2,690 matches
-
impersonale și geometrizează toate formele, cubul scenei, pe care-l tapițează cu negru și-l acoperă cu ecrane transparente sau cu oglinzi, trupurile interpreților, îmbrăcați cu colanți negri, cărora le cere să execute mișcări mecanice, apropiate de acelea ale unor automate. Astfel inventează el în 1922 "baletul obiectelor". Va merge până acolo încât să le dea baletelor sale, ca titlu, La Danse des Boîtes, în 1926, iar în anul următor, La Danse des Bâtons. El concepe spațiul scenic ca pe o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
artistică, cu o minunată putere de exactă evocare"16. Deși, asemenea lui Ibrăileanu, vede în Caragiale "singurul nostru dramaturg care a dat eroilor actele stării civile"17, Eugen Lovinescu reducea teatrul acestuia la "o colecție de imbecili, de imorali, de automate ale unei singure formule"18, înscriindu-și astfel observațiile în prelungirea reproșurilor lui Gherea și Pompiliu Eliade privind schematismul personajelor caragialiene. Ținând structural de esența comediei și a tipurilor comice, schematismul psihologic al personajelor din teatrul și din proza caragialiană
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
28 Leonida, Farfuridi, Cațavencu și mai ales Catindatul prefigurează, într-un posibil model actanțial caragialian, acest tip al veleitarului specific farsei tragice. Rămânerea actelor în stadiul de gesturi duce adesea la stereotipii, repetiții, ticuri ce reduc personajele la statutul de automate, de marionete acționate de forțe nevăzute și incompatibile cu intenționalități intime. Se dezvăluie astfel acel gol existențial și acea nuditate sufletească despre care vorbea Ibrăileanu, ilustrată semnificativ prin orbecăiala absurdă a Conului Leonida sau prin "nongândirea" reflectată de tiradele vide
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
neutralizează absurdul comportamental și verbal, totuși, prin acest tip de reconsiderare a funcțiilor limbajului căruia i se neagă rolul de principal instrument al comunicării, prin "calmul imperturbabil" cu care este performată, prin senzația universului închis în care se mișcă ciclic automate programate deficitar, schița Căldură mare rămâne piesa caragialiană cea mai apropiată de literatura absurdului. Admirată de Eugen Ionescu, această tragi-comedie a cuvântului s-a constituit într-un pattern recognoscibil în conglomeratul reprezentărilor literare ale absurdului său. 5.6. De la absurd
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din dramaturgia lui Eugen Ionescu sau Beckett. Prin inconsecvență, cinism și cabotinism, Coriolan Drăgănescu, Cațavencu, Leonida, "moftangiii" etc. anticipă personajul "lichefiat"149, Pristanda, Trahanache, Farfuridi etc. sunt exemple de personaje marionetizate, iar reificarea și chiar robotizarea incipientă, transformarea oamenilor în automate, private de voință și de conștiință, transpar, de pildă, în comportamentul alegoric al cetățenilor din Tâmpitopole: Priviți pe Chinezii mei cum șed cu indolență pe tapetele lor bizar colorate; vedeți cum prin o mișcare d'o regularitate perfectă și egală
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
greu să vorbească rațional până nu dădea pe gât prima cafea a dimineții, le zâmbi în chip de salut altor angajați ai firmei pe măsură ce i se alăturau în fața lifturilor, toți înarmați cu pahare din carton impermeabil de cafea. (Firma avea automate de cafea la fiecare etaj, dar toată lumea, inclusiv Darcey, era de acord că aici cafeaua avea un gust de noroi și că era mult mai bine să îți cumperi un pahar de la cafeneaua italiană din colț.) Îi zâmbiră și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întârzie oriunde; totuși Darcey era de părere că existau și feluri mai grave de a te arăta necuviincios (și că tatăl ei nu era tocmai imaculat când venea vorba de acestea). Ciudat, se gândea acum, introducând numărul zborului său în automatul de bilete. Ciudat cum unele lucruri pe care ni le spun părinții ne rămân întipărite în minte pentru totdeauna. Și ne și sâcâie! Pe Darcey o sâcâia mereu întârziatul, și vina pentru asta i-o atribuia tatălui ei. Dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fără cârteală, le explică ceva în franceză, ei par să înțelegă, fiindcă aruncă amândoi spre mine priviri curioase, apoi își trag fiecare scăunele joase și se-așază cuminți în fața mea, Casian face tot ceea ce