1,163 matches
-
O comisie de control aliată, formată din delegați ai Uniunii Sovietice, Marii Britanii și Statelor Unite este constituită, dar va funcționa sub autoritatea și în conformitate cu ordinele înaltului Comandament Sovietic. Un observator francez, Henri Prost, scrie: "În România, rușii vor avea de învins aversiunea pe care au inspirat-o dintotdeauna. Le va trebui timp pentru a forma cadre care să fie în măsură să țină bine țara în mîini. Ei vor trebui să se păzească să-i descurajeze pe cei 350.000 de români
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care, prin asocieri, se generează unele pe celelalte. Ea nu cunoaște nici îndoiala, nici incertitudinea, adevărul și falsul nu îi ridică nici un fel de probleme. De aici comportamentul intolerant, dar și încrederea oarbă în autoritate. Stuctural conservatoare, masele au o aversiune profundă pentru noutate și progres, dar și un respect fără margini față de tradiție. Cu alte cuvinte, ele nu au cunoscut niciodată setea de adevăr. Cer iluzii la care nu pot renunța. Preferă întotdeauna irealul, realului. Irealul acționează asupra lor cu
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
eleni cu gloriosul nume de barbari. Pe de o parte, orgoliul deșănțat, patriotismul local, iar pe de cealaltă parte rasismul, ostilitatea față de străini, prejudecățile de clasă, iată care sînt fructele otrăvitoare ale arborelui narcisismului. Astfel de roade, cu gust de aversiune și dispreț, ne împiedică să înnodăm legături sociale. Dacă iubim în mod exclusivist, nu putem decît să respingem tot ceea ce este diferit. "Așa se explică aversiunea galilor față de germani, a arienilor față de semiți, a albilor față de oamenii de culoare"387
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
iată care sînt fructele otrăvitoare ale arborelui narcisismului. Astfel de roade, cu gust de aversiune și dispreț, ne împiedică să înnodăm legături sociale. Dacă iubim în mod exclusivist, nu putem decît să respingem tot ceea ce este diferit. "Așa se explică aversiunea galilor față de germani, a arienilor față de semiți, a albilor față de oamenii de culoare"387. Unde se oprește iubirea de sine începe ura față de celălalt. Satisfacerea imediată a dorințelor și instinctelor, în special a celor sexuale, este al doilea obstacol în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
este luat de noțiuni mai ușor de observat. Ezit folosind acest cuvînt, dar cred că prin aceasta știința face un progres datorită lui Freud. Și aceasta în asemenea măsură încît a făcut desuete multe scrieri și lucrări anterioare 449. Arătîndu-și aversiunea față de ideile care sînt contrare rațiunii, el le îndepărtează sau le combină cu altele, mai ușor de mînuit. Preluînd descrierile lui Le Bon și analizele lui Tarde, el produce o răsturnare în imaginea asupra maselor. Lipsa lor de rațiune, adică
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
epilepsia în copilărie sau la adolescență sub formă parțială. Crizele nu sunt severe și răspund la tratament anticonvulsiv. Copiii autiști cu vârste cuprinse între 2 și 7 ani sunt mai scunzi decât copiii normali de aceiași vârstă, și pot prezenta aversiune față de unele alimente ori pot avea un pattern alimentar foarte dificil de satisfăcut. Unii copii autiști pot avea manifestări anormale la stimuli senzoriali. Astfel ei pot prezenta:hipersensibilitate/hiposensibilitate la sunete, se pot speria ușor la sunete obișnuite precum soneria
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
e total închisă, excluzând orice element neplăcut. În sine, acesta nu ar fi un lucru rău, numai că din varii motive - intervine și „plictiseala” sau, mai tehnic, „suprasaturația de stimuli” - imaginea idealizată se erodează, ajungând nu de puține ori până la aversiune. În principiu, cu cât idealizarea este mai pronunțată, cu atât dezamăgirea e mai mare. (Dar nu trebuie considerat totul numai în termeni de percepție. Bunăoară, de la o anumită vârstă, atractivitatea fizică, ce reprezintă un dat esențial în cristalizarea și întreținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
creștini latini și greci din primele secole, dar în chip deosebit în acelea care vorbesc despre morală și ascetică, întâlnim cu frecvent imagini și exemple luate din viața militară belicoasă. Aceste pagini ne spun că, între creștini, nu există nici o aversiune preconcepută, formulată pe baza principiilor religioase despre exercițiul armelor, iar că aceasta nu contrastă în esența sa cu spiritul creștinismului. Fiind convinși că exemplele stimulează voința, mai mult decât ar putea să o facă dialectica, care se adresează doar inteligenței
