1,280 matches
-
în picioare. Omul înalt își masă puțin ochii, se aplecă asupra cărții și începu să citească rar. Iovănuț recunoscu imediat vechea limbă și cu scris tremurat, trecu pe foaie și pe limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fel ca, după părerea mea, majoritatea romanelor scrise vreodată. Ele trebuie privite în raport cu celelalte texte ale lui Camus, nu cu diverse întâmplări ale vieții. „Scriitorul, nu omul!“, cât de veche e recomandarea asta și cât de greu se face ea auzită, chiar și azi. Meursault și Caligula, Meursault și Mitul lui Sisif, Meursault și vorbele lui Camus despre el („El nu intră în joc. Răspunsul e simplu: refuză să mintă“, adică să se poarte ca și cum ar simți ceva). Nu Meursault și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
aduse din Levant, veșnic mirositoare“, niște „cuvinte-frescă“ bune de pipăit, de mirosit, ba chiar de gustat. Visez la cuvântul „căpșună“ scris cu litere pufoase și dulci, având forma, mirosul și gustul fructului și care, fiind mușcat, scoate sunetul de-abia auzit al dinților rănind pulpa (căpșunii). Îmi doresc biblioteci gustoase și muzicale, în care cartea lui Ecovoiu să stea într-un raft la vedere, pentru personajele sale stranii, lumile neliniștitoare, dramele magice și stilul impecabil al povestirii. FILM Iulia BLAGA Supraviețuitorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
să frâneze și, instinctiv, a virat puternic spre dreapta pentru a evita tamponarea. A fost manevra care l-a scos din decor, spațiul pe șosea fiind prea îngust. Mașina a perforat malul de zăpadă și, Marian Malciu după zgomotul puternic auzit, a lovit glisiera, îndoind-o sau desprinzând-o de un stâlp, după care s-a răsturnat în hăul adânc pierdut în întuneric. Lucid fiind, a mai apucat doar să scoată cheia din contact pentru a opri motorul și să zică
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să audă nimeni... Nici mama sau... sora mea. Când vine? Știu că a mai fost... Mi-a vorbit și ea puțin sau doar... acel puțin... a fost recepționat de mine. În unele momente... mă întorceam în trecut... după unele fraze auzite aici... - Înțeleg fenomenul. Nu te îngrijora. Este normal să se întâmple așa... Știi? Vorbești foarte bine acum, după necazurile și șocurile suportate... Marian Malciu - Da? Mă bucur și eu... Sunt o povară pentru toți, pentru mama... - Nu este adevărat! Te
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
date în funcție de care se elaborează, de atâta timp, teoriile, trebuie înregistrate mai multe povestiri ale vieții femeilor și cu membrilor unor grupuri diverse din punct de vedere cultural. Vocilor feminine trebuie să li se ofere ocazia de a se face auzite, analizate și să se teoretizeze pe marginea lor, cel puțin pentru a vedea dacă ar putea exista un echivalent feminin al monomitului, astfel încât cercetătorii să fie capabili să determine mai eficient similaritățile și diferențele dintre experiențele masculine și cele feminine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
Ziua e zi, noaptea e noapte. Lanul nu vrea altceva. El a înghițit totul și zile și nopți. Un foșnet grav trece printre foile uscate ale porumbului. Lanul se cutremură tot de o furnicare obișnuită, o chemare numai de el auzită. Și apoi dorința de a vorbi cu cineva, dea-l sfătui să facă un lucru la care și el se gândise de mult, un lucru vechi, aproape uitat. Doi oameni care nu au ce să-și ceară unul de la altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atât de mult își dorea să-și ducă la capăt intențiile. S-a arătat veselă, și-a amintit o mulțime de anecdote, nu a lăsat nici un minut să se scurgă în liniște, ca nu cumva vocea interioară să se facă auzită și să-i strice planurile. Dorea să scurteze lenta desfășurare a relațiilor ce se înfiripau între ea și omul acela. Se temea să nu se trezească și să se răzvrătească împotriva sa. O singură ezitare, o singură remarcă cinică adresată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
