12,559 matches
-
autobuzul. Și așa a rămas Lucy singură în fața spitalului, să meargă acasă cum o ști ea − mai ales că nu avea nici bani de autobuz! Dar nu putea merge pe jos, casa era prea departe. Așa că se șui într-un autobuz cu speranța că nu se va întâmpla nimic. Dar după vreo două stații aude: − Domnișoara, biletul la control! Lucy începe să caute prin toate buzunarele și găsește bilete vechi. − Asta e? întreba ea. Sau poate asta? Cred că le-am
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3081]
-
așa ușor. − Unde să plec? Habar n-am unde sunt și n-am nici bani de drum. Și mor de foame, așa că nu mi spuneți că pot pleca! Directorul își dă seama că a greșit, o duce la stația de autobuz, îi cumpără un hot-dog și o sticlă de suc, îi dă bani de bilet și-i urează drum bun. − Autobuzul vine în jumătate de oră, așteaptă în stație că eu nu pot să stau cu tine, am treabă. Shelley mănâncă
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
foame, așa că nu mi spuneți că pot pleca! Directorul își dă seama că a greșit, o duce la stația de autobuz, îi cumpără un hot-dog și o sticlă de suc, îi dă bani de bilet și-i urează drum bun. − Autobuzul vine în jumătate de oră, așteaptă în stație că eu nu pot să stau cu tine, am treabă. Shelley mănâncă, bea sucul, se plictisește și intră pe pajiștea de la marginea drumului să culeagă flori. Și autobuzul vine, șoferul nu vede
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
-i urează drum bun. − Autobuzul vine în jumătate de oră, așteaptă în stație că eu nu pot să stau cu tine, am treabă. Shelley mănâncă, bea sucul, se plictisește și intră pe pajiștea de la marginea drumului să culeagă flori. Și autobuzul vine, șoferul nu vede pe nimeni în stație și pleacă mai departe. Shelley o rupe la fugă spre drum − prea târziu! Și uite așa a așteptat alt autobuz și a ajuns acasă după masă târziu!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
plictisește și intră pe pajiștea de la marginea drumului să culeagă flori. Și autobuzul vine, șoferul nu vede pe nimeni în stație și pleacă mai departe. Shelley o rupe la fugă spre drum − prea târziu! Și uite așa a așteptat alt autobuz și a ajuns acasă după masă târziu!
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
Everestul. Nu. Expedițiile Bărzăunului sînt mult mai scurte și toate trebuie să se încheie în aceeași zi, deci pînă se întorc părinții de la combinat. Are însă timp berechet, pentru că părinții pleacă în fiecare zi în zori și se întorc cu autobuzul de seară. În ziua aceea de joi, la ora 9 fix, Bărzăunul ieși pe poarta casei și porni fluierînd pe șosea, cu gîndul să se îndrepte spre pădure. Purta pe umărul drept undița, iar în mîna stîngă un borcănel în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Vlad, ori Virgil ?... Dar, culmea-culmilor, nici unul din ei nu venise s-o aștepte! Asta-i nemaipomenit! gîndi Bărzăunul contrariat. Să nu vină nici măcar Virgil? Mama Ilincăi ședea pe o bancă și se uita mereu spre partea de unde trebuia să sosească autobuzul. Ceilalți care așteptau discutau în grupuri mai mari sau mai mici, iar copiii se jucau. Bărzăunul era teribil de furios că presupunerile sale nu se adevereau. Auzi tu, să nu vină nici unul s-o aștepte pe Ilinca!... Păi, în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
prin alte părți cu echipa artistică a școlii... N-are astîmpăr deloc, farmazoanca! Se crede mare artistă și uite ce necazuri îmi face. Of, of! Acum, de-ar veni odată, că am lăsat oala cu sarmale pe plită și... Vine autobuzul! Vine! se auziră mai multe glasuri deodată. Mama Ilincăi se ridică repede și se apropie de trotuar. Bărzăunul stătu cîteva clipe pe gînduri, cu ochii țintă spre autobuzul care se apropia, apoi se hotărî, fără nici un motiv mai deosebit, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
