8,361 matches
-
verbul poate ocupa o poziție joasă în ierarhia propozițională menționăm: (i) apariția verbului la dreapta adverbelor din domeniul verbal lexical (vP) (Cinque 1999) (e.g. (9e), (12b))15 și a cuantificatorilor flotanți-subiect (13c) și (ii) rara atestare a elipsei legitimate de auxiliarul nonpasiv, opțiune cu totul eliminată în româna modernă (14)16. (14) de-l va fi mutat sau de nu-l va fi (√mutat) (Prav.1646: 78; Stan 2013) O chestiune controversată este statutul acestor structuri în limba română veche. Lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
cale de aplicare a acestui diagnostic sintactic este, evident, analiza frecvenței inversiunilor în propozițiile principale și în propozițiile subordonate. În ce privește analiza faptelor de limbă, am avut în vedere analiza exemplelor cât mai lungi, cu o structură funcțională complexă (complementizatori, negație, auxiliare, clitice etc.), care reprezintă un diagnostic clar în favoarea unei analize sintactice anume, pentru a evita fenomenul de ambiguitate parametrică (i.e. compatibilitatea unui exemplu cu mai multe analize sintactice, simultan coexistente în gramatica perioadei respective) (v. nota 21 supra). Astfel, într-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2016). Exemplele care în mod vădit nu respectă constrângerile sintactice ale românei - numite "structuri neromânești" (Avram [1975] 2007) (exemplele (4)-(7) în §1.1.1 supra) și structurile de compromis, cu dublă realizare a cliticelor pronominale și, foarte rar, a auxiliarelor (exemplele din (8) în §1.1.1 supra) - sunt rare și apar mai ales în traduceri, ilustrând ceea ce se poate eticheta ca "negocierea unei gramatici", i.e., rezolvarea tensiunii de a urma fidel sursa / un model străin și alinierea la constrângerile
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
alte limbi și dialecte romanice vechi; (iii) prezența în texte românești originale vechi; (iv) prezența în dialectele sud-dunărene (mai dificil de luat în discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă În capitolul de față, ne propunem să răspundem la două întrebări: (i) care este
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
texte românești originale vechi; (iv) prezența în dialectele sud-dunărene (mai dificil de luat în discuție, dată fiind atestarea scrisă târzie a acestor varietăți), aplicându-le cu justă măsură (e.g. discuția despre "auxiliare" în latină nu este relevantă întrucât sistemul de auxiliare se consolidează mai târziu, în vernacularele romanice). III Deplasarea verbului și structura nucleului propozițional în româna modernă În capitolul de față, ne propunem să răspundem la două întrebări: (i) care este nivelul din structura propozițională la care se deplasează verbul
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
engl. John oftenarrives late, care nu este determinată stilistic, ci este obligatorie (deplasare înaltă în franceză; deplasare joasă în engleză), se corelează cu o serie de alte fenomene dintre cele mai diverse (de la ordinea cuvintelor la disponibilitatea elipsei legitimate de auxiliare), după cum se va arăta în cursul acestui capitol. Cercetările ulterioare asupra limbilor romanice (Belletti 1990; Cinque 1999; Ledgeway și Lombardi 2005, între alții) au lărgit setul de teste care indică poziția verbului în nucleul propozițional (poziția verbului prin raportare la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
subiectul rămâne într-un specificator din domeniul flexionar ([Spec, IP] prin convenție). În primul rând, dacă strategia de deplasare a verbului este XP, nu X0, în construcții perifrastice cu ridicare la C, constituentul verbal deplasat va fi verbul lexical, nu auxiliarul, după cum se poate observa și din comportamentul imprecațiilor condiționale (9c). În al doilea rând, după cum va rezulta din analiză, în deplasarea V-la-C, verbul se ridică la proiecția FINP din periferia stângă, situată la dreapta proiecțiilor FOCP și TOPP (proiecții care
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
și anume problema nivelului la care se deplasează verbul în româna contemporană. Examinarea acestor două chestiuni impune și abordarea unor probleme precum următoarele (nu neapărat în această ordine): (i) care sunt trăsăturile care cauzează deplasarea verbului, (ii) ce valori marchează auxiliarele românești, (iii) care sunt limitele domeniului flexionar, (iv) ce statut au așa-numitele "particule" de infinitiv și conjunctiv, (v) adjuncția la stânga uniformă a elementelor de tip X0 (adverbele clitice, negația afixală), (vi) cum se explică efectul de blocare indus de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a. Dă-mi banii! b. *Dăbanii-mi! (19) a. Bate-l-ar soarta pe Vasile! b. *Batepe Vasile l-ar soarta! După cum se poate observa din exemplele (b), în toate situațiile în care verbul se deplasează la stânga cliticului pronominal / complexului clitic + auxiliar, obiectul direct (indiferent de forma de construcție, prepozițional (17), (19), sau non-prepozițional (18)) nu se poate deplasa odată cu verbul 11. Din această scurtă prezentare, rezultă că o condiție importantă asupra deplasării ca grup a verbului românesc este ca argumentul intern