o vede pe fată, ca un automat îi sunt gesturile îngreunate de mersul târâit al piciorului său, îmi pregătesc o nouă coală de hârtie, din păcate blocul de desen e cam mic, Laura mă privește cu două mărgele negre de ochi, strălucind ca niște cărbuni aprinși, Povestiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fetei se transformaseră în râuri de rimel. Millard îi dădu o batistă. — Drăguță, trebuie să ne spui totul. De la început. Așa că nu te grăbi și gândește-te bine. Bucky, adu-i niște apă. Am ieșit din cameră, am găsit un automat cu apă și pahare pe hol, am umplut un pahar mare și m-am întors în camera de interogatoriu. Când i-am pus paharul cu apă în față, Lorna povestea tocmai molcom: — ...și încercam să fac rost de mâncare într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
La naiba, vreți dovezi? Am lucrat la Omucideri împreună cu Russ Millard și Harry Sears. Am lucrat la Arestări. Am lucrat la... — Dă-mi-l pe mexican, fiule. I-am înmânat receptorul lui Vasquez. L-a luat și și-a îndreptat automatul spre mine. Eu am ținut arma îndreptată spre femeie. Secundele se scurgeau una câte una. Încordarea atinse paroxismul, iar șeful jandarmilor asculta ce-i spunea federalul, devenind din ce în ce mai palid. În cele din urmă lăsă receptorul să cadă și își plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mă aștept să ne spună ceva, dar, cum se zise, prevederea e mama Înțelepciunii. Lăsă insecta să cadă Într-o eprunetă cu formol. Logan o privi În tăcere cum se Îneacă Încet. O oră și jumătate mai târziu, stăteau la automatul de cafea de la parter, În timp ce asistentul cu părul moale al lui Isobel Îl cosea la loc pe David Reid. Lui Logan Îi era rău. Să-și privească o fostă iubită În timp ce Întoarce pe dos un copil de trei ani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și mai nefericită. Logan primi un scurt raport de la ofițerul administrator În sala de conferințe: echipele de căutare nu descoperiseră nimic, iar interogatoriile din ușă În ușă nu avuseseră nici un rezultat notabil. Așa că Își luă un pahar cu ceai de la automatul din hol și Îl bău Încet pentru a-și umple timpul. Apoi luă un alt calmant pentru durere. După ce se scurseră cele 20 de minute, se Îndreptă către camera de interogatoriu numărul doi. Era de dimensiuni reduse și minimalistă, pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mormăit decât un cuvânt. Insch ajunsese la partea intitulată „POSIBILA CAUZĂ A DECESULUI“. — Și nu pot să excludă o cădere accidentală În stadiul ăsta, spuse Logan. Insch spuse rahat din nou și se Îndreptă cu pași apăsați pe coridor spre automatul de cafea de lângă lifturi. Apăsă tastele corespunzătoare și Îi Înmână lui Logan un pahar de plastic cu un lichid maro, Înțepător și apos, acoperit cu o spumă albă destul de vagă deasupra. — OK, spuse el. Deci Chalmers iese din discuție În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
maro, Înțepător și apos, acoperit cu o spumă albă destul de vagă deasupra. — OK, spuse el. Deci Chalmers iese din discuție În cazul Reid. Logan Încuviință din cap. — Un criminal e Încă În libertate, vânând băieți tineri. Insch se prăbuși pe automatul de cafea, făcându-l să se clatine alarmant de tare. Își trecu din nou mâna peste față. — Și cum rămâne cu Înălbitorul? — Turnat după deces: nu era nici un pic În stomac sau În plămâni. Probabil că Încerca să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de circulație. Orice. Watson Îi spuse că Își pierde timpul. Norman Chalmers e vinovat ca păcatul. Dar luă lista cu nume și Îi promise că se va Întoarce la el. Imediat ce ieși, Logan Își luă un baton de ciocolată de la automat și un pahar de ness, consumându-le În timp ce citea din nou declarațiile. Cineva de aici cu siguranță mințea. Cineva de aici știa cine e copila. Cineva de aici o ucisese, Încercase să o tranșeze și o aruncase, până la urmă, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aceeași Încăpere cu ei. Logan atuncă o privire spre ceasul de pe perete. Șapte și douăzeci. Trecuse de ora la care Hoitarul Își ceruse medicamentul cu o seară Înainte. — Domnule, Îi zise el lui Insch, putem discuta ceva afară? Merseră până la automatul de cafea, trecând pe lângă un șir de fețe curioase. Vestea se răspândise prin toată secția de poliție, la radio și probabil la știrile de seară. Ucigașul de copii din Aberdeen În spatele gratiilor. Acum nu mai trebuia decât să-l convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
