1,402 matches
-
model este pur și simplu ostracizat. Nici nu mă mir că cele mai multe dintre ele nu sunt cu nimic mai bune decât se crede - cel puțin la Paris, În tinerețea mea, nu erau. — Mai pictezi sau mai desenezi după natură? se aventură Henry. Du Maurier zâmbi. — Nu, Emma n-ar fi de acord. Și oricum, pentru ce fac eu, nu am nevoie. Chiar dacă Sambourne nu-mi Împărtășeșete opinia... Îl știi pe Sammy, nu? — L-am Întâlnit de câteva ori. Edward Linley Sambourne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Pilar, cu o scrisoare către cei de la tipografie, pentru a opri tipărirea cărții. Formento a văzut totul În culoarea furnicii și a decis să scape de Muñagorri. Nu-l durea prea tare, căci persista riscul de a i se descoperi aventura cu dama. Tălâmbul nu se mai putea opri: repeta fără oprire ce-l auzea spunând - chestii-trestii cu iubirea și milostenia, și cu englezoaica care nu-și cunoștea locul. O dată chiar s-a trădat spunându-i pe nume. Când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Încheie pe scara Hotelului Gibbon; dar nimeni n-a negat faptul că l-a pus pe fugă pe năvalnicul aristocrat, amenințându-l groaznic cu un uriaș Smith Wesson din ciocolată cu migdale. E verificat faptul că Bluntschli obișnuia să se aventureze, În barca lui cu vâsle de lemn, prin singurătățile pitorescului lac Lehmann, unde, la adăpostul apusului de soare, mastica un scurt monolog sau Își permitea un căscat. Hohotea sau sughița În funicular; cât despre tramvaie, mai mulți martori jură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
unei persoane perspicace) cel mai de soi consimțământ pentru a doua. Prima e a străzii Florida; cealaltă, cu o țâfnă mai populară, e a străzii Boedo. Membrii celor două tabere coincid, În pofida nuanțelor care Îi diferențiază, În a nu se aventura În stradă. Garderobă II Chiar dacă, așa cum s-a arătat la vremea sa, calificativul funcțional acuză o marcată discreditare În mica lume a arhitecților, el a urcat pe poziții importante la capitolul garderobă. Bașca, veșmântul masculin prezenta o latură nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am simțit trecerea orelor, până când cele douăsprezece țignale ale unui ceas cu cuc m-au făcut să sar din fotoliu. M-am Întrebat pe loc: Oare ce se petrece? Făcând pe detectivul, m-am dus să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi iau tălpășița la cel mai mic zgomot. Din stradă urcau urletul claxoanelor, reclamele vânzătorului de ziare, scrâșnetul frânelor care Îl salvează pe trecător, dar jur-Împrejurul meu domnea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
am zis să mă retrag pă loc și să lipesc timbrele acas. În ogeacu dân fund, am lipit timbrele unu după altu cu răbdare și salivă, care le lipsea cu totu lipiciu. Cântase d-acu ultimu cocoș, când m-am aventurat pân la colțu cu Río Bamba, c-o porție dă răvașe gata dă trimis. Acolo-i pregnantă, după cum ț-amintești, o cutie poștală d-alea dă categorie grea, care să poartă actualmente și care niște enoriași le podobise d-acu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu aripi (Pasărea cu picioroange) Cititorul instruit va scanda În felul următor: Vi/no/fe/me/lă/cu/a/ripi. Și când te gândești că modernismul lui Rubén, pe care atâta l-a vânturat critica de peste ocean, nu s-a aventurat niciodată În atari chestii bizare și ostentative! Iată aici o mărturie demnă de Încredere. Se observă În coloana doi a paginii nouăsprezece din buletinul anonim El Complutense, anul 1795, că erudiții cei mai prudenți șovăie dacă să-l atribuie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că așteptau să-l vadă dându-și duhul. Dar când, după vreo cinci minute, Adam era încă în viață și nu se rostogolea pe podea, ca o victimă a familiei Borgia, urlând să fie cruțat de chinuri, tata s-a aventurat să guste din mâncare. Ei, mi-ar plăcea să vă spun că, unul câte unul, toți membrii familiei au luat în mână câte-o furculiță și, în ciuda prejudecăților inițiale, au fost cuceriți de mâncarea mea sofisticată. Că ne-am îmbrățișat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și de vulnerabilitatea lui. Între noi se instalase o formă de tensiune care vibra ușor în nemișcare. Apoi Adam s-a îndepărtat de mine. Extenuat și complet epuizat, a rămas cu brațele atârnându-i vlăguite pe lângă corp. —Adam, m-am aventurat eu să redeschid discuția. El nici măcar n-a ridicat ochii spre mine. Stătea cu capul plecat. Oferindu-mi o perspectivă asupra minunatului lui păr negru. —Adam, am spus eu din nou atingându-l cu blândețe pe braț. S-a încordat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