grămadă de bani! Toată lumea a dat aprobator din cap - toată lumea În afară de mătușa Zeliha. Cu o lucire sceptică În adâncul ochilor ei verzi ca jadul, și-a apropiat fața de cea a fiică-sii și a zis cu o voce abia auzită: — Arată-ne! — Ești nebună? a sărit Asya. Nu pot să fac chestiile alea aici, În mijlocul livingului! Trebuie să fiu Într-o sală de balet și să lucrez cu o profesoară. Mai Întâi ne Încălzim și ne Întindem, ne concentrăm. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de telegraf. N-au luat „stâlpul“ Teodor Cladovan, la Timișoara, Mircea Man la Satu Mare, Nicolae Nan la Sibiu, dar ce rost are să vă vorbesc despre politicieni atât de discreți încât n-ați auzit de ei și nici n-o să mai auziți. În sfârșit, persoane controversate pe motiv de afaceri nu prea sunt, deoarece încă din 2002, când li s-a cerut să opteze între politică și business, au ales să migreze la PSD. Cel mai lin pare să fi trecut hopul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
prin discursul prezentat în itinerariul lor propovăduitor, ajungându-se azi la comunitatea bisericească. La nivelul comunității bisericești, discursul religios este principalul mijloc de asigurare a activității creștine 4. Prin urmare, discursul religios abordat în cele ce urmează reprezintă aspectul văzut, auzit, scris, care lasă în istorie acel fir continuator al devenirii omului creștin. Pe baza acestui discurs se poate scrie istoria bisericii, se poate urmări evoluția acesteia în timp și spațiu, el fiind amprenta lăsată în istorie începând de la primele manifestări
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
în cel justificativ, în perioada analizată se relevă dese mărturisiri ale ierarhilor cu scopul de a repara imaginea unei instituții acuzată deseori de supunere față de dictatura ateizantă. De-a lungul primilor ani '90, singura voce care își face cu adevărat auzită pocăința în spațiul public românesc prin intermediul mai multor mesaje, interviuri etc. avea să fie cea a Mitropolitului Banatului, Nicolae Corneanu. De-a lungul perioadei postcomuniste, acesta avea să-și afirme public și ferm părerea de rău pentru acțiunile sale trecute
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Dar curând mă liniștii și inima începu să-mi bată iarăși cu putere, ca aseară când stătuse de vorbă cu mine: se opri la un pasaj să-și vie în fire de entuziasm. - Cum a putut să-i zică, voi auziți? Și reciti pasajul și mima apoi o perplexitate extraordinară. Nu era nici o îndoială și avui brusc revelația destinului meu confirmată spectaculos: îi plăcuse schița mea și înțelesei că Geo Dumitrescu i-o dăduse, după ce o citise el însuși sau poate
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și să ți se depună în suflet ca o drojdie care să-ți taie toate elanurile? Ochii îți sunt dați ca să vezi, urechile ca să auzi și mintea să descopere", îmi răspundea el. "Nu mă interesează, dacă ceea ce e de văzut, auzit și revelatoriu pentru mine, duce la un scepticism neputincios, cu toate că justificat", îi răspundeam. "E condiția ta de om, a conștiinței tale", striga el pe străzile pustii cu acele exasperări bruște, care îi erau caracteristice. Eu râdeam și se uita la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de mlajă se clătina. Acum puteam să deosebesc clătirea domoală a vântului, de fiorul ușor, sfios, pe care-l da strecurarea paserei de apă. Deosebeam acum cu urechea și zborurile ca izbiri de vânt ale rațelor, de fâlfâirile moi, abia auzite, ale stârcilor, ori de sfârâiturile de aripi ale cristeilor de papură; deosebeam bine și strigătul vulturilor care se roteau în văzduh, după pradă, de răcnetul de trâmbiță al bâtlanilor, de gâgâirile aspre, scurte, ale gâștelor vinete. Și toată vremea cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spaimă, chiar și celui ce ar sta nemișcat în centrul ghemului aceluia de linii luminoase ce se strâng și se rotesc ca o bobină, strălucind și emanând căldură, cea mai primejdioasă dintre călduri. Vasăzică așa stau lucrurile, spunând aceeași voce, auzită sau neauzită pentru că altă voce n-a mai lăsat-o să continue. „Trezește-te! N-auzi?“ Andrei Vlădescu deschide ochii asupra chipului Ioanei Sandi, aplecat peste el. „Trezește-te. Ai coșmaruri. Întoarce-te pe partea cealaltă“, continuând să-l zgâlțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fost închis și o să lipsească un timp. Apoi nici nu i s-a mai spus ceva, îi auzea doar pe ceilalți vorbind, pe maică-sa și pe bunici, și tot ce putea face era să pună cap la cap frânturile auzite și să înțeleagă că ar fi fost un proces și o condamnare pentru că își folosise inteligența matematică nu numai la construirea nu știu cărei fabrici de avioane, ci și în slujba unui partid vechi sau a unor politicieni și că acum săpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Africa, era slăbit, mai subțire decât înainte, palid mai mereu, dar nu