95,569 matches
-
zice (și-mi face cu ochiul) luăm o pauză ia-ți nevasta - ieșim ne-mbrăcăm noi frumos de oraș stăm încolonați ca niște salcâmi pierduți la ușă astăzi nu mai ieșim! stăm acasă și trântește ușa cu capul de se-aude până hăt în Alexandria din motanul meu a început să picure apă cu o singură picătură poți întemeia un deșert așa - ca un secret între pleoape
Motanul by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/5146_a_6471]
-
a dibuit și vine, complet nepăsătoare la strigătele prin care specialiștii încearcă s-o alunge. Ea vine, luminând încăperea cu așteptarea, cum se ivește-un gând subtil în inima noastră spirituală și ne repetă cântecul și rostul căutării, fie că auzim, fie că nu, „pătrunde în întunericul cu adevărat tainic”, cu ochii ficși ni se așează-n față, fricoasă, îndrăzneață totuși, așteaptă, privește. Câtă încredere! N-a încetat o clipă să creadă în hrană, în putința de-a trece dincolo, pe
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
după pagină la un anotimp în infern uite-l pe baudelaire chiar în timp ce-și trece prin păr câțiva stropi de vopsea de culoare albastră uite-l pe mihai șora cum îi șoptește la ureche ceva ce nimeni nu aude în afară de mine lui fundoianu sunt la paris și sena le trece pe sub pleoape ca o soră bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
bună ca o mireasă superbă a timpului și a netimpului mihai șora zâmbește fundoianu zâmbește ce mai e pe la bucurești pe la paris ce mai este mireasa timpului și a netimpului își vede de ale ei mireasa timpului și a netimpului aude împreună cu mine cuvintele toate care se spun voi scrie repede apoi voi bea și voi mânca ceea ce am scris pînă la ultima silabă de sânge de fier și de apă voi scrie pe tot ce se vede și deopotrivă voi
[voi scrie repede din ce în ce mai repede…] by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/5127_a_6452]
-
parcă a pus carne pe el parcă a crescut a întinerit învîrte butoaiele ca jonglerii la circ un bobîrnac dacă dă vreunui bețiv cade ăla în nas pe gropar și pe tîmplar cînd îi dă cu capul de masă se aude de la pod iar pe sărmanul popă îl ia de guler și-i repede paharul pe gît unii spun că l-au văzut pe vasile zburînd ca un liliac trecea peste sat
Trecutul – o sărbătoare by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/5534_a_6859]
-
stă scris că sunt pietre pe care crește cucuta, șerpii îi coc veninul încălzind-o cu solzii lor. Sunt oamenii care nu pot trăi fără cucută. Plătesc bine, ucid pentru ea...” Mântuiește-l, Doamne, de Nordul lui zice un străin auzindu-l. Orbul se-ntoarce spre el: „Și tu ești din Nord, dar încă n-a sosit vremea să afli...”