postul de guvernator. El a urcat fulminant pe primul loc Într-un sondaj efectuat În grabă. Johnny Stompanato s-a Întors de la Acapulco și s-a mutat În casa Lanei Turner din Beverly Hills. A rămas acolo, fără să se aventureze vreodată afară, fiind supravegheat permanent de o echipă condusă de sergenții Duane Fisk și Don Kleckner. Comandantul Parker și Ed Exley Îl numeau „completarea“ cazului Nite Owl - făptașul rămas În viață pentru a da un os de ros publicului, potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era în același loc. Lumea adunată la slujbele de la Saint-Pierre avea aceeași înfățișare, de parcă ceasurile s-ar fi oprit în loc, doar îmbrăcămintea, gustul, moda erau altele; în schimb, îngrămădirea de clădiri de Ev Mediu prin care îi plăcuse să se aventureze, de pe Quai du Seujet, dispăruse cu desăvârșire, înlocuită de blocuri înalte din sticlă și beton cu apartamente ultraelegante, magazine de prezentare la parter și birouri de voiaj. Într-un asemenea apartament locuia fiică-sa. De câteva ori s-a plimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
liniștea în care voia cu tot dinadinsul să se lase plutind și prin care răzbăteau doar ca un ecou îndepărtat respirația egală și adormitoare a valurilor în timp ce se plimba cu Ioana Sandi pe faleza stâncoasă și pustie, unde nu se aventurau decât puțini, tăcuți amândoi, el privind valurile și ținând-o de mână și ea privindu-l și neștiind ce plăcere găsește în a se uita la nesfârșit la apele verzi care vin întruna la țărm, abia târziu întrebându-l „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din urmă cu atâția ani... Mi-o aminteam perfect. — În clipa asta, nu. Am vorbit mult despre scrierile tale. Am vorbit mult despre ultima ta carte și despre viitoarea carte și despre cea pe care o scriai atunci. M-am aventurat să te critic puțin, ceea ce părea să te enerveze, într-o oarecare măsură. Probabil nu-ți amintești ce ți-am spus. Îmi aminteam aproape cuvânt cu cuvânt. — Îmi pare rău, nu-mi aduc aminte prea clar. — Am sugerat... ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în când să mai văd cum stau lucrurile. M-am gândit că, dacă nu vă deranjez prea mult, aș putea să urmăresc filmările din după-amiaza asta. Dennis și Sid schimbară priviri. Îmi pare rău că trebuie să spun asta, se aventură Sid, dar cred că n-ai nimerit-o. E o filmare cu platou închis publicului azi. — Doar Ken și Shirl și tehnicienii. Filmează ceea ce s-ar putea numi o scenă destul de intimă. Thomas zâmbi pentru sine; informațiile lui fuseseră corecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dar acel entuziasm nu te părăsește de fapt niciodată, nu-i așa? — Ciudat, spuse ea, dar nu te-am considerat niciodată genul macho. — Macho? — Simbolismul rachetelor nu e greu de descifrat, nu? Asta îl atrage pe masculul mediu: să se aventureze în tărâmuri necunoscute... Nu, nu asta simțeam. Poate pare ciudat, dar m-a atras...căutam cuvântul, nu l-am găsit și a trebuit să mă opresc la... poezia situației. Fiona nu părea convinsă. Iuri Gagarin era cu adevărat eroul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai întoarce niciodată! — Dar ce e cu Michael și cu domnul Sloane? întrebă Phoebe. Mai sunt afară? Presupun că da, spuse Tabitha. Zău, mi-e greu să țin socoteala intrărilor și ieșirilor voastre. — Și nici urmă de Dorothy, nu? se aventură Hilary. — Singura persoană pe care am văzut-o, spuse bătrâna, a fost tatăl tău. A trecut pe aici acum câteva minute. Am sporovăit și noi un pic. Phoebe și Hilary schimbară priviri îngrijorate. Hilary îngenunchie lângă mătușa ei și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a spațiului disponibil, era un birou; și pe el, un dispozitiv radio greu și dificil de manevrat. Pe birou și pe aparatură se așternuse un praf gros și în cele patru sau cinci decenii de când nu mai fusese atins (se aventură Michael) dinastii întregi de păianjeni țesuseră straturi după straturi de pânze fine, sfărâmicioase. Camera nu avea fereastră, dar o sârmă subțire se vedea urcând pe perete și ieșind printr-o gaură în tavan, pentru a ieși pe acoperișul casei. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-i țină în frâu, dar chiar în momentul acela erau răspândiți pe drum, pândind, asaltând casa cu un întreg arsenal de teleobiective, sau stând posaci în mașinile lor, în speranța că vor sări în fața oricui va îndrăzni să se aventureze pe alee. — Mă întreb dacă lucrurile vor reveni vreodată la normal, spuse Michael. Se întoarse brusc spre Phoebe. O să vii curând să mă vezi la Londra, da? — Cu siguranță. Cât de curând. Mâine sau pomâine. Nu știu ce m-aș fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o pregătim pe Miranda pentru prezentările care urmau să aibă loc la sfârșitul lunii. Mă Întrebasem În treacăt de ce nu ia cu ea o asistentă. — Păi, de ce nu te ia cu ea la toate prezentările? am decis eu să mă aventurez cu Întrebarea, deși răspunsul putea fi lung. Eram surescitată de ideea că Miranda avea să fie plecată din birou timp de două săptămâni Întregi (petrecea una la Milano, una la Parisă și mă Încânta cu deosebire faptul că aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
simplul fapt că luceau În amurg, nu În Întuneric. Vedea mici detalii ciudate și fără legătură: licărirea unui cercel, luciul părului unui bărbat, scînteierea ca de cristal a pietrelor din pavaj. Reggie puse frînă și apăsă pe claxon. Cineva se aventurase pe drum În fața lui și mergea nepăsător Înainte. Își ridică mîinile a neputință. — Nu mă băga În seamă, domnule, nu! Sfinte Cristoase! Urmări figura hoinară cu privirea, părînd dezgustat, dar brusc se schimbă la față. Pășind pe trotuar, probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fi primitoare pentru copii. E loc pentru cărucior? Au clienți În vârstă care ar prefera să nu-și Împartă bucățile de baghetă caldă cu Ben, căruia Îi curge saliva din gură? Marea Britanie nu e Încă o țară pentru copii mici: aventurați-vă prea departe de Pizza Express și veți da peste aceleași oftaturi pline de reproșuri pe care mi le amintesc de când eu și Julie eram mici. Ne hotărâm asupra unui local prăpădit plin de alți părinți aflați și ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vor. O, Îl adoră pe Richard, sigur că da, dar el este partenerul lor de joacă, partener de aventuri, eu sunt opusul. Tati e oceanul, mami e portul: adăpostul sigur unde se cuibăresc pentru a-și face curaj să se aventureze de fiecare dată din ce În ce mai departe. Dar știu că nu sunt un port; uneori, când lucrurile merg foarte prost, stau Întinsă aici În pat și mă gândesc: sunt un vapor În noapte, iar copiii mei țipă ca pescărușii când mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
afle sursa răgetului. Robin m-a chemat la el În birou, după cum anticipasem. —Pot să fac ceva ca să te răzgândești, Kate? Da, să schimbi lumea asta a voastră, m-am gândit eu. Nu, nu prea. Poate jumătate de normă? se aventurează el cu umbra aceea a lui de zâmbet. Am văzut ce se Întâmplă cu femeile care Încearcă să lucreze cu jumătate de normă, Robin. Se spune despre ele că-și iau zile libere. Și-apoi le scot din porție. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
simțea străină și care totuși o asedia neobosit, de când își amintise scena din zăpadă. O dorință de nestăvilit de a stabili o legătură între Clara Ionescu și portretul de pe peretele unui hotel. Un simț al aventurii ivit din senin, pentru că aventură era ce-și pusese ea în minte, să plece de una singură într-o călătorie, atât de departe. Mai cu seama o călătorie prin aer. — E chiar așa de neplăcut să mergi cu trenul o noapte întreagă? îl întrebă ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca pe un loc de rău augur, un loc În care nu trebuia să zăbovești, și nu m-am Încumetat să Înaintez printre copaci; cu toate că de atunci m-am aventurat de multe ori pe Dartmoor, abia acum mă Întorceam În acel loc. Adevărul este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când am Început să aștern textul de față și mi-am amintit de suspiciunea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]