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fi explicată din nici un astfel de punct de vedere. Publicul, atestă Chapman, "ales la întâmplare"90 din rândul cetățenilor americani, fără să întrezărească în tragicul eveniment vreo "miză" personală sau socială, "a asistat, pur și simplu, (manifestând adăugirea mea) o aversiune rece"91 față de scena pe care o privea. Următoarele două paragrafe (patru-cinci) ale discursului lui Chapman punctează încă un element esențial al "viziunii" despre care pastorul s-a hotărât să mărturisească, un element care se află "dincolo de orice raționament, în
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mărturisind împotriva celuilalt). Să ne închipuim de asemenea că cei doi au următoarea ordine de preferințe: 1) să depună mărturie în timp ce celălalt tace; 2) amândoi tac; 3) amândoi mărturisesc 4) să tacă în timp ce celălalt mărturisește. Să presupunem în final că aversiunea lor față de risc ia o formă specifică: vor să minimizeze pierderile maxime posibile. Cooperarea (tăcerea) îi răsplătește pe amândoi cu alegerea numărul doi (pedeapsa mai mică). Dar în aceeași măsură îl face pe cel ce dorește cooperarea vulnerabil celui mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
înțeles unei lumi presupus obiectivate care există "undeva acolo"". O analiză feministă pune în evidență schema conceptuală a Relațiilor Internaționale ca o modalitate printre altele, parțială, de explicare a politicii mondiale. Separarea discursivă dintre politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de politică internă date relațiilor internaționale, ascund de fapt distincția anterioară genizată dintre public și privat din interiorul statelor aversiunea masculină față de asocierea sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
printre altele, parțială, de explicare a politicii mondiale. Separarea discursivă dintre politica internațională și cea internă, împreună cu aversiunea neorealistă față de explicațiile de politică internă date relațiilor internaționale, ascund de fapt distincția anterioară genizată dintre public și privat din interiorul statelor aversiunea masculină față de asocierea sferei private cu emoția, subiectivitatea, reproducerea, corpul, feminitatea și femeile. Nici teoriile din curentul principal, nici cele critice nu iau în considerare această sferă privată, pentru că ea este legată de politica internă și de formele statale (Walker
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
activități. Astfel, Domnul Teste, personajul valerian prin excelență, locuiește Într-un apartament lipsit de cărți și e plauzibil ca În această privință, ca și În multe altele să Întruchipeze modelul scriitorului, care nu ascunde că citește puțin: „Prinsesem mai Întâi aversiune pentru lectură, și chiar am Împărțit câtorva prieteni cărțile mele preferate. Pe unele a trebuit să le răscumpăr mai târziu, după perioada critică. Dar rămân prea puțin un cititor, căci nu caut Într-o lucrare decât ceea ce permite sau interzice
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ochii lui Valéry, principalul risc la care lectura Îl supune pe scriitor, subordonându-l celorlalți: Domnilor, preaînvățatul și subtilul dumneavoastră confrate nu a suferit de pe urma acestui mare număr. Avea o minte mai robustă. Ca să se pună la adăpost de această aversiune și de acest vertij statistic, nu a fost nevoit să citească extrem de puțin. În loc să se simtă oprimat, era incitat de această bogăție, din care trăgea atâtea Învățături și consecințe excelente pentru Îndrumarea și resursele artei sale. Nu a fost ferit
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
revistă ale titlurilor de carte cenzurată în perioada comunistă, există aprecieri și atacuri verbale cu referire la acea perioadă, există nostalgii, există ironie și dezgust, dar nu există cercetare literară propriu-zisă, care să vizeze textele acelei perioade. Se cunoaște, firește, aversiunea pe care mesajul acelor scrieri o exprima față de regimul comunist, dar, oare în ce termeni era îmbrăcat acest mesaj? Lipsa de interes sau preferința de a lăsa în penumbră acest subiect ar avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine. "În intervenția sa la Congresul L'intellettuale e la rivoluzione: l'esempio rumeno [Intelectualul și revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
