțime de banalități picurându-i insipid de pe limba neostoită. Dar ea a fost prima femeie rasată pe care a cunoscut-o și unul dintre puținii oameni care l-au interesat cu adevărat. Clara Își transforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo când Îngenunchea și-și lăsa În jos căpșorul auriu În lumina vitraliilor. — Sfânta Cecilia!, a strigat Amory Într-o zi, absolut involuntar. Enoriașii au Întors capetele să-l privească, preotul și-a Întrerupt predica, iar Clara și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e rafinată, dar și excesiv de puternică. Dorește ca lumea s-o placă, dar dacă n-o place, nu se Îngrijorează și nu se schimbă. Dar orice critică a lui ROSALIND Încetează În fața frumuseții ei. Cosițele Îi strălucesc cu luciul acela auriu a cărui imitare stă la baza industriei de vopsele de păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de profund cum se implicase el cândva; presupun că din acest motiv Îi invocau pe Brooke, pe Swinburne, pe Shelley. Șansa lor era să facă să pară totul frumos, lustruit, bogat și plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful timpului de Swinburne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era imposibilă. Avea nevoie de timp și de absența oricărei presiuni ulterioare. Dorea să păstreze pomul fără ornamente, să poată determina corect și complet direcția și impulsul noului Început. După-amiaza a descrescut de la binele purificator al orei patru la frumusețea aurie a orei cinci. După aceea Amory a mers prin durerea surdă a soarelui scăpătat, când până și norii parcă sângerau, și În amurg a ajuns la un cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-l ajută Dumnezeu și pe Mișu și se-ntâmplă o minune să-i rămână barul. - Ți-au furat ceva? - Nu. Nu-i nimic, o să-i fure de-acuma, zâmbi Mișu, în timp ce Mariana se îmbrăcase repede și acum venea cu Pagini Aurii să caute secția de poliție. Mariana se simțea de mult urmărită, prea se uitau elevii ăia la ea, mereu se gândea să-și noteze numărul secției, în caz c-o violează vreunul. - A sunat doamna Popa. Zicea că o doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]