vorbea nimănui despre ce-i cu el, n-o făcuse niciodată. Ce se mai știa despre el era vorbe spuse de unul sau de altul, cine știe de unde auzite, poate spuse într-o doară de băieții cu ochi albaștri că să-i sperie prietenii. Nu-l scăpau din vedere, oriunde se ducea, chiar și la piață era urmărit. N-a încercat niciodată să reia legătura cu fiica președintelui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din parcurgerea cronologică a repertoriului fantomelor un scop în sine ori o regulă strictă, de neîncălcat. Dar dinapoia discontinuității aparente se află o secretă continuitate. Dinapoia salturilor istorice (mai ales cel de la Shakespeare la modernitate) este dorința de a face auzit, marcând, evident, distanțele, dialogul dintre umbrele moderne și fantomele prezente în marile creații ale trecutului, cu a căror moștenire cele dintâi se nutresc și a căror nostalgie le bântuie. Dorință însoțită de gândul că surprinzătoarele ecouri ce punctează acest dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
uman al cetății de spațiul unui univers sălbatic, straniu, terorizat de zgomotele și de spaimele întunericului. Dar oare nu tot într-o noapte asemănătoare, în actul al treilea din Regele Lear, întrebarea inaugurală din Hamlet se va face din nou auzită? O noapte vijelioasă, o noapte când nici măcar jivinele care, aidoma fantomelor, „rătăcesc prin beznă” („wonderers of the dark”) nu îndrăznesc să-și părăsească vizuina. Noaptea unei furtuni căreia omul nu-i poate ține piept, noapte încărcată de forța unei alterități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în jocurile aplicate elevilor. Memoria asociativă reprezintă capacitatea de a învăța, de a profita de experiența bazată pe evenimente, care devin semnele unuia pentru celălalt. Memoria imediată desemnează capacitatea de a repeta de îndată cele ce au fost văzute sau auzite, serii de cifre, silabe sau cuvinte ori de a reproduce semne, desene. Ea se mai numește și memorie pe termen scurt și desemnează posibilitatea de a restitui prin evocare sau recunoaștere o informație după un timp de retenție scurt, variind
Jocuri de dezvoltare a memoriei la copilul deficient de auz by Laura Lificiu,Andreea Matei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84363_a_85688]
-
ininteligibilă ar turna În cupe un vin scânteietor. La ultima lăsare de cortină a slobozit un suspin atât de prelungit, că spectatorii din rândul din față s-au răsucit, l-au privit lung și au declarat, destul de tare ca să fie auziți: — Ce remarcabil de bine arată băiatul! Remarca l-a determinat să-și ia gândul de la piesă și să se Întrebe dacă populația orașului New York Îl găsea cu adevărat chipeș. Paskert și Amory mergeau În tăcere spre hotelul lor. Paskert a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
priviri invidioase; fetele care treceau se mulțumeau să râdă și să se Încrunte, devenind mai Înțelepte În sinea lor. Ajunseseră acum la un stadiu bine definit. Schimbaseră informații despre cursul vieții lor de la ultima Întâlnire și Isabelle ascultase multe lucruri auzite și cu alte prilejuri. Amory era student În anul al doilea era În conducerea clubului The Princetonian, al cărui președinte spera să ajungă anul viitor. El aflase că unii dintre băieții cu care ieșise ea la Baltimore erau cunoscuți drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
proprietății de stat, care e invariabil un focar de corupție. Oamenii nu muncesc pentru panglici albastre. Toate astea-s idioțenii. Când a terminat el, a vorbit mărunțelul, dând aprig din cap, ca și cum de data asta era hotărât să-și facă auzită părerea: - Anumite lucruri țin de firea omenească, a afirmat el, luându-și o figură de bufniță. Au existat și vor exista Întotdeauna, fiindcă n-ai cum să le schimbi. Amory, luat prin surprindere, și-a plimbat privirea de la bărbatul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fusese pur și simplu dornic să încheie și să uite afacerea. Motivația psihologică exactă nu conta. Omul totipotent era în viață. Rămăsese o problemă, o verificare: brațul lui Craig! Cel care crescuse la loc. Vocea fermierului se făcu din nou auzită: - Mai e ceva, domnule Președinte... Jefferson Dayles așteptă, prins cu formularea întrebării sale. Era o propoziție greu de rostit, căci, desigur, nu puteai întreba dacă brațul omului crescuse la loc. Nu puteai, dar ideea în sine era fascinantă și incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]