veni odată, că am lăsat oala cu sarmale pe plită și... Vine autobuzul! Vine! se auziră mai multe glasuri deodată. Mama Ilincăi se ridică repede și se apropie de trotuar. Bărzăunul stătu cîteva clipe pe gînduri, cu ochii țintă spre autobuzul care se apropia, apoi se hotărî, fără nici un motiv mai deosebit, să plece din stație. Așa crezu el atunci, că-i mai bine să se ascundă după un boschet, ca să nu-l vadă... cine? Nici el nu știa de cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Bărzăunul se strîmbă la el, îi trase un picior într-o anumită parte mai moale a corpului, apoi o luă la fugă pînă la alt tufiș. Văzînd că Vlad nu-l urmărește, se așeză liniștit acolo, cu ochii țintă la autobuzul care tocmai oprise în stație. Mare-i fu mirarea însă cînd văzu, chiar lîngă el, o mogîldeață neagră, cu fața acoperită de niște frunze. Bărzăunul îl recunoscu imediat și scoase un hohot înfundat de rîs. Era Virgil. Acesta se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu trei insigne pe piept: una de Cruce Roșie, una din Somalia și alta de donator fruntaș de sînge, toate primite de la un unchi al său. În acel moment, de lîngă primul tufiș se ridică și Vlad apropiindu-se de autobuzul din care coborîseră aproape toți călătorii. Ilinca se îmbrățișa prelung cu mama ei, apoi porniră amîndouă spre casă rîzînd de un călător beat, care căzuse în șanț și tot mai continua să cînte cu o voce hodorogită "Lume, lume...". Salut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Auzi tu nerușinare! strigă el cît îl ținu gura, deși nu mai era nimeni în preajmă să-l audă. Cum de-și permite? Cîteva clipe mai tîrziu, însă, după ce pronunțase aceste cuvinte uitîndu-se la ilustrată ca la o ciupercă otrăvită, autobuzul se opri și din el coborî vesel Nuțu, urmat de bunică-sa, care bombănea tot timpul. Tomiță rămase perplex cînd îl zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zări. Nu-și putuse închipui că, deși plecat de o săptămînă, dar cu scopul de a sta cel puțin 12 zile la mare, se va întoarce în aceeași oră cu ilustrata adresată Ilincăi. Salve, To-To-Tomiță! strigă Nuțu de cum coborî din autobuz. Era îmbrăcat în pantaloni scurți, cu o bluză pe care erau înșirate denumirile tuturor stațiunilor de pe Litoral și cu nasul flendurit din cauza arsurilor soarelui. Dar chiar în clipa cînd întinse mîna să dea noroc cu Tomiță, zări în mîna acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ea tocmai își îngroapă colierele ca-ntr-un miniatural sicriu de mahon, așa cum face în fiecare seară. Înmormântată cu ele rămâne, câteva ceasuri, și Sevilla. Tu nu știi, dar tocmai ai trecut pe lângă seraiul lui Musa. E o stație de autobuz acum acolo, înflorită în buza unui parc. Ai mai rămâne o vreme cu ea, cu străina asta blondă și atât de supusă, de închisă în ea și-n straiele ei transparente, sub care bate grav și egal o inimă aproape
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
alintându-se cu numele din primii ani de căsnicie. Se priviseră, cum spuneam, cu căldură, cu descătușare, completându-și frazele, ca niște adolescenți fermecați unul de celălalt și de puterea lor de sincronizare, își atinseseră dege tele roșind, plutiseră prin autobuze, în drum spre serviciile lor mohorâte și zburaseră înapoi acasă, la sfârșitul programu lui. Tresăriseră vinovați ca doi îndrăgostiți surprinși sărutându se când soneria îi împiedicase să-și împărtășească până la capăt toate detaliile divorțului născut din senin, ca o idilă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
unui suflet). Sunt multe pagini tensionate, redactate parcă febril, dar febrilitatea vine dintr-o analiză rece, tăioasă, aparent intolerantă. Uneori, autoarea face un transfer interesant, atribuind și altor personaje, analepse lucide, pline de nuanțe infinitezimale. Iată comentariile unui șofer de autobuz: Sunt șofer pe autobuz de zece ani, iar în tot acest timp am urmărit ochii călătorilor care nici măcar nu-mi observau prezența. Ei au nevoie doar de un mijloc de transport, ignorând adesea omul care îi conduce. Am învățat să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pagini tensionate, redactate parcă febril, dar febrilitatea vine dintr-o analiză rece, tăioasă, aparent intolerantă. Uneori, autoarea face un transfer interesant, atribuind și altor personaje, analepse lucide, pline de nuanțe infinitezimale. Iată comentariile unui șofer de autobuz: Sunt șofer pe autobuz de zece ani, iar în tot acest timp am urmărit ochii călătorilor care nici măcar nu-mi observau prezența. Ei au nevoie doar de un mijloc de transport, ignorând adesea omul care îi conduce. Am învățat să citesc expresiile pe care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
