1,522 matches
-
bine cu secolul căderii Imperiului Roman, invitând la o lectură creștină a istoriei. Cetatea lui Dumnezeu s-a dovedit mai durabilă decât Imperiul Roman.147 Atât Niebuhr, cât și Butterfield împărtășeau o viziune creștină comună asupra istoriei exprimată în două axiome: recunoașterea existenței răului în natura umană ("principiul universal al lăcomiei umane"Butterfield) și regăsirea chipului lui Dumnezeu în om (Niebuhr), respectiv primatul personalității umane în istorie (Butterfield). Niebuhr consideră crucea lui Hristos drept cheia istoriei umane și susține că aceasta
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
implică mutația deopotrivă a protooncogenelor și a genelor supresoare ale creșterii tumorale. Această instabilitate genomică este consecința unor alterări ale ADN ce apar în cursul progresiei tumorale ca și în dezvoltarea continuă a rezistenței la agenți chimioterapici. Astăzi, este o axiomă constatarea că progresia celulelor animale în ciclul celular este controlată de un set de protein-kinaze care constituie familia Cdk. Protein-kinazele au subunități reglatoare numite cicline. Ciclinele de tip D controlează progresia de-a lungul stadiului G1 și joacă un rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și a protooncogenei c-src este evidentă, oncogena virală fiind însă lipsită de introni, ceea ce înseamnă că produsul inițial al transcrierii provirusului, conectat nemijlocit la protooncogenă, a fost supus prelucrărilor posttranscriere (splicing) în celula gazdă. Derivarea v-src din c-src este o axiomă a biologiei moleculare și celulare moderne. Virionul purtător al oncogenei virale, va aduce în ciclul infecțios următor o variantă suplimentară a protooncogenei, care însă este mult mai activă decât protooncogena normală, fiind transcrisă cu o rată mult mai înaltă, asociată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pe care donatorii îl încifrau și încă îl încifrează în expresia cuvîntului. Caracterul tradițional al antroponimiei, prin care înțelegem nu numai știința care se ocupă cu studiul numelor de persoane, ci și totalitatea numelor de persoane, este aproape ca o axiomă. De multă vreme limba este văzută și studiată ca un ansamblu de tradiții. Orice act de vorbire se înscrie în schemele de funcționare a limbii fixate de tradiție. Aceste scheme sînt bine ancorate în mentalul colectiv prin normele implicite de
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
a învelit de infinite coloraturi, interpretări și definiții. Acceptarea existenței independente a conștiinței, separată de cunoaștere, de către filosofie, psihologie, neurologie, psihiatrie, neurobiologie, fiziologie, etică, lingvistică, epistemologie, sociologie și de alte multe "logii", a presărat subiectul cu baraje care au devenit axiome. Această situație este rezultatul opoziției dintre obiectivitate și subiectivitate, dintre empiric și rațional, dintre creier și gândire. Relația cunoaștere-conștiință este similară relației cunoaștere-epistemologie (înțelegerea cunoașterii). A le separa înseamnă a accepta existența cunoașterii inconștiente, ceea ce este o utopie "neuroștiințifică". Din
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
un exemplu de lege majoră ce impune necesitatea abordării filosofice a științelor universale în plină dezvoltare. 13 Karl Raimund Popper (1902-1994), filosof al științelor, respinge inductivismul clasic (metoda considerată științifică de Francis Bacon) și care confirmă, prin experiențe, o modestă axiomă, pe care o transformă într-una foarte importantă. El recomandă evitarea manevrelor de a îndrepta contradicția (dacă experimentul a dovedit-o). Apără democrația liberă și susține criticismul social în realizarea unei societăți deschise. 14 Gottfried Wilhelm von Leibniz, (1646-1716), matematician
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
experimentale, care demonstrează că emoțiilor puternice le revine un rol major în memorarea evenimentului. Amintirile, datorită conținutului lor emoțional, devin reconstrucții imperfecte ale realității obiective, deoarece subiectivitatea emoțiilor le supune la adaosuri, la elaborări de punți peste goluri, la influența axiomelor personale, deci la un proces de subiectivizare limbică. Lucrările lui Elizabeth Loftus 85, psiholog specializat în "maleabilitatea memoriei", dau ca exemplu devenit clasic scena relatată de generalul de brigadă Elliot Thorpe, martorul de la Pearl Harbor, unde au fost uciși, în afara
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
a Natural Phenomenon ("Rupând vraja: religia ca fenomen natural") dovedește că este adeptul separării religiei de stat. Împarte filsofia minții în conținut și conștiință. Cărțile sale: Content and Consciousness, Intentional Stance și Consciousness Explained dezvoltă această separare, plecând de la o axiomă și descriind nenumărate modele ale conștiinței. Toate varietățile de percepție, gândire și activități mintale sunt realizate de procese elaborate de input-ul senzorial, aflat în permanentă "revizie editorială" (numele dat feed-back-ul permanent al creierului sinaptic). Pentru Dennett, selecția naturală constă