rău În asta?“ „Dimpotrivă. Îmi ridică baremul, dar nu sunt sigur că o va publica.“ Se ferchezuiește, se dă cu parfum ca o cocotă și pleacă. „Ciao, Martine.“ „Pa.“ Las cartea, sar În picioare, ies la aer. Merg ca un automat pe calea Victoriei. Mă opresc din când În când și mă uit la câte o femeie. Se uită și ele. Nu din același motiv. (miercuri) Printre scrierile inedite ale lui Flaubert, s-au găsit multe pagini autobiografice, cu un caracter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a trezit că privea fix plăcuța de pe ușă. Desigur, acum Își aducea aminte. Așa-l chema: Doctorul Steven Babbington Gore. Hotărându-se că avea neapărată nevoie de niște apă și să stea jos oleacă, Ruby se așază la coadă la automatul de băuturi din holul spitalului. În timp ce săpa prin portofel după niște mărunțiș, Îi sună telefonul. Nemaiștiind de care să apuce mai Întâi, de portofel, de poșetă sau de mobil, scăpă un pumn Întreg de mărunțiș pe jos. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Și că, dacă stătea acolo de mai mult de două secunde, probabil că auzise conversația ei cu Fi și știa despre timbrul din vaginul ei! — Mă scuzați, spuse el cu un accent american, dar mă Întrebam dacă doriți ceva de la automatul de la băuturi. Chestia e că sunteți aici de ceva vreme și speram să pot să-mi iau și eu o cafea. —Vai, da, desigur, sări ea, cu fața de culoarea sfeclei. Vă rog. M-am răzgândit. —Sunteți sigură? Ea Încuviință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui ar fi funcționat Însă, din moment ce fața ei era Înflăcărată de rușine. Dintr-odată Îi sună pagerul. Mâna Îi țâșni către borseta de la brâu. —Scuze, tre’ să plec, spuse el. Luă o gură grăbită de cafea. Apoi puse paharul deasupra automatului lângă toate celelalte păhărele de cafea abia atinse, lăsate probabil de colegii lui ale căror pagere le tăiaseră pauza de cafea de asemenea. Ea Îl privea o lua Înspre secția de Radiografie. Pentru o clipă rușinea i se mai potoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
extrem de drăguț care știa totul despre timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă În mintea ei. Uf, scuze că am dat peste tine, dar eram foarte concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
timbrul vaginal. Simți cum obrajii i se Înroșeau de rușine și se rugă la Dumnezeu să n-o recunoască. Halal rugi! Tu ești, nu? Expresia lui surprinsă deveni un zâmbet de recunoaștere. Femeia din fața automatului de cafea? — Da, eu, desigur... Automatul de cafea... Ieri..., zise ea Încercând să facă incidentul de ziua trecută să pară că lăsase doar o vagă urmă În mintea ei. Uf, scuze că am dat peste tine, dar eram foarte concentrată. Și nu mă uitam pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
coborât în mijlocul străzii, a traversat pe jos printre mașini, prin ploaie. Nu știu dacă eu aș fi făcut la fel... — Au pregătit sus? întreabă Alfredo. — Da, răspunde asistenta. — Să urcăm imediat. Ada se apropie de tine, te desprinde de la respiratorul automat și te leagă din nou la balonul Ambu pentru a te transporta. Apoi pornesc. Îți văd un braț atârnând de pe targă, în timp ce te urcă în ascensor. Ada se apleacă să-l ridice. Rămân cu Alfredo, ne așezăm în camera de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu sunt sigure de nimic și nu știu cine sunt și nu știu unde se vor duce. Ada a ieșit din sala de operații. Două asistente aleargă după ea. Au deschis dulăpiorul cu instrumente, am auzit vibrând geamul de la ușă. Mă scol ca un automat. Ce s-a întâmplat? Ada este foarte palidă, se îndreaptă spre mine. — Trebuie să-i facem adrenalină, există o problemă de ventilație pulmonară, tensiunea scade. — Cât? — A ajuns la patruzeci. — Are o hemoragie. Chipul ei este o implorare. Mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și ți se va părea ciudat că sub mâna ta mă aflu eu. Raffaella traversează grădina îmbrăcată cu jacheta verde otravă. A fost aici după-masă, a făcut multe fotografii. S-a trântit pe pat, lângă Elsa, să facă una cu automatul, și patul s-a clătinat din cauza greutății excesive și neașteptate. Spusese că se va întoarce mai târziu, după orele de serviciu, și acum sare printre rondurile de flori cu un pachet în mână: fursecuri pentru cea mai bună prietenă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]