27,664 matches
-
opțiuni dar și mai puțin eficienți, cel puțin în durata scurtă, se vor dovedi scriitorii. Chiar dacă apropiați, nu însă și înfeudați zonei de interes a conservatorilor, Eminescu și Caragiale se detașează în peisajul cultural al epocii drept vocile cele mai autentice ale spiritului critic aplicat unei societăți aflate în cumpăna vremii. Liberalismul, tradus direct din surse franțuzești, a propulsat o faună diversă și spectaculoasă, numai bună de țintuit în insectarul său de către Caragiale. La intersecția dintre lumea românească, dinamică, cel puțin
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
vremii. La fel ca și C. Rădulescu-Motru peste ani, Eminescu nu a respins direcția în care se orienta societatea românească, ci excesele gestuale și pripeala, fatal superficială, căutând mereu să identifice necesarul pandant, și anume punerea în valoare a vocațiilor autentice. Așadar, nu o utopie, cum se crede adesea, a opus Eminescu acestei orientări, ci soluții temporizatoare, selectate din zona gândirii conservatoare, menite să ne protejeze de capcana proiectelor imposibile. ~n societatea românească liberalismul a traversat câteva etape de adaptare complexe
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
și superficialitate, modelul burghez. Eminescu a fost martorul acestei schimbări, dar și analistul ei necruțător. Ca gânditor de formație organicistă, el a respins soluția progresului prin salt. Poetul avea convingerea că politicienii își justifică menirea în măsura în care propun idealuri și soluții autentice, nu jumătăți de măsură, condamnate să provoace imprevizibile ruperi de ritm. ~ntr-o viziune istorică optimistă, faptul că societatea românească a cunoscut un proces de înnoire și modernizare în sens liberal, că nu a fost aruncată peste bord de valurile istoriei
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
treptat, fondul. Dincolo de palierul epidermic al asimilării noului, botezat de Eminescu "luxul existenței istorice", se află substanța, arheul, inaparențele ce definesc durata lungă a istoriei. Din acestea îți extrage Eminescu sistemul de referințe, convins că din ele se nutresc împlinirile autentice. Membru al aceleiași familii spirituale, Lucian Blaga avea să exprime, într-o formulare concentrată, un crez asemănător: "Secretul tuturor triumfurilor zace în organizarea inaparențelor" .7) Eminescu era convins că pentru popoarele mici alternativele sunt în mod fatal limitate și nu
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
curente în discursul eminescian. Fără garanții "de știință și integritate", fără a sprijini meritul și întrucât "numai votul cetățenilor nu-l face pe om nici mai cuminte, nici mai onest, nici mai muncitor de cum a fost", un "guvernământ" ratează legitimitatea autentică 20). Conservatorismul cugetării politice eminesciene are temeiul în concepția sa organicistă cu privire la evoluția civilizației. Dar cum fenomenul arderii etapelor a devenit o fatalitate pentru societățile întârziate din Răsărit, aruncate în postura de a alege între imitarea modelului capitalist occidental și
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
e de nasul nostru să știm, și doar n-o să credem ce scriu gazetele! - nici nu ne-am putea pronunța. Dacă ei adună a veri uriașe, o fac cu siguranță spre folosul nostru. Și pentru că nu se poate altfel. Așa că autenticii beneficiari ai zilelor noastre sunt - atenție! - artiștii, iar dintre ei, în chip firesc, scriitorii. Este momentul și locul ca lumea să afle: oricât și-ar dori-o, îi va fi cu neputință autorului unei plachete de versuri, al unui volum
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
este cinica inițiere în arta sexului fără dragoste descrisă cu o fină subtilitate de Catherine Breillat în Scurtă traversare/Brève traversée, printr-o bine cumpănită opoziție între spiritul rece britanic și cel fierbinte, francez. Filmat în alb-negru precum un document autentic, Respirația/Le souffle îi permite lui Daniel Odoul să dilate acel moment de trecere spre maturitate, moartea copilăriei însemnînd pentru eroul său, un puști dezechilibrat, și sfîrșitul vieții naturalist cinematografiată, cu o tensiune implicită, amintind de Bresson. Printr-o comparație
Speranțele Salonicului by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15649_a_16974]
-
O actriță tânără care oscilează între o carieră rapidă, ușoară, prin mijlocirea unui impresar bogat, influent, și adevărata chemare a artei, cu mizeriile, lipsurile, sacrificiile ei... Ea se decide, deodată, după succesul avut într-o dublură efemeră, alegând drumul spinos, autentic, al artei. În momentul în care ia hotărârea aceasta, ea se află pe scena goală, după spectacol, înaintea teatrului pustiu. Amantul bogat (însuși Diavolul) plecase învins după ultima tentativă. Ea a respins gloria facilă, pentru calea justă... Când părăsește scena