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
marijuana, anesteziată până la muțenie de chimia năucitoare a mescalinei, methedrinei, cocainei și tranchilizantelor, apare în cartea lui Thompson ca un loc straniu și hilar. Acest spațiu e populat de indivizi idiotizați de dogme absurde, servind interesele unei legi desfigurate până la axiomele vetuste ce au transformat idealurile în retorici opresive, pacifismul în agresiune și Visul American într-o junglă sălbatică de întâmplări și senzații aflate la limita irealității. Scopul declarat al călătoriei, acela de a descoperi fața întunecată a Visului American, este
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
sînt multe mesaje care se anulează în aparență dar în realitate ele nu pot să se anuleze deoarece aparțin unor clase logice diferite. Sau, încă, aparțin ambele aceleiași clase și în acest caz ele se anulează și rezultă nonsensul. O axiomă esențială a teoriei tipurilor logice este că ceva ce include toți membrii unei entități colective nu poate fi redus la un membru al entității, după părerea lui Whitehead și Russel 64. Astfel, economia unui oraș de patru milioane de locuitori
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
deoarece la matematici am fost mereu mediocru. (Sau am avut profesori mediocri; cu o singură excepție, În ’53-’54, la Filozofie, un semestru, Mihai Neculce, care ne-a explicat, printr-o metodă „băbească”, intuitivă, edificiul matematicilor. Plecând de la ideea că axiomele, pe care se sprijină edificiul teoremelor, sunt „simple afirmații”, care nu pot fi demonstrate. „Trebuie să mă credeți pe cuvânt când afirm, Împreună cu Euclid, că: la o dreaptă dată se poate duce o singură paralelă”; pe această „minciună”, pe această
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
sunt „simple afirmații”, care nu pot fi demonstrate. „Trebuie să mă credeți pe cuvânt când afirm, Împreună cu Euclid, că: la o dreaptă dată se poate duce o singură paralelă”; pe această „minciună”, pe această „absurditate”, ca și pe celelalte patru axiome euclidiene, se poate ridica Întreg edificiul geometriei plane. Riemann și Lobacevski au demonstrat ulterior că se poate duce o infinitate de drepte, dar... nu contează! „Vă rog să mă credeți pe cuvânt, spunea deșiratul individ pufnind pe nări, mi-am
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Dar ce contează? Are atâtea reflecții carbonice și interesante că poate fi citită cu folos de oricine. Lamparia se oferă de Cicerone și cine-l urmează în expediția sa fragmentată, are un avantaj sigur: poate coborî la orice stație dorește. "Axioma" (Ploiești), nr. 2, februarie 2004 BASARABIA SAU DRAMA SFÂȘIERII, CHIȘINĂU, EDITURA FLUX, 2003. PREFAȚĂ DE MIHAI CIMPOI: UN CRITIC AL ÎNTREG SPAȚIULUI CULTURAL ROMÂNESC; GALAȚI, EDITURA SCORPION, 2003, EDIȚIA A DOUA [REVĂZUTĂ ȘI ADĂUGITĂ]; GALAȚI, EDITURA "PAX AURA MUNDI", 2004
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apocalipsa e a nevrozelor, a nebuniei, a golului istoric. Dar Caragiale, ca și Eminescu, încă mai credea într-o redresare în timp. La poetul plânsului, "profetizat de însuși Caragiale", totul pare să fi căzut definitiv în agonie și în vid. "Axioma" (Ploiești), nr. 1, ianuarie 2004 Gheorghe NEAGU Porfir și purpură literară Dacă Theodor Codreanu s-ar fi gândit să purceadă spre "pântecele" capitalei dâmbovițene, ar fi ajuns în București un critic plin de morgă și infatuare, mai puțin de dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în istoria literară, într-o vreme când nu mai sunt la modă istoriile literare. La întrebarea ce este canonul, ne asigură istoricul, nu poate să existe un răspuns. Pricina? "Canonul se face, nu se discută. Aceasta ar trebui să fie axioma". Și Bloom a remarcat că nu criticii, academicienii sau politicienii fac canonul. ÎI fac, desigur, marii scriitori. Totuși, criticii îl pot discuta în istorii și în studii literare. Bloom nu exclude intrarea criticilor în canon, exemplul emblematic fiind Samuel Johnson
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedere identificarea unor soluții necesare pentru acțiunile de apărare doar parțial ofensive. La 9 ianuarie 1934, Marele Stat Major a înaintat ministrului Apărării Naționale un studiu privind măsurile concrete de apărare în noul context al cursei înarmărilor, bazat pe două axiome: „1. nu este suficient ca să nu vrei războiul pentru ca să fii la adăpostul lui; 2. cine are interese să nu provoace, cum este cazul nostru, nu va putea evita de a nu fi provocat; singura garanție contra provocării este însă permanenta
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
