1,671 matches
-
până acasă pentru a pune În practică metoda recomandată de reclama din ziar. Golind ultima halbă, el se sculase țanțoș de la masă și, urmat de câțiva comeseni, urcase treptele, ieșind pe Lăpușneanu. De aici, bombându-și pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era, de altfel, În afară de ochelarii de soare, singurul obiect de vestimentație pe care-l avea asupra sa) și se aruncă În arteziană. Probabil memoria Îi juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asprul arzător al avalanșelor de altădată. Bagajul bântuitelor banchize îmbină gămăliile capriciilor și clocotesc de speranță; dangătul viu perceput în inevitabilele iubiri mă amețește îmi descalță efectul poveștilor fără adresă în împunsături de floretă. Înăbușim torța mânuitorilor de cuvinte, ne-avântăm țipând legenda manuscrisului în ruine, colonizăm mosoare fumegânde alternând dezmierdările. Sub acoperiș, în colțul casei, se sărută două turturele.
Carapacea by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83725_a_85050]
-
Copleșit Într-un cer de purpură în râpa înghețată un balans furibund își strecoară acordul în recunoașteri. Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi, tăinuit se-avântă în umbre și golul tot pâlpâie, revine mai greu întortochind dilemele. Suferința parcurge căi neștiute printr-un procedeu plin de ignoranță, încurcat în fire plăpânde sculptat cu unde precise. Ochii... algele unui pericol mental patinând, alunecă pe serpentine filiforme tăceri
Cople?it by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83723_a_85048]
-
-ntâmpină lumina surâzând, Înalturile-a bucurii răsună, Lungi așteptări, pornesc acum arzând, Boboci suavi, în jurul meu se-adună... Cuvintele, cu mlădieri de cânt, Șoptesc lângă urechea ce le-așteaptă Și-n ele se mai zbat săgeți sub vânt Și doruri, avântate către faptă... Nălucitoare visuri tot mai bat Din aripi frânte, învăluitoare, Descoperind tărâm imaculat De gingășie, liniște și floare... Doar sufletul îl ocrotesc de-acum, Iar inima uitărilor pierdută O las plecărilor, ce se aștern pe drum, Pentru-mplinirea cea
A?TEPT?RI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83747_a_85072]
-
MĂRTURII În urma ta, răscolitor, Din întrebări se-avântă gândul, Purtat de-adâncul unui dor Nepotolit, copleșitor, Născut odată cu pământul Acestui neam și-acestei țări, Ce sunt viața și mormântul; Departe, spre cernite zări Și-a timpului peregrinări, Drept mărturie, stă cuvântul; Oricare piatră, stâncă, munte, Oricare ștei, oricare
M?RTURII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83831_a_85156]
-
prim-planurile fețelor. Și mai multă ceață, brațe arcuite, picioare, un cărucior făcându-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim dispare, înlocuit de un blond ingenuu. Două umbre îi distrug vizibilitatea, Danny face un pas îndărăt, lentilele devin iar funcționale și prind un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să știu. Considine împinse carnetul deoparte. — Hai să improvizăm pe tema asta. „Cum de poți privi asemenea lucruri atât de simplist?” Vitezele lui mentale funcționau acum ca unse - clic, clic, clic. Danny renunță să mai scormonească după replici și se avântă inspirat: — Claire, există fasciștii și existăm noi, apoi tu și cu mine. De ce complici întotdeauna lucrurile? Considine se avântă ca o femeie fatală: — „Știi că te pot hali cu fulgi cu tot.” — Îmi plac dinții tăi. — „Îmi plac ochii tăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de simplist?” Vitezele lui mentale funcționau acum ca unse - clic, clic, clic. Danny renunță să mai scormonească după replici și se avântă inspirat: — Claire, există fasciștii și existăm noi, apoi tu și cu mine. De ce complici întotdeauna lucrurile? Considine se avântă ca o femeie fatală: — „Știi că te pot hali cu fulgi cu tot.” — Îmi plac dinții tăi. — „Îmi plac ochii tăi.” — Claire, ne luptăm cu fasciștii sau dai examen la Bazele Anatomiei? — „Când vei avea patruzeci, eu voi avea cincizeci