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
1945, niște Memorii, pe care le-a publicat. Cum tot avea vreme și era liber a mai scris Amintiri, care astăzi sînt publicate de Fundația Academia Civică (editor dl Romulus Rusan) și, deși scrise idilic bătrînește, lipsite de flacăra intelectualității autentice, amintirile tîrzii ale lui Ilie Lazăr se citesc cu real interes. Născut în 1895 în Giuleștii Maramureșului, Ilie Lazăr are aproape biografia standard a intelectualului ardelean. Avea în ascendență cîteva familii de preoți și protopopi și era mîndru că, în
Memorialistica unui bătrîn penețist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15659_a_16984]
-
de "olimpic". Adevăratul bărbat al romanului este Rogulski, sălbatic, anarhist, irațional - un fel de "om primordial" preexistent organizării de tip patriarhal și care, de altfel, trebuie că a făcut-o posibilă. Lui Rogulski îi aparține prima mostră de discurs misogin autentic din acest roman. Vorbindu-i Toniei despre ea însăși, Rogulski remarcă "ochii ca doi globi extraordinar de sclipitori, de frumoși, semn că, probabil, nu se ascund în spatele lor turbioane de gînduri!... Nu-nu, sînt atît de expresivi, încît nu e pericolul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
reacție la un fapt concret, ocuparea scenei publice din merite de vîrstă: "Neexcluzîndu-i pe oamenii în vîrstă, cred că actualul dinamism al societății românești pretinde altceva decît monumente prestigioase, copleșite de troienii de zăpadă ai vîrstei lor foarte înaintate. Dezbaterile autentice le-ar rezerva și acestora un loc, desigur; dar esențial ar fi să se rostească nu evocatori și figuranți anacronici, ci intelectuali tineri, cu adevărat reprezentativi pentru ce este cu adevărat această tagmă. Ideea tipic nomenklaturistă după care dacă vrei
Fabule de critic și romancier by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15709_a_17034]
-
propagandă misogină. Ea nu încurajează doar actele de violență împotriva noastră, ci vrea să ne și convingă că ele ne fac plăcere" (Feminismul: o agendă de lucru, 1983). Problema se agravează în cazul filmelor snuff în care asemenea agresiuni sînt autentice, filmate pe viu. Cunoscutul scandal legat de filmul Deep Throat, a cărui actriță principală (Linda Marchiano) a declarat că a fost bătută, violată repetat și drogată ca să se filmeze scenele respective, este evocat de cîteva ori - cel mai șocant detaliu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
terapie încearcă Irina Movilă. O altă formă de sondare a eu-lui artistic, a posibi- lităților lui de exprimare, de trezire, de ocrotire. Din păcate, trebuie să vă mulțumiți doar cu povestea, mea pentru că recitalul actriței inspirat din poezia populară românească, autentică și netocită, s-a jucat o singură dată, la Sala Radio, în cadrul proiectului "Arta poetică". Cearcănul de lîngă soare este mai mult decît un colaj de texte, bine alese și asamblate, rostite pentru ascultătorii radio. Ambiția actriței a fost chiar
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
stagiu cît mai îndelungat și mai convingător în "lumea a treia", asumîndu-ne toate neajunsurile, viciile și turpitudinile ei? O singură lovitură de picior a unui fotbalist e plătită mai bine decît ani de muncă intensă ai unui scriitor sau artist autentic. E oare normal? Și pentru a nu ocoli mica realitate particulară care ilustrează o atare apreciere generalizatoare a unei dureroase realități, să menționez că Premiul "pentru opera omnia" - nu contează că l-a primit subsemnatul sau altcineva - răspunde, în plan
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
arse încă/ de pecetea muțeniei", "te-ntrebi: cum ai ajuns în timpul care/ își infiltrează ceața-n cele mai eterne/ înfățișări și ipostaze?" ș.a.m.d. Alexandru Lungu în postura de poet religios, ba chiar, autor al uneia "dintre cele mai autentice poezii religioase românești" (Vasile Baghiu) se arată în volumele tipărite în exil: parabole, elegii, poeme ale însingurării și ale exilului biblic. Tonul și instrumentele poetice folosite sînt altele. Dar în ciuda acestor sinuoase fire poetice, vocea lui Alexandru Lungu își dovedește
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
să nu fie suficientă pentru a înlătura efectele dezastruoase. Uneori, aberația se poate numi iubire - fie și sub forma sindromului de Clérambault... Joe și Clarissa, cuplul central al romanului lui McEwan, trăiesc împreună de șapte ani. Comunicarea dintre ei pare autentică, la fel misterul inepuizabil al iubirii care îi leagă. Jed Parry îi întîlnește în împrejurări dramatice, în contextul unui ciudat accident soldat cu moartea unui bărbat. De la primul schimb de priviri, obsesia lui Parry e deja declanșată: el �își dă
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