expeditor. Deci era din același oraș cu ea, sau din împrejurimi. Atunci de ce alesese această cale de a-i transmite mesajele care trebuiau să ajungă la ea? Nu îndrăznea să deschidă plicul care putea conține răspunsul căutat. Se urcă în autobuzul care oprise chiar în dreptul ei, fără să fie atentă la traseul acestuia. Găsi un loc liber și se așeză fără să arunce nicio privire călătorilor din jur. Imaginile rulau prin geamul prăfuit al autobuzului vechi, dar Karina nu vedea nimic
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
conține răspunsul căutat. Se urcă în autobuzul care oprise chiar în dreptul ei, fără să fie atentă la traseul acestuia. Găsi un loc liber și se așeză fără să arunce nicio privire călătorilor din jur. Imaginile rulau prin geamul prăfuit al autobuzului vechi, dar Karina nu vedea nimic. Mintea ei se blocase la scrisoarea din poșetă. Inima îi făcea și mai grea misiunea, oprind-o din când în când cu săgeți dureroase. Respiră adânc, des, de mai multe ori. Doar așa reușea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu o putea nega. O atrăgea misterul în care se izolase. O atrăgea dorința de a dezlega taina celui a cărui voce îi mângâiase auzul trezind în ea fiorul iubirii. Soneria stridentă a unui telefon îi întrerupse șirul gândurilor, în timp ce autobuzul încetinea pentru a opri în stație. - Alo? Da, eu sunt. Sigur, ajung în 10 minute. La revedere! Vocea pe care o căuta era doar la doi metri de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de ea. Karina simți că-i îngheață sângele în vene, iar palmele transpirară abundent. Întoarse capul să-l vadă, dar în acel moment ușa se deschise și silueta unui bărbat brunet, înalt, îmbrăcat într-un costum negru impecabil, coborî din autobuz. Același păr negru, ondulat, strălucea la atingerea razelor de soare în timp ce se îndepărta, iar ușile se închiseră în urma lui. Nu reușise să-i vadă chipul nici de această dată, și cât de aproape fusese. Dacă ar fi fost atentă la
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pentru a o pune în plicul de unde o scosese cu câteva minute în urmă. Sfaturile lui se întorceau înapoi de unde fuseseră luate. Spera ca măcar el să știe să le pună în practică, căci ea era deficitară la acest capitol. Autobuzul ajunsese la capăt de linie, iar Karina constată jenată, că era singurul călător care îl însoțise pe șofer până la destinația finală. Nu era prima oară când cobora în stația nepotrivită, dar de această dată cuvintele lui îi distrăseseră cu totul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe șofer până la destinația finală. Nu era prima oară când cobora în stația nepotrivită, dar de această dată cuvintele lui îi distrăseseră cu totul atenția de la ce se întâmpla în realitate. Locul lui nu era în realitatea ei. Coborî din autobuzul care luase și el o pauză binemeritată după o cursă lungă prin traficul infernal al orașului și încercă să descopere ceva familiar în jurul ei pentru a-și da seama în ce colț de la periferia acestuia ajunsese. Blocurile cenușii o priveau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
acela o înspăimânta. Aceasta era pedeapsa pentru desprinderea de realitate, pentru toate gândurile acelea care, deși o tulburau, continua să hoinărească prin ele până la epuizare. Și nici măcar nu găsise răspunsurile așteptate, dorite, de care avea atâta nevoie. Se întoarse la autobuzul pe care îl părăsise în încercarea eșuată de a găsi un taxi care să o ducă într-un loc sigur, cunoscut. Șoferul o văzu apropiindu-se și-i deschise ușa pentru a urca din nou, apoi o închise în urma ei
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
uită unde trebuie să ajungă dacă destinația nu e brațele persoanei iubite. Vocea șoferului o aduse la realitate. - De ce spuneți asta? Karina era surprinsă și încurcată de remarca bărbatului care o privea blând, zâmbind. - Privirea vă trădează. Sunt șofer pe autobuz de zece ani, iar în tot acest timp am urmărit ochii călătorilor care nici măcar nu-mi observau prezența. Ei au nevoie doar de un mijloc de transport, ignorând adesea omul care îl conduce. Am învățat să citesc expresiile care le
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]