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
astfel efectele de adiacență folosite ca argument pentru analiza deplasării centrului (v. Dobrovie-Sorin 1994; Barbu 1999; Giurgea 2011 i.a.) • opțiunea deplasării ca grup a verbului explică de ce în deplasarea la C se ridică întotdeauna verbul lexical în structurile perifrastice: auxiliarele sunt centre (v. și §3.1.3.2 infra) • opțiunea deplasării ca grup în conjuncție cu poziția periferică a subiectului preverbal explică de ce fenomenul de inversiune subiect - auxiliar (SAI) este absent din română Relevanță diacronică • opțiunea deplasării ca grup explică
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
în deplasarea la C se ridică întotdeauna verbul lexical în structurile perifrastice: auxiliarele sunt centre (v. și §3.1.3.2 infra) • opțiunea deplasării ca grup în conjuncție cu poziția periferică a subiectului preverbal explică de ce fenomenul de inversiune subiect - auxiliar (SAI) este absent din română Relevanță diacronică • opțiunea deplasării ca grup explică de ce gramatica V2 (v. discuția din §II.1.1.1 și §IV.3) arată atât de diferit în româna veche prin raportare la alte stadii romanice vechi: într-
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
de verb (trăsături sau trăsăturile verbale de mod, timp, aspect (cf. Biberauer și Roberts 2010). De asemenea, vom examina elementele funcționale din nucleul propozițional pentru a determina pozițiile în care acestea se generează/deplasează; vom arăta că elemente funcționale precum auxiliarele verbale, cliticele pronominale, negația propozițională și complementizatorul să marchează limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP/periferia stângă a propoziției, astfel că elementele lexicale care apar la stânga acestora sunt automat calificate drept elemente de periferie stângă propozițională. 3
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
vP] (56) (Dobrovie-Sorin 1994: 8-12): (55) a. Părinții mei mergdes la bunici. b. Părinții mei au mersdes la bunici. (56) a. Colegii mei vin toți la ziua mea. b. Colegii mei au venittoți la ziua mea. În structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului (ci, din contră, după cum arată adverbele și cuantificatorii flotanți, deplasarea verbului din domeniul lexical este obligatorie) (57), spre deosebire de situația din alte limbi romanice (58) (Dobrovie-Sorin 1994: 8-9; Alboiu și Motapanyane 2000: 15): (57) a. Colegii mei
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
2; 3.3 infra, vom arăta că gerunziul se deplasează în domeniul C, tranzitând însă domeniul flexionar; comportamentul gerunziului este important din două puncte de vedere: (i) verifică (alături de imperativul pozitiv și de alte forme cu encliză pronominală și/sau auxiliar postpus) ipoteza că deplasarea la C este una dintre opțiunile gramaticii românei moderne; (ii) formele negative ale gerunziului care, la fel ca formele pozitive, au ca opțiune encliza, nu procliza, pronominală (necitindu-l) arată că proiectarea unui grup al negației
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
merg - mergeam / merse - mersese), astfel că pe baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
mersese), astfel că pe baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
baza formelor sintetice nu putem decide în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel puțin - ridicarea verbului la
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel puțin - ridicarea verbului la flexiune este independentă de trăsăturile ale subiectului: spre deosebire de alte limbi romanice ca portugheza și galiciana, care dispun de infinitive cu flexiune de persoană
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
a fi extrem de relevante 3.1.3 Derivarea structurilor analitice 3.1.3.1 Nivelul deplasării verbului în structurile analitice Structurile analitice prezintă aceleași trăsături ca formele sintetice din punctul de vedere al deplasării verbului; în structuri fără inversiune, nonmarcate, auxiliarul și verbul lexical precedă adverbele din câmpul modului (probabil), timpului (deja) și aspectului (mereu) (reținem și ideea că adverbele plasate preverbal sunt derivate prin exploatarea periferiei stângi CP): (85) a. Ion a plecatprobabil / deja / mereu. b. Va plecaprobabil Ion, nu
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poziție joasă a subiectului în domeniul vP (poziția de generare a subiectului, [Spec, vP], sau o poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură. (86) a. Copiii au (*toți) plecat toți. b. Copiii vor (*toți) pleca toți. c. Copiii vor (*toți) fi (*toți) plecat toți. d.