și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trăind prin procură, la tejgheaua barului, aventurile acelea incitante. Comandă încă un rând de băutură, apoi îi puse câteva întrebări despre confruntările din industria confecțiilor și despre Liga Robeson - lucruri pe care le știa de la Jukey. Danny se descurcă lejer, avântându-se în poveste cu nume și imagini din compendiul făcut de Considine și cu elogii lungi și pompoase despre virtuțile diverselor personalități de stânga, unde împrumută trăsături de la polițiștii de comitat din San Berdoo pe care îi cunoscuse. Kostenz înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de formație era unul complex: tobele lansau ritmul melodiei, care era preluată de saxofon, iar saxofonul se lansa într-un șir de variațiuni, revenind mereu la acorduri tot mai simple, apoi la tema de bază, în timp ce contrabasul și trompeta se avântau în triluri din ce în ce mai complicate. Trecerile muzicale aveau un efect hipnotic asupra ascultătorilor. Jumătate din sunete erau urâte și stranii, ceea ce-l făcu pe Danny să-și dorească revenirea temelor simple și frumoase. Asculta, uitând de paharul cu băutură și încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu aceste rânduri nu fiindcă teama mi-ar stăpâni sufletul. Nicidecum. Sunt mândru că mă aflu aici, acum, sub flamura celui mai viteaz și mai Înțelept voievod pe care această țară l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să pleci din Veneția. Pentru mine a fost un miracol așteptat vreme de mulți ani. Alături de tine și de Erina am fost... aproape fericit. Sunt mândru de tine. Dar acum vreau să-mi promiți două lucruri. Primul că nu te avânți În luptă fără să fie absolută nevoie și fără să fii alături de ceilalți Apărători. Și al doilea, că orice ți-ar porunci voievodul, nu-l vei părăsi la nevoie. Veți trece prin clipe grele, tu și Ștefan și cei puțini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mircea. Am urcat munții zi și noapte, mânați de nebunia acestui prinț ciudat. Mesaje veneau și plecau de la cartierul lui general. Știam că forțele otomane depășesc două sute de mii de oameni. Vlad avea sub comandă treizeci de mii, dar se avânta spre turci cu siguranța unui Hannibal care știe că poate distruge Roma dintr-o singură mișcare. Odată ajunși În munți, fostul voievod a redevenit ceea ce fusese: un extraordinar comandant. Grupuri de cercetare au fost trimise spre trecători. Din câte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rog să luați loc, i-a îndemnat dirigintele. Am marea bucurie de a vă ura bun venit! la întâlnirea cu școala, cu dascălii, cu colegii, după 20 de ani de când ați spus rămas bun anilor de școală și v-ați avântat pe drumul anevoios dar fascinant al vieții și al profesiei... Dumitru Dascălu le vorbește celor prezenți dar pe ecranul minții îi apar adolescenții de acum 24 de ani care făceau atunci primii pași în realizarea idealului lor profesional, acela de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
am limpezit ochii în primele raze ale astrului zilei, am încălecat pe un nor călător, i-am pus căpăstru cu zăbală și am pornit, fericit, într-o plimbare prin văzduh. Sprinten și zburdalnic ca un mânz, ducipalul meu s-a avântat îndată, într-un trap alert. I-am domolit alergarea strunindu-l din frâu, ca să pot admira colinele gătite cu holde, bogate și măiestrit colorate, munții tiviți cu codri voinici, lacurile și râurile care se răsfață sub razele fierbinți ale soarelui
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
drumul deschis în fața lor, Pran observă că tapițeria mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i urmărească cu privirea de pe margini, să-i salute, să se așeze în genunchi sau să le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
