1,723 matches
-
strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu conturul ei inconfundabil. După o primă examinare, se neliniști: nici urmă de ea. Lucrul acesta trimitea la o idee sumbră. Dacă urmăritorii ei nu mai avuseseră nevoie de avatarul lui Liz odată ce îi condusese la insulă, atunci cu siguranță se puteau lipsi și de aceasta după ce îi aflaseră secretele. Ce modalitate mai bună ar fi existat pentru a se asigura că nu mai descoperă nimeni ascunzătoarea tăbliței lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
planând peste apa albastră, avionul fiind zguduit de ondulațiile peisajului generat de calculator, care, din cauza conexiunii mai slabe de aici, apărea doar parțial pe ecran. Însă în cele din urmă pe albastrul lacului se ivi o pată verde care, pe măsură ce avatarul lui Guttman se apropia, se dovedi a fi replica Marelui Israel creată de tatăl lui Uri în mijlocul Elveției. Maggie înaintă, pregătindu-se pentru bariera care n-o va lăsa să intre și pentru mesajul de eroare. Dar de data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o va lăsa să intre și pentru mesajul de eroare. Dar de data asta nu mai exista nici un obstacol: cordonul electronic nici măcar nu mai apăru. Evident, era creat în așa fel încât să se activeze doar la apropierea unui străin. Avatarului lui Guttman i se permise să intre pe insulă la fel de ușor cum fusese lăsată Maggie să viziteze sectorul cu lumini roșii acum câteva ore. Nu exista nici măcar o parolă. — Am intrat, spuse ea, ușurată că bătrânul nu le mai pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
căldura acesteia. — Acum căutăm. Nu aveau mult de mers. Pe insulă nu se afla decât o clădire, o cutie simplă de sticlă și oțel. Înăuntru nu erau decât un scaun și un birou cu un calculator virtual. Maggie împinse înainte avatarul lui Guttman și îl puse să stea pe scaun. În clipa în care făcu asta, apăru o bulă de dialog Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre orașul model, aproape de Mishkan. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe Maggie de încheietură și se cufundară în întuneric. Deschiseseră deja ușa de incendiu și găsiseră o scară îngustă, cu cinci trepte, pe care ar fi putut să coboare în stradă, când Maggie își dădu seama că lăsase calculatorul deschis, avatarul lui Guttman și mesajul lui fiind în continuare afișate pe ecran. Dacă erau urmăriți, urmăritorii lor nu aveau decât să intre pur și simplu în cafenea, să-și comande o cafea cu lapte și să-și scoată carnețelul. Se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
de comunicare. Se gândi acum din nou la acest lucru, stând întinsă pe patul hotelului, lăsându-se să alunece câteva minute într-un somn epuizat. Visă că rătăcea pe străzile Ierusalimului, nu în propriul ei trup, ci în cel al avatarului cu maiou creat de sora ei în Second Life. Plutea deasupra Domului aurit al Stâncii, avântându-se mult deasupra Zidului de Vest. Bărbații de dedesubt, cu bărbi, haine negre și șaluri de rugăciune priveau către ea, cu gurile căscate... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se repezi la calculator și se duse țintă la Second Life, logându-se din nou ca alter ego-ul lui Shimon Guttman, Saeb Nastayib. Se teleportă chiar în încăperea seminarului de la Universitatea Harvard. Dă, Doamne, să fie acolo. Se aflau acolo și avatarurile pe care le văzuse înainte: Yaakov Yariv și Khalid al-Shafi. Se apropie, apăsă pe butonul Vorbește și scrise un mesaj simplu: Am informația pe care o așteaptă toată lumea. Răspunsul nu veni imediat, din motive pe care avea să le înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și scrise un mesaj simplu: Am informația pe care o așteaptă toată lumea. Răspunsul nu veni imediat, din motive pe care avea să le înțeleagă mai târziu. Se pare că atât biroul lui Yariv, cât și cel al lui Al-Shafi lăsau avataruri „adormite“ în sala de seminarii de la Harvard din Second Life doar ca să fie prezenți acolo. Astfel puteau menține canalul deschis, asigurându-se că fiecare parte era disponibilă pentru cealaltă douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Amir Tal, asistentul personal al primministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu membri secreți care se întâlnesc doar pe megavers. Miliarde de oameni online nici nu știu măcar că aceste lumi există. Sunt prea ocupați să facă cumpărături pentru a acorda atenție altor opțiuni. Iată și ultima modă în ceea ce privește intimitatea - personaje digitale, avataruri, agenți și ființe umane care interacționează, gata să cumpere și să vândă într-o societate digitală globală. Puterea pe care a dobândit-o individul în această lume i-a fost conferită de megavers. Mai mult de un miliard de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