Vremea nisipurilor by George Vulturescu () [Corola-journal/Imaginative/5612_a_6937]
-
pe care frau faust i l-a lăsat în grijă lui fräulein anne când a plecat „la germania lor acolo” cum spune olena o privește la fel de verde cu ochii mijiți. „un cățel sălbatic în blană de mâță doamne ferește” a auzit-o uca zilele trecute pe femeia de serviciu povestindu-i în mare taină paznicului din parc despre pisoiul care chiar mârâie ca un câine și face aport. când corsetul din feșe ghipsate îi strânge prea tare pieptul și spatele tăindu
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
strânge prea tare pieptul și spatele tăindu-i respirația uca se gândește la sisi. așteaptă să-i simtă în preajmă valuri de păr arămiu răcorindu-i fruntea în vreme ce părul ei scăpat din cozi i se lipește jilav de obraji. o aude pe hella spunându-i cum sala cavalerilor din hofburg a devenit sală de gimnastică „așa cum e sala din casa cu pișcoturi” - frânghie pentru cățărat, paralele, prăjină, inele, bârnă, bănci pe care ți se masează umerii și pulpele și mai ales
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
valul negru. uca nu știe niciodată cât timp rămâne în pod împietrită de spaimă cu bărbia rezemată pe genunchi. își amintește doar cum coboară scara șubredă încă purtând în tot corpul vaietul de clopot pe care numai ea îl poate auzi. înainte să ajungă în casă își spune în gând „sunt o clopotniță fără cap - sunt o clopotniță fără cap”. apoi se furișează în camera ei se întinde pe pat strânge în juru-i cearceaful alb până când tavanul coboară încet și pereții
sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/5573_a_6898]
-
suntem tare departe și privim lanurile întinse și secerătorii, în moartea mare, crește desfrînarea, floarea prăduitoare *** Lucrează liniști mari la alcătuirea chipurilor, liniști care vor reveni la dezintegrare, purtînd firișoare de sînge și sunete, ai zice, o muzică, dar se aud doar oftaturi, și se văd unii cum rămîn, făcînd semne de consolare *** După întîlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
el e pîntecul ce poartă cifra de neștiut, la nașterea căreia numerele se vor da la o parte, ca Marea Roșie și se va vedea astfel, printre scîrțîituri și gemete, că ele nu conțin absolut nimic, doar un plîns uscat va auzi nimicitorul născător, plînsul Contabilului de Nenumărat *** Nimicitorul are rădăcini în viețile ce nu se mai întorc, acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul, atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi, tu ai gura închisă, e asfințitul dragostei în viețile ce fabrică oxizi
Fragmente cu nimicitorul by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/5753_a_7078]
-
pe trotuar (se folosesc plase de prins fluturi, sacoșe obișnuite, dar și năvoade sau crîsnice, în care atîrnă ierburi, scoici, melci, moluște sau alte animale marine)... Da, pe terasa blocului turn unde deja au fost aduși pașii, astfel că se aude o leorpăială, un clipocit continuu (lip-lip-lip și lipa-lipa-lipa, țur-țur-țur ș.a.m.d.): unicul scop al acestei mișcări perpetue fiind mișcarea însăși, mișcarea în sine care dă naștere la nemișcare. ... Abandonate pe trotuar sau chiar în mijlocul străzii stau trupurile drepte ca
Chipuri by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/5883_a_7208]
-
cu coada părului lui de 5 metri. Am văzut oameni răi trăgîndu-și ciorapul pe față (căci Cobra) Pe Trandafiru’ galben, roșu... cu pistolu’ lui cu șapte țevi, mîncînd semințe cu pumnul. Am văzut tancurile scurmînd pămîntul de 23 august. Am auzit șuier de gloanțe și explozii la greu. Am văzut cîte-un pic duminica din Racheta albă, da’ n-am văzut-o niciodată decolînd. L-am văzut pe Gheorghe Visu făcînd accident, pe Gică Hagi dîndu-i gol lui Stelea la vinclu, (Lăscărică
Drumul oaselor by Bogdan Lipcanu () [Corola-journal/Imaginative/5957_a_7282]
-
groaznice bănuieli? Și, Doamne, dreptunghiul, - știu eu de ce de dreptunghi mi-e teamă, trebuie să-l las neatins, în cartea de Geometrie. Foarte frumos! - îmi spun acum către sfârșitul acestui poem care voia să laude autenticitatea, da, foarte frumos! - și aud cum mă strig, acum, când mai toate adjectivele și adverbele mele nu mai sunt decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca termitele, acum când verbele se târăsc și mai lasă abia o firavă
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
decât niște începuturi de cicatrici, când se deznoadă conjuncțiile, iar virgulele se înmulțesc ca termitele, acum când verbele se târăsc și mai lasă abia o firavă dâră de sânge pe pagină, când stau între șoapte ca între urlete foarte obosite. Aud cum mă strig, din rărunchi, „Tu, ăla, Ion Pop, Pop V. loan!" Dar acela nici nu tresare, rămâne în banca măgarilor, -nu mi se-ntoarce capul, nu-mi văd nici mâna care să tremure, întinsă.
