1,884 matches
-
să ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau strigând și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din indivizi având fiecare o personalitate și o voință proprii. Mulțimea era când imobilă, când tălăzuită de o hulă umană. În ea germinau veleități care acționau ca bulgării de zăpadă care se rostogolesc pe panta unui munte și care declanșează avalanșe. Ici, colo, răsunau horcăieli și gemete, în locurile unde oamenii erau striviți de presiune. Răsunau și țipetele nefericiților care, împiedicându-se cădeau și erau călcați în picioare. Mulțimea este o femeie fără inimă; ridicată pe vârful picioarelor, privea cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
amprenta. Practicase îndeajuns de temeinic autohipnoza pentru a putea atinge ambele obiective. La început era, firește, viziunea. Pe baza ei, trebuia, apoi, să-și asigure controlul asupra mușchilor ființei prin mijlocirea căreia acționa grupul. Gândurile îi fură curmate de o avalanșă de lumini colorate. Însemna că eforturile sale de a se autosugestiona erau eficace. Iar când imaginea din fața lui se limpezi brusc și rămase clară, nu mai avu nici o îndoiala că se afla pe calea cea bună. Vedea, ca și data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spori supărarea preopinentului. — Și nu uita de la ce-a plecat totul, adăugă Neculai Procopiu, fără să se uite la el. Discutară, pe un ton aparent mai potolit, deși clocoteau încă, despre incidentele din strada Carol, de la care, în fond, pornise avalanșa, încercând să stabilească care a fost scânteia. Niște bande de derbedei, drojdia Bucureștilor, pungași de meserie, certați cu legea, spărseseră vitrinele și furaseră din magazinele din strada Carol, cele mai multe ținute de evrei. Bucureștenii nu mai pomeniseră așa ceva de la jafurile grecului
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin pisica Eleonor, care dispăruse. Godun ajunsese parlamentar, Maradona - un angrosist
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
alegem să trăim “ cu de toate” această zi și cu iubire și cu prosperitate și cu veselie, sau alegem să trecem incoștienți pe calea monotoniei și a lucrurilor care ni se întâmplă, a evenimentelor care vin peste noi ca o avalanșă fără ca noi să reacționăm, fără ca noi să fim conștienți de puterea din noi de a schimba situația în care ne aflăm, fără ca noi să fim conștienți că responsabilitatea trăirii ne aparține, că butonul abundenței și al veseliei sufletului e în
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
asceză În zilele noastre, asceză înseamnă nu numai a ține post, a renunța voluntar la substanțele care dau dependență etc; înseamnă și a-ți îngădui timp și a-ți lăsa timp pentru cei din jur. Asceză înseamnă a te sustrage avalanșei constante de publicitate și de informație. Asceză înseamnă ca toți să ne întrebăm, dacă ne putem permite un „progres” fără limite prin exploatarea mediului. Asceză înseamnă să avem grijă și să fim disponibili pentru o viață împlinită: aici, la noi
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
am propus Bătrânului să organizeze dumineca excursii, pe grupuri, în sala cu oglinzi. Mi-a zis "Mai târziu, domnule sculptor, când va deveni muzeu"" A zâmbit, dar n-a făcut nici un comentariu. În schimb, dîndu-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și mi-a recomandat s-o păstrez pentru vremea respectivă. Vrând să-mi recuperez banii, mă prezint la prăvălia domnului Tachi, tocmai când avea o avalanșă de cumpărători serioși încât, când mi-a venit rândul, omul mi-a spus că marfa, ieșită din prăvălie nu se mai primește înapoi. Eu insist să-mi recuperez banii și omul îmi spune același lucru, că nu se poate. În
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sistematizează și rândurile sporesc. Mâine și poimâine voi continua să realizez și această recenzie - pe care o consider mai deosebită prin tematica ce voi dezvolta. Am terminat de lucru pe 6 ianuarie, urmând corectarea, cizelarea textului. între timp primesc o avalanșă de telefoane, începând cu prietenii mei ieșeni și continuând cu alte diverse localități, semn că nu sunt singur și nici însingurat, izolat. în dorința de a contura forma acestui nou volum, va trebui să înglobez unele teme definitivate până acum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