unui bolid de pe banda vitezelor maxime. Șocul îl făcu pe acesta să se preschimbe la rândul său într-o cabină zburătoare. Lovită ca pucul de crosă, sfera inertă a lui Homer fu proiectată în văzduh. Depăși linia falezei și se avântă deasupra fluviului, peste care tocmai bâzâia plăcut un uriaș elicopter. Nu trecuse încă un minut, de când se declanșase demențialul spectacol, că ordinatorul de la bordul autogirului și fusese alertat. Aparatele lui de televiziune se și îndreptau spre extraordinarul unghi al megarutei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din nou, în scurta-ți agonie, Să mă feresc de umbra de care n-o să scap, Să mă împrăștii mută de dor și de beție Când în vârtejul timpului m-avânt și sap Secunde risipite ce nu se vor întoarce, Oștiri întregi de gânduri ce mă-mpresor ostile, Opaițe mocninde în seri de toamnă ștearsă Când tu, distinsă doamnă, încerci s-aprinzi feștile. Am să-ți denunț culoarea cu care m-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
femeia toate ale bărbatului. - Ba să nu crezi, se răsucea vioi bătrîna aducînd în același timp de la cofă o ulcică cu apă pe marginea vetrei; muia în ea lingura de lemn, tepșea mămăliga, lăsa ceaunul să se scoacă șapoi îl avînta către măsuța joasă, pe trei picioare; îndată se ivea, galbenă, o mămăligă cu fir subțire de abur. - Ia, poftiți la masă, striga ea... Să nu crezi că bietele femei nu cunosc drumurile bărbatului și nu-și au semnele lor; că
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ții o familie și ți-ai gonit de-acasă nevasta, copilul și chiar și pe mă-ta, de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la anchete și din pușcărie. Se oferise voluntar, domnule! La el, la oraș, Dordonică n-avea familie - nu apucase să se Însoare la timp, iar mai târziu i-a fost greu din pricina scrântelii. Abia aștepta câte un prilej să se avânte În Întâmplări pe care Încă nu le Încercase până atunci. O călătorie cu camionul pe drumurile forestiere ale patriei nu trebuia cu nici un chip scăpată și, când Directorul ceruse ajutor de la bărbații din cancelarie, el fusese primul care se oferise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a unui deal pe care se jucase, copil fiind, dându-se pe fund la vale, pe o potecă alunecoasă. Așa făcuse și atunci (Îmboldit de sete, dar și de gândul la copilărie) și, ditamai omul, În uniformă de ofițer, se avântase târșâind cu tălpile bocancilor la vale pe acea cărare ce trebuia să-l ducă deasupra Țârâitorii, un izvoraș ce țâșnea din adâncurile dealului. Văzuse prea târziu că se Îndrepta spre patru soldați nemți care se spălau cu apa rece. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cine știe ce dureri, atunci când i-am spus c-o să mă Întorc s-o caut după terminarea armatei, mi-a răspuns că nu putea să mă aștepte. M-a nedumerit puțin că ținuse neapărat să pună lucrurile la punct, de parcă eu mă avântasem În cine știe ce promisiuni sau gânduri mari. „Nici să nu”, i-am zis. „De ce să mă aștepți?” Am ieșit repede, fără să-i caut privirea, și de atunci n-am mai văzut-o niciodată, n-am mai aflat nimic despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
figurație - În trupa englezului al cărui nume el (actorul) Îl tălmăcise În limba noastră Scuturălance; nici pe măruntul meseriaș născut Într-un sat la Asfințit de al nostru și care a tapetat cu plută camera unui franțuz bolnăvicios ce se avântase În căutarea timpului pierdut; nici pe țăranul bărbos care, cu mâinile ce modelaseră șase mii de ani mai devreme Gânditorul, se apucase În atelierul său din Impasse Ronsin să pună În lemn, bronzuri și pietre de tot felul esența Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu femeile de tânăr, În urma unor amarnice dezamăgiri prin care trecuse sfâșiindu-se adânc. După ce nevasta Îl părăsise chiar În noaptea nunții, căzuse - după cum el Însuși spunea În cercuri restrânse - În nesfârșitul gol ce se căscase-n juru-i și se avântase În alcool și-n Împreunări disperate cu femei căzute, găsite pe te miri unde, dăruitoare grăbite de farmece, dar și de boli lumești, pe care bărbatul cu busola pierdută și cu nordul răspândit În toate celelalte puncte cardinale găsise de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]