totalitate, conceptuală, despuiată, în cea mai mare parte, de orice emoție, aceasta încadrându-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază, instantaneu, genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în derizoriu, sau să riscăm să fim judecați pentru obsesii maladive, ne vom referi în cele ce urmează la câteva astfel de poezii din următorul volum al autoarei, Ochiul de greier, 1981. Este poate volumul marcat cel mai puternic de aversiunea contra ideologiei, aducând, în construcția lui, o absență a metaforei, diferită de absența cu care obișnuise poezia lozincardă. Deși el însuși conține o metaforă una cu tentă subversivă, ochiul de greier fiind ochiul veșnic treaz al artistului persecutat acest volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
modernismul îl trecuse într-un plan secund, în favoarea promovării unei literaturi urbane. Această poezie este ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic cu ideologizarea forțată din timpul comunismului, care a creat o formă de aversiune împotriva oricărei forme de lirism reflexiv, considerat aproape prin consens impur și inautentic. Ana Blandiana reabilitază instantaneu genul, promovându-l pur și simplu, fără să-și ia măsuri de precauție. Așa cum alți poeți visează sau plâng sau își declară dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe existente, care redau, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată direct, total dezarmat. Decrețeii sunt copiii sau adulții din aeastă poezie, care s-au ivit pe lume, fără să aibă dreptul la explicații. Fiecare negație, încărcată de un semantism al compasiunii pentru omenirea forțată să suporte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în mare parte eliptice de predicat. Puținele verbe existente sunt la prezentul continuu. Ca în știință. Poeta nu minte. Redă, în cel mai autentic mod posibil, dar și în cel mai liric, realitatea. Conținutul e destul de explicit, deși e alegoric. Aversiunea față de dictatură este manifestată, însă, total dezarmat. Promovând o poetică a revoltei sugerate, îmbinată cu o poetică a retragerii, a aceleiași ascunderi în sine, Ana Blandiana realizează prin intermediul acestor poezii de factură subversivă, o adevărată frescă a societății totalitare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se amestece în treburile comunității; totul se gestionează într-o completă izolare de restul lumii, colectivitatea producându-și propria ei supraveghere. Avem de-a face, așadar, cu o supraveghere autogenerată și reproductibilă, ceea ce explică, mai ales în contextul statelor polițienești, aversiunea pe care unii o nutresc față de vecinii lor (spioni ai intimității, ai vieții de familie) și față de portărese (surse de informație privată). Regimurile totalitare nu se sfiesc să utilizeze resursele supravegherii de proximitate bizuindu-se nu numai pe unii membri
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
unor frustrări sau complexe existente. De multe ori, aceste atitudini se datorează Înșelării sentimentelor morale ale celor care sunt deschiși către ceilalți, de către persoane care mimează suferința În scopul producerii milei și obținerii unor avantaje. Înșelarea bunei credințe va stârni aversiune, dispreț, dezgust din partea celor care ajută. Aceștia vor refuza să mai acorde ajutorul. Dar aceste atitudini ostile, negative, față de cei aflați În suferință, În situații de dificultate, sunt expresia unor stări psihomorale anormale de următoarele tipuri: aă imaturitate morală a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de principii” ale „marxiștilor” din presă. Rar în zilele noastre, prezent doar în reportajele de la poliție și în cronicile judiciare, „monstru” era întrebuințat des în limbajul de la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Părea nimerit pentru exprimarea aversiunii și a disprețului. Putea fi auzit în saloane („Este un monstru... închipuiți-vă că i-a părut rău de moartea copilului, dovadă că i-ar fi părut bine de-a mamei”)3), în mahala („Mizerabile! Mitocane!! Monstrule!!!”)4), în convorbirile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de acest fel: „Ce capete sclivisite aveau aseară [la balul doamnei Raspal - n. m.] unii giovini. Erau fardați, se vede, prea semănau a manechini din vitrinele barbierilor”6). „Giovinii” sînt o altă generație de „juni corupți”, tineri excentrici, efeminați, provocatori. Aversiunea față de oricine ar semăna cu cei de mai sus e, adesea, de natură morală, nu estetică: tipii pudrați ca niște paiațe, eventual și cu buzele înroșite, nu pot fi decît frivoli, dubioși. O scenă din romanul Purgatoriul, de Corneliu Moldovanu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]