în această carte urmează o nouă direcție. Aceasta nu mai este deloc bazată doar pe modul în care este guvernată, capital, talent, populație și resurse naturale. Economia inovațiilor se bazează pe un singur lucru - accesul personal la inovațiile majore. O avalanșă de descoperiri importante care vor dezvolta noi piețe, vor pune bazele unor noi industrii și vor atrage talentul global și capitalul își fac simțită prezența. Fără inovații majore, factorii tradiționali care determină succesul unei economii - cum sunt productivitatea, progresul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
scumpă. Așa va arăta lumea în 2015. Lumea din 2015 va fi întruchiparea unui viitor extrem în care suprapunerea acestor scenarii va solicita profunzime, aptitudini, colaborare și leadership. Nivelul schimbărilor în viteză accelerată și complexitatea provocărilor vor fi similare unei avalanșe care a pornit cu un bulgăre de zăpadă tocmai din cel mai înalt vârf al muntelui Everest - intens, amenințător și rapid. Poate chiar letal. Și aceasta este vestea bună. Printre factorii care ar putea încetini creșterea economică sunt următorii: Resurse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
de Neanderthal. Harmon descrie gena ca fiind niște receptori modificatori de dopamină, plasați în girusul cingulat posterior lateral și în lobul frontal drept. — Nu există nici o îndoială asupra modului ei de acțiune, spune el. Afirmațiile lui Harmon au produs o avalanșă de critici din partea colegilor lui universitari. O așa de aprigă controversă nu mai izbucnise de când E.O. Wilson își publicase, cu două decenii în urmă, teza sociobiologică. Conform geneticianului Vartan Gorvald de la Universitatea din Columbia, Harmon introduce politica în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
propus Bătrânului să organizeze dumineca excursii, pe grupuri, în sala cu oglinzi. Mi-a zis: «Mai târziu, domnule sculptor, când va deveni muzeu»”. A zâmbit, dar n-a făcut nici un comentariu. În schimb, dându-mi de înțeles că pornisem o avalanșă pe care nu mai puteam s-o opresc, alții vroiau să știe tot. Ce ticuri avea Bătrânul. Ce obiceiuri. Ce manii. Ce idei. Mai credea oare că moartea poate fi începutul nemuririi? Și ce intenții avea cu cimitirul? Toți urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani. Pământul se desfăcea În felii În starea aceea de somn-veghe, și schimba o suprafață cu alta. Unde odinioară pășteau amoniții, sunt diamante. Unde mai Înainte Înmugureau diamantele, podgorii. Logica morenei, a avalanșei, a apei. Pui o pietricică altfel de cum trebuie, din Întâmplare, se agită, coboară la vale, lasă loc coborând (eh, acel horror vacui!), o a doua cade după ea, și iată Înălțimea. Suprafețe. Suprafețe de suprafețe peste suprafețe. Înțelepciunea Pământului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
conține „conglomerate de sentimente, nu de imagini”. Proza lui Ion Vinea din Paradisul suspinelor este apropiată de psihanaliză și expresionism, cu sublinierea carcaterului său anticipativ: „Scrisă într-o vreme (1920-1923) cînd studiul sexualității încă nu pătrunsese pe la noi adus de avalanșa psihoanalizei, biografia deșteptării erotice a lui Darie este un document (poetic, evident și fără tendință moralizatoare, ca Frühlingeserwachen a lui Wedekind), de primă importanță pentru psihologia analitică românească”. Pentru Lucian Boz, Vinea poate fi considerat „cu drept cuvînt șeful școalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
la masă. Nu am vorbit cu nimeni despre ce se petrece cu noi. Glumesc despre certurile mele cu Dan, dar n-am mărturisit nimănui cît de nefericiți sîntem, mi-e pra teamă să rostesc ce știu deja și să declanșez avalanșa. Trăiesc Într-un fel de stare de inerție. SÎnt conștientă că ceva trebuie să se schimbe, că nu pot continua să trăiesc, sau să nu trăiesc, În felul acesta, dar nu știu ce măsuri să iau În continuare și cum să schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