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
poziție marcată pragmatic din periferia internă propozițională, periferia domeniului vP); cuantificatorul flotant(de altfel, nici adverbele probabil, deja, mereu) nu poate disloca structura auxiliar (+ auxiliar) + verb, fapt care arată că deplasarea verbului lexical în domeniul flexiune este independentă de prezența auxiliarului în structură. (86) a. Copiii au (*toți) plecat toți. b. Copiii vor (*toți) pleca toți. c. Copiii vor (*toți) fi (*toți) plecat toți. d. Copiii ar (*toți) fi (*toți) plecat toți. O comparație a românei cu cealaltă limbă romanică în
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
plecat toți. d. Copiii ar (*toți) fi (*toți) plecat toți. O comparație a românei cu cealaltă limbă romanică în care deplasarea formelor sintetice este, ca în română, foarte înaltă (la MOOD), franceza, scoate la iveală o diferență importantă între natura auxiliarelor în aceste două limbi. În primul rând, să ne reamintim că în franceză inserarea unui auxiliar blochează ridicarea verbului, după cum arată testul cuantificatorilor flotanți (87a) (= (58) supra); adverbele care indică deplasarea verbului conduc către aceeași idee (87b-d); adverbul de mod
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
limbă romanică în care deplasarea formelor sintetice este, ca în română, foarte înaltă (la MOOD), franceza, scoate la iveală o diferență importantă între natura auxiliarelor în aceste două limbi. În primul rând, să ne reamintim că în franceză inserarea unui auxiliar blochează ridicarea verbului, după cum arată testul cuantificatorilor flotanți (87a) (= (58) supra); adverbele care indică deplasarea verbului conduc către aceeași idee (87b-d); adverbul de mod bien arată că verbul lexical nu părăsește domeniul lexical în structurile perifrastice (87e): (87) a. Les
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
c. Elle a déjà vu le film. ' Ea a văzut deja un film' d. Il a toujours dansé aux fêtes.) ' El a dansat mereu la petreceri' e. Il a bien mangé. ' El a mâncat bine' 3.1.3.2 Natura auxiliarelor românești Contrastul dintre franceză și română este izbitor, iar întrebarea firească este de unde derivă această deosebire dintre două limbi ale căror forme sintetice se comportă, de altfel, aproape identic. După părerea noastră, soluția înțelegerii acestei disparități stă în natura auxiliarelor
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
auxiliarelor românești Contrastul dintre franceză și română este izbitor, iar întrebarea firească este de unde derivă această deosebire dintre două limbi ale căror forme sintetice se comportă, de altfel, aproape identic. După părerea noastră, soluția înțelegerii acestei disparități stă în natura auxiliarelor. Dacă analizăm distribuția auxiliarului avoir din franceză, observăm că franceza prezintă un grad mai mare de analitism, iar auxiliarul își schimbă forma în funcție de mod și de timp: (88) a. j'ai mangé (indicativ, perfect compus, 1SG) b. j'avais mangé
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]