volum. Descompunerea poemelor pînă la nivelul unităților minimale de semnificație și recontextualizarea permutațională a nucleelor semantice țin de estetica esențialmente combinatorie („cabalistică”!) a lui Tzara, iar pasiunea sa tîrzie pentru hermeneutica „rebelilor”, bufonilor Villon și Rabelais nu reprezintă decît un avatar al ei... Oricum, migrația „particulelor” textuale din producțiile românești în cele franceze ilustrează un proces complex de reconfigurare a identității sale poetice „migratoare”, aflată într-o vitală metamorfoză. Ion Vinea și Dadaismul. Primele ecouri Dada în România Atitudinea ambiguă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
bilanțul inteligenței, clownul și bufonul au intrat în conștiința colectivităților intuitive ca tipuri veșnice. Pentru că reprezintă un tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tip general uman, un standard permanent de artă, pe care nu-l clintesc nici teorii estetice, nici revizuirile vremii. Și cel din urmă avatar l-au găsit în cinema — comedienii acrobați”. În termenii lui Bahtin, cinematograful modern apare ca ultim avatar al unei culturi a Carnavalului. Un Carnaval ce regăsește, funcționalist, tipicitatea clasică: „Priviți filmele realiste de aventuri americane, anecdota irumpe ca basmul, actorii nu sînt actori, ci tipuri - Tom Mix, de pildă, e călărețul - peisajul străbate ecranul animat cît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
impun unele autorități”, opinînd că fervoarea avangardei românești a fost una „ideologică și politică”. Deținător doar al unui „absurd logico-formal”, „Urmuz rămîne (și aici e «valoarea» lui) tocmai prin vacuitate un excelent semn convențional căruia avangarda îi substituie propriile ei avataruri și incertitudini”. Exemplele pot continua. Într-un text apărut în numărul 3/1975 al revistei Manuscriptum („Per aspera ad astra”), George Muntean dă o replică avenită „opiniei curente” conform căreia „prozele urmuziene ar fi, în cvasitotalitatea lor, produsul spontan al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ion Pop, Adrian Marino, Matei Călinescu, Marin Mincu, Ov.S. Crohmălniceanu, Nicolae Balotă, Amelia Pavel, Petre Răileanu, Mircea Martin, Ovidiu Morar, Ileana și Andrei Pintilie ș.a., monografiile „sectoriale” pe curente propuse în ultima vreme de cercetători tineri precum Ovidiu Morar (despre „avatarurile” suprarealismului românesc) și Emilia Drogoreanu (despre incidențele futurismului italian în România), pe urmele lucrării lui Ov.S. Crohmălniceanu despre Literatura română și expresionismul, analizele lui Mihai Zamfir din studiul despre Poemul românesc în proză, contribuțiile memorialistice ale lui Sașa Pană, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tradiției (ca filtru critic al modernizării) și cu un sentiment al responsabilității „constructive”. Sinuozitățile relației Ion Vinea - Tristan Tzara - Marcel Iancu, diagrama receptării românești a lui Brâncuși, a Futurismului și a textelor lui Urmuz, evoluția revistei Contimporanul (1922-1932) exprimă elocvent avatarurile acestui complex. În mod semnificativ, primul contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales la Punct (mai agresivă), trecînd - după absorbirea acesteia de către revista lui Vinea și Iancu - la Integral, alături de „disidentul” M.H. Maxy, și la unu, odată cu deplasarea lor „revoluționară” dinspre futurism către suprarealism, pe fondul ascensiunii fascismului european, cu toate avatarurile sale. Sinteză particulară de constructivism și futurism, considerat de unii exegeți postbelici ai fenomenului drept singura contribuție originală, pe teren românesc, la „ism”-ele avangardei europene, „integralismul” nu e, de fapt, decît o radicalizare - în direcția unei coerențe programatice mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mîndra, Mihai, „Felix Aderca: jewishness and modernism”, publicat în Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001 Modernismul în literatura română. Contribuții bibliografice, București, Biblioteca Centrală Universitară, 1968 Morar, Ovidiu, Avangarda românească în context european, Editura Universității din Suceava, 2003 Morar, Ovidiu, Avatarurile suprarealismului românesc, Editura Univers, București, 2003 Morar, Ovidiu, Avangardismul românesc, Editura Fundației Culturale Ideea Europeană, București, 2005 Muntean, George, „Per aspera ad astra”, în Manuscriptum, nr. 3/1975 Negoițescu, Ion, Istoria literaturii române, vol. I (1800-1945), Editura Minerva, București, 1991