maică-ta? Înainte de a continua, dați-mi voie să clarific un aspect. Nu doresc sub nici o formă să Îi văd pe Linda sau pe Michael, deși la el nu mă gîndesc prea des. Dar prezența Emmei aici Îmi trezește o avalanșă de amintiri. Amintiri frumoase, fericite. Amintiri ale zilelor de dinainte de accidentul care, de atîta vreme, pare a fi șters orice urmă a evenimentelor de dinainte. Brusc, Îmi amintesc că Linda mă Îmbrățișa, că la nuntă mă ținea strîns În brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nepotul unui om confuz? m-a încolțit Faroald. N-aveam altă ieșire decât să spun adevărul. - Cred doar în Dumnezeul creator și în puterea lui Iisus de la care ni se trage mântuirea. Recunosc că m-am rătăcit, poate chiar din pricina avalanșei de cuvinte citite și auzite, precum și din pricina despicării firului în patru. Faroald a dat din cap și a schițat unul din rarele lui zâmbete. - Oi fi tu confuz, dar măcar nu ești mincinos. Acum putem merge la culcare și fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care nu m-aș fi așteptat nicicând din partea lui: i-a prins capul între mâini și l-a sărutat pe frunte râzând. S-a declanșat o adevărată distracție, de la care s-a abținut doar severul Faroald. La scurtă vreme după avalanșa de pupături, omul a avut un atac de epilepsie și a început să se rostogolească pe jos, făcând spume și sfâșiindu-și pielea feței cu unghiile. Atunci le-am spus servitorilor și țăranilor care se strânseseră buluc în spatele nostru: - Uitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
deja bara de la parcarea din gara Termini se ridica, iar lumina verde anunța POSTURI DISPONIBILE. Apăsătorul acoperiș din ciment armat, boțit ca În urma unui seism, Îl Întâmpina, și acum erau În imensa sală a caselor de bilete, Înconjurați de o avalanșă de valize, turiști, rucsacuri și navetiști. Era vineri. Oamenii plecau În week-end. Sau se Întorceau acasă. Doar Antonio nu mai avea unde să meargă. Nu mai avea casă. Apartamentul din Carlo Alberto semăna mai mult cu o cutie goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intrat definitiv într-un timp special al tihnei. Doar Ionică și știrile de seară mai aduceau în casa lor agitația unei lumi noi. Dar vai! Într-o seară, într-o nefastă seară, vocea crainicei a distrus pacea. Anunțul producerii unor avalanșe în munții Himalaya nu a trecut neauzit. Bunica, femeie trecută prin viață, a reușit săși stăpânească emoțiile. A încercat și Violetta. Tonul blând al amândurora a fost înlocuit de altul tăios, precipitat. Spuneau ce trebuia să fie spus pentru a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
plătea cu bancnote noi, curate, neșifonate. Nici măcar nu le număra, lăsa pe masă o moviliță de hârtii verzi și făcea un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și alte marafeturi. - Toate În manieră franțuzească. Noi, americanii, avem alte standarde. Și tu ești și evreu pe deasupra. Evreii ar trebui să Înțeleagă mai bine statutul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pas, drumul spre noua zi, se duse și cotrobăi în teancul de sidiuri. Îl găsi pe cel cu Aznavour. Porni plaierul. Se trânti în pat, strângând pătura sub ea. Asculta tremurul cântecelor urmărindu-se doar cum se lasa copleșită de avalanșa de prefaceri. Până și muzica parcă încolțea din ea, cuvintele îmboboceau, iar vocea aceea nu mai era o voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
voce de șansonetist, ci venea din interiorul ei, un fel de revărsare a cântecelor închise în fiecare strop de sânge, în fiecare zvâcnet al inimii, melodii venind și plecând din ea în dusul repirției. Tresări dintr-o dată speriată. Dacă toată avalanșa aceea de trăiri ciudate, neobișnuite, nu era doar joc și răsfăț al îchipuirii, nu era doar beție a simțurilor? Dacă miracolul era chiar în ea, în tot trupul ei, nu venea de niciunde și nu era închipuire, nu era părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]