de Minuit. Lectura cărților sale - de la Cordon-Bleu, cu care a debutat, la vârsta de treizeci de ani, în 1987, la Longue vue (1988), Le feu d'artifice (1992), La femme parfaite (1995) și Ces deux-là (2000) - descoperă un univers de autentică marcă personală, în comunicare cu spectacolul mereu reînnoit, între feerie și derizoriu al "civilizației de consum" contemporane. Scriitorul, "cosmopolit" în cel mai bun înțeles al cuvântului, își situează acțiunile într-un spațiu fără frontiere, în care se călătorește mereu, între
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
surghiun sînt, pentru a spune astfel, justificate de o dură realitate istorică: regimul totalitar, forma a treia, actuală, apare ca rezultat al unei sinistre farse jucate istoriei de către un grup de profitori. Drumul drept, care se deschidea către o democratizare autentică, reparatorie a traumelor trecutului, a fost părăsit de conducerea restauraționistă ce a monopolizat Revoluția din decembrie, ținînd a obține puterea cu orice preț. "Șansa unică de a face istorie" a fost astfel irosită. Avînd putința de-a alege între continuitate
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
imaginat pe scenă. Toate cele trei piese sînt dovada unui mod anume de a vedea universul totalitar care ne-a fost atîta vreme casă: transformînd dramaticul în ludic. Dramaturgie sau roman, ceea ce scrie Ștefan Agopian nu este altceva decît bună, autentică literatură. Rămîne să se arate și ca poet, de vreme ce versul se declară a-i fi fost prima iubire. Ștefan Agopian - Revoluția pe eșafod, teatru, Ed. Cartea Românească, 2000, f. p.
Un alt Agopian by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16227_a_17552]
-
mentalitatea dominantă a omului de tip nou creat în România prin acțiunea Moscovei. Până și domeniul culturii, un domeniu inexistent în afara inițiativei individuale și a libertății, a fost supus presiunii directivelor imperative de partid; din fericire personalitatea oamenilor de cultură autentici n-a putut fi frântă, iar creativitatea s-a putut manifesta în ciuda eforturilor activiștilor de partid. Dar în multe alte domenii robotizarea a reușit distrugând inițiativa și inventivitatea. Iar în absența spiritului de inițiativă existența este pur biologică. După decembrie
Când lenea ajunge să fie iubită by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16223_a_17548]
-
spre miezul nopții, în șerpoaice./ Încotro îmi duci, orașule, sîngele?/ Într-adevăr, toate orașele sînt, în felul lor, blestemate" (Încotro îmi duci, orașule, sîngele). Dar țărănia lui Mircea Bârsilă e profundă și simpla ei notificare se încarcă de-o fulguranță autentică. Chiar prelevînd oarecum întîmplător probe ale textului în cauză, obținem sugestia unei unități morale care stă la temelia acestei producții, neîngăduindu-i risipa stilistică: "Mi-e tot mai greu să mă simt existînd: un înger închis,/ din greșeală, într-un
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
intrauterin" (p. 320). Coroborând acest veritabil "mit personal" al său cu reveria analogă a unui spațiu închis, concretizată de autori precum Dostoievski, Rozanov, Kafka, Proust, Alecsandri, I. L. Caragiale, M. Bulgakov sau L. Ciocârlie, Ion Vartic reușește să contureze imaginea unui autentic temei psihanalitic al scrierilor acestora, perfect compatibil atât cu compensarea spirituală față de trecerea ireversibilă a timpului, cât și cu regretul și/sau resemnarea față de pierderea cvasi-ireparabilă a inocenței copilăriei. Într-o astfel de perspectivă, apare ca îndreptățită invocarea "rupturii" ca
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de asemenea, povestea
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
noi concentrarea, analiza, sinteza, flexibilitatea de a face conexiuni. Îmi lipsesc oameni ca Ciabi. Cum probabil tuturor ne lipsesc discuțiile cu oameni inteligenți, pasionați, geniali... Mă întreb uneori, cu groază, dacă nu cumva avem nevoie de clandestinitate pentru a fi autentici. Primii cincisprezece ani din cariera mea am făcut teatru nu mergînd prin text, nu asumîndu-mi-l liric, ci ocupîndu-mă de el arheologic, științific, acumulînd o informație cît mai vastă, încercînd tot felul de conexiuni, fie și întîmplătoare. Apoi a urmat un
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
cineast rodat în dezvăluirea defulărilor și depășirea barierelor conformismului ipocrit. O formă de ipocrizie prost disimulată poate fi considerată acordarea distincției mult rîvnite Juliei Roberts, cenușăreasa-pretty-woman căreia i se recunosc meritele artistice acum, cînd reiterează, preț de trei ceasuri, un autentic caz de militantism social: Erin Brockovich. Filmul lui Steven Soderbergh (regizor nominalizat și pentru Traffic pe care-l așteptăm cu interes) a candidat și la categoria "scenariu original" unde a cîștigat însă Aproape celebri. Dacă americanul Cameron Crowe a speculat
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]