După atâtea ocoluri by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/5981_a_7306]
-
Ioan Es. Pop până la doi-trei ani, îngerul tău șade în apropierea ta. sunteți cam de aceeași greutate. îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalță puțin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
aceeași greutate. îl poți vedea, auzi, pipăi. apoi, însă, el, care e energie pură, se înalță puțin, iar ochii tăi, care nu se mai uită în sus, îl pierd din vedere. auzul tău, care se îngroașă, nu-l mai poate auzi. la cinci ani, ești deja fiul părinților tăi de carne, ai coborât în lumea lor, privirea ta, care încă e un organ mai ușor decât ochiul, îl păstrează totuși, dar nu pentru mult timp, pentru că la zece l-ai uitat
pana la doi-trei ani, ingerul tau by Ioan Es. Pop () [Corola-journal/Imaginative/5967_a_7292]
-
străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agățate de cer nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu și doar merg înapoi pe străzi lăturalnice și văd totul la sfârșitul petrecerii și aud prin semne ciudate prăbușiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune doar papucii de pâslă ai morții lipăind ascuțit ca o jucărie stricată. Golul dintr-un ochi de orb și am libertatea să văd viața în roz
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
Strig morții care îmi aparțin Ei răspund întotdeauna: „Prezent” la catalogul celor vii Și îmi rămân captive În surâs Deși am ochi nu îi mai pot privi - îi văd Deși am mâini nu îi mai pot atinge - îi simt. Îi aud. Le caut șoapta Și mi-e dor de acei morți rămași vii În mine Eu, Cea care din întâmplare Deocamdată Încă nu Am plecat.
() [Corola-journal/Imaginative/5978_a_7303]
-
Magda Cârneci Poemul înalt Nu, vremea poemului înalt, amețitor, n-a trecut. Abia sună de dimineață, se aud claxoane și strigăte în paturi noi abia ne trezim dintr-o obscură hipnoză și deschizînd larg ferestrele recunoaștem încet ceea ce n-a dispărut niciodată sub roua prăfoasă iar încep să ne crească părul, unghiile și noi organe de simțuri căci
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
crească părul, unghiile și noi organe de simțuri căci noi sîntem cadavre stupefiate de prunci Si din furia de motoare, sirene și pneuri a străzii prin zgomotul aiuritor al limbilor negre, galbene, albe, din vibrația dementă a concasoarelor și computerelor auzim încetișor un singur sunet umil, o unică notă subțire, tremurătoare, cum se înalță încet iese din canale și rigole, din subsoluri de blocuri, trece printre semafoare, mașini, prin vitrine, piețe, scuaruri, sare din etaj în etaj, din balcon în balcon
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
armonios sub ploaia programelor de televiziune; am învățat canoane și voci, știm să citim ziare și partituri și fiecare în felul său își tîrîie expresiv existența. Sîntem muzicali, chiar dacă nu vrem, chiar dacă nu ne dăm seama. Simfonia noastră dodecafonică se aude pînă la ceruri, pînă la stele, și încîntă auzul heruvimilor și meteoriților. Abia acum începem lent să ne trezim. Să ne dăm seama că împotriva voinței noastre deși mulți sîntem afoni, noi totuși cîntăm: asemenea greierilor, broaștelor și turturelelor, precum
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la propria-mi
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
ardoare, Fiu al unui creștin și al unei musulmance, Rod al Occidentului și al Orientului, Sortit să împace lumea ce vine, sper, nu s-o incendieze. Nu în tăișul sabiei, în cântec va fi puterea sa... Armonia pe care o aude el, Eu nu o aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate din balcoanele Caselor de țară din Alpi, din Tirol, El, răsfățatul rozelor din Șiraz, Ababai e bunicul, Anan bunica, Lumina se aduna-n caliciul De unde
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
și al unei musulmance, Rod al Occidentului și al Orientului, Sortit să împace lumea ce vine, sper, nu s-o incendieze. Nu în tăișul sabiei, în cântec va fi puterea sa... Armonia pe care o aude el, Eu nu o aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate din balcoanele Caselor de țară din Alpi, din Tirol, El, răsfățatul rozelor din Șiraz, Ababai e bunicul, Anan bunica, Lumina se aduna-n caliciul De unde beau albinele, la care Jinduiește
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]