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ei cădea pe piatra cubică din curtea catedralei. Bătea în plin pe zidul de sud-vest al incintei și mitropolia părea o cetate străveche, ieșită din imaginația poetului. Pascal se simțea ca sărmanul Dionis pe cale să dea nas în nas cu avatarul faraonului Tla. Pașii îl purtau ca vrăjit prin curtea pustie, pe lângă zidul gol al lumilor apuse. Dintr-o dată huhurezul zbură dintr-o crăpătură a zidului. Zbura molcom, purtat de aripi cafenii. Hu hu! Hu hu! Fără temere, se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întâmplători. Următorul pas îmi aduce apă deasupra gleznelor... Klick <sami>: hi <victor>: hi <sami>: era să ies și te-am văzut <victor>: ne știm? <sami>: cine mai știe? <victor>: poate din altă viața <sami>: poate. Sau de pe mirc sub alt avatar <sami>: mi-am dorit dintotdeauna să discut cu un victor <victor>: de obicei este ‘ocupat’ azi nu știu ce s-a întîmplat... <victor>: de ce victor? <sami>: sunt un pic de vrajiitoare <victor>: brrr <sami>: mi-am ghicit că un victor îmi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pe tărâmuri extrasenzoriale, paranormale, făcându-l să-și retrăiască momentele cheie ale vieții, ori proiectându-l în alte lumi, alte vieți pe care, sensibil și receptiv mai mult decât ceilalți, încearcă să și le reamintească? Poate pentru a-și reîntâlni avatarurile? Ori, pentru că această cecitate i-a provocat o dezvoltare neobișnuită a acuității vizuale, auditive și olfactive, așa cum se întâmplă îndeobște? Pe acest eșafodaj, Marian Malciu contruiește povești și intrigi diverse, fie între cadrele medicale din spitalul de urgență Tainicele cărări
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de oameni își dau viața, consimt la sacrificii extraordinare de dragul unor înalte valori etice: dreptatea și libertatea. Din clipa-n care descoperim în mase emblema civilizației noastre, ele încetează de-a mai fi produsul descompunerii vechiului regim. Nu mai sînt avatarurile claselor sociale sau părți lăturalnice ale vieții sociale, pretexte ale descrierilor celorlalte, făcute de martori fascinați sau înspăimîntați. Ele devin un aspect omniprezent al societății. Ne furnizează o cheie care se aplică atît politicii, cît și culturii moderne, dar și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Cert e că în această perioadă care începe înainte de primul război mondial și se continuă încă s-au petrecut multe evenimente care schimbă radical gîndirea și practica politică. Faptul că schimbarea ar fi marcată de apariția gîndirii mitice este un avatar al irupției maselor în istorie lucru prevăzut de psihologia mulțimilor. Ea nu s-a limitat la a constata faptele. Este știut că o știință trebuie să descrie fenomenele, să le caute cauzele, să prevadă efectele. Dar trebuie și să schițeze
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pierdut comunismul primitiv, cetatea greacă, imperiul roman o vîrstă de aur în existența căreia mulțimea vrea din toate puterile să creadă. Această adevărată împuiere a capului, scrie cu cruzime Proust, ne-o facem noi înșine prin speranță, care este un avatar al instinctului de conservare al unei nații, în cazul în care sîntem într-adevăr un membru viu al acelei națiuni"183. Credința utopică este acel avatar al instinctului de conservare purtat pînă la ultimele sale consecințe. Ea nu este o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
scrie cu cruzime Proust, ne-o facem noi înșine prin speranță, care este un avatar al instinctului de conservare al unei nații, în cazul în care sîntem într-adevăr un membru viu al acelei națiuni"183. Credința utopică este acel avatar al instinctului de conservare purtat pînă la ultimele sale consecințe. Ea nu este o boală a logicii, ci o logică dusă la extremă, care ne expune în cele mai mici detalii o lume purificată, așa cum ar trebui ea să fie
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nivel interdisciplinar a materiei Dreptului, dar mai ales practica îndelungată în aplicarea acestora (formularea de texte de tratate internaționale și a altor texte juridice, precum și negocierea lor), efortul de susținere a acestora, încrederea neabătută în speranța că Dreptul, independent de avatarurile vieții de azi și de mâine, va prevala toate acestea reprezintă trăsăturile caracteristice ale celui pe care-l omagiem prof. univ. dr. Ion M. Anghel. Curajul de a-și exprima opiniile, chiar cu riscul de a suporta consecințe, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]