îi miște pe coloniștii aduși de Traian care s-au înrădăcinat în pământul dacic: "colonii romani [...] pururea au rămas în Dachiia" (Micu, 1995, p. 47). Astfel este formulată teza continuității romane la nord de Dunăre, care va dobândi statutul de axiomă istoriografică și adevăr sacrosanct în conștiința colectivă românească. Identitatea dintre romani și români este reflectată și de faptul că Samul Micu vorbește despre "colonii romani" rămași după retragerea aureliană, în timp ce câteva pagini mai înainte afirma că "românii" au fost mutați
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Toate cele trei istorii sunt concepute de pe poziții provinciale, situând fiecare principat în propriul său cadru de referință. Originea. Piesa de rezistență a întregii armături istoriografice a Școlii Ardelene, mai puțin accentuată de către romantici, originea pur latină a românilor este axioma primară a literaturii didactice din prima generație de manuale școlare de istorie, care fundamentează întreaga demonstrație a nobilității și priorității istorice a poporului român în teritoriul dacic. Fără excepție, toate lucrările insistă la unison asupra romanității absolute a poporului român
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut creștin" a devenit o axiomă a spiritualității românești, definind în mare măsură simțul identitar al românilor. Fără ca vreunul din manuale să utilizeze această formulă ajunsă în vremea noastră clișeu prin utilizare repetată, ideea pe care o promovează este că "Romanii primísera legea crestina inca in
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
să mențină latinitatea neștirbită a românilor: "Națiunea Românéscă adecă némul nostru al Românilor s-a început pe la anul 100 dupe nașterea luĭ Christos, când atuncĭ stremoșiĭ noștri aŭ venit pentru prima óră de la cetatea Roma" (Melidon, 1876, p. 10). Din axioma originii latine, Melidon derivă concluzia exaltată a supremației românești: "Romaniĭ strĕmoșiĭ noștri, aŭ fost némul cel maĭ mare și maĭ ales din tótă lumea, și, prin urmare, noĭ Româniĭ de astăzĭ putem a ne socoti cu dréptă mândrie că suntem
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
semînasse în Dacia de pre timpulŭ Antoninilorŭ [96 e.n.-192 e.n.], se recunoscù acumŭ [în timpul lui Constantin] ca religiune a statuluĭ" (Laurian, 1862, p. 19). Fondul de creștinătate ca bazin spiritual în care s-a format poporul român este o axiomă a identității naționale. Heliade Rădulescu, reliefând același lucru, afirmă că "Românii din Dacia lui Traian au fost creștinați deja înainte de Constantin" (1861, p. 42), iar întrucât Roma continua să fie păgână, munca de botezare a barbarilor a căzut în sarcina
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
românismului, conține în sine și sămânța desăvârșirii existențiale. Ortodoxia românească include în sieși premisele perfecțiunii culturale: " Noi putem realiza cultura cea mai armonioasă, deci cea mai perfectă de pe lume" (p. 93). Extrema naționalistă a interbelicului continuă în literatura didactică unele axiome centrale în dogmatica identitară elaborată în sfârșitul secolului al XIX-lea și desăvârșită în avangarda reflecției social-istorice interbelice legate de spiritualitatea românilor, cum ar fi teza "creștinismului genetic" (care exaltează vechimea creștinismului la români), teza românilor ca botezatori ai barbarilor
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de pendul de la vest la est, de la latinitatea occidentală, trecând prin faza intermediară a afirmării elementului autohton, până la orientalitatea slavă. Continuitatea. Invariabilă a memoriei naționale românești, teza continuității rămâne centrală în modul românesc de raportare la trecut. Devenită o adevărată axiomă a memoriei naționale, permanența românească pe teritoriul dacic este afirmată în formula sa apodictică: "la retragerea legiunilor și a păturii stăpânitoare din timpul domniei lui Aurelian, populația a rămas pe loc, atât la orașe cât și mai ales la sat
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sistematica logicii transcendentale) este, întâi, un "canon", pentru că instituie un corpus de principii ce reglează folosirea corectă a intelectului pur; ea are două forme: analitica conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea fenomenală (reprezentată de "fenomen"). Dialectica transcendentală (cea de-a doua parte a logicii transcendentale) este numai
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sintezei transcendentale a imaginației; (determinare transcendentală de timp); c) raport în conștiință (a priori) referitor la sintezele necesare cunoștinței, îndeosebi la unitatea sintetică aperceptivă ca temei al celor trei analogii ale experienței (în genere, al principiilor sintetice ale intelectului pur: axiomele intuiției, anticipațiile percepției, analogiile experienței și postulatele gândirii empirice). Aprioritatea timpului este, poate, cea mai clară proprietate a acestuia, la o primă vedere. Dar dacă lucrurile stau astfel, atunci calitatea sa de formă, "substanțialitatea" sa formală, constituie aspectul său originar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]