1,649 matches
-
inimii"48 presupune nu doar exercițiul ascetic al demundaneizării, ci și al desensibilizării; datele perceptive nu mai înregistrează spectacolul multiform al lumii părăsite; simțurile sunt îndreptate spre un nou orizont în care tot ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49) se aude ("asculți cum auie, prin goluri, toată/ Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă ("înalta mireasmă de azur"51), deschide o perspectivă extatică, scăldată în lumina frumosului originar 52. Dacă iubirea
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nu doar exercițiul ascetic al demundaneizării, ci și al desensibilizării; datele perceptive nu mai înregistrează spectacolul multiform al lumii părăsite; simțurile sunt îndreptate spre un nou orizont în care tot ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49) se aude ("asculți cum auie, prin goluri, toată/ Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă ("înalta mireasmă de azur"51), deschide o perspectivă extatică, scăldată în lumina frumosului originar 52. Dacă iubirea este "o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un nou orizont în care tot ce se vede ("lumina-naltă a marelui azur" sau "pur azur de duh"49) se aude ("asculți cum auie, prin goluri, toată/ Eternitatea-n scoica unei zile"50) și se adulmecă ("înalta mireasmă de azur"51), deschide o perspectivă extatică, scăldată în lumina frumosului originar 52. Dacă iubirea este "o nouă lumină pentru lume", lumina - iradiind din inima în care "arde acest lăuntric soare" - transformă totul în "frumusețe atotcotropitoare"53, dar ceea ce luminează ca frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transfigurării ("noi, schimbații mai presus de îngeri") în strălucirea albă a Schimbării la Față70. În acest mediu inimaginabil al ivirii imaginii, "din marmora în lespezi cu miezul de amiază,/ Nălucitoare piatră de sine luminează,/ Și-n ziua împietrită frontoanele-aninate/ Destăinuiesc azurul din care-au fost tăiate"71. Lumina transpare prin corpul care i se interpune, piatra devenind intervalul translucid - inaparent - al destăinuirii, loc de trecere prin apariția netrecătorului 72. Dacă "mi-e dragostea cer" și pentru "o clipă, inima mi se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
priori semnificabile, el deschide spațiul virtual al unui ascuns, ființarea de interval a inaparentului care se întrevede în lumina acestei deschideri. Iar ceea ce se aduce la vedere sunt "ordinea și datele unei noi lumi văzută prin interstițiile lumii reale", "un azur insuportabil întrezărit prin ochiurile cerului comun", "ca un alt univers, care, fără a ruina țesătura celui existent, i se suprapune, ca o epură impalpabilă, palpitând prin interstițiile lui"10. Deși am vorbi mai curând de un substrat și nu de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
abia în felul acesta/ realul există". Nimic nu este în absența ființei, nici chiar - cu atât mai mult - rostirea prin care ea arată calea, prefigurându-și ivirea. În toate ea își are locul posibil, luminișul realului brăzdat de imagini diafane - "azur fără hotare", "praguri licărinde", "tăcerea ca o undă" - și, mai presus de toate, "lumină fără capăt" care le proiectează pe ecranul poemului.46 Ce se vede, ce se spune în lumina aceasta? "Marea paranteză a lucrurilor", zarea deschisă între lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rosti decât prin analogie, imaginând zborul asemeni văzutului și cunoscutului. Spațiu închis, refuzat de viziune, în care se pare că nimic nu prevestește o nouă arătare. Și totuși spațiu poetic al unei imagini neașteptate: "Și-ntr-un tărâm de inedit azur,/ În care nicio amintire nu vibrează,/ S-ajungi în calea ta văzduhul pur:/ Miraculoasă, veșnică amiază...". Ceea ce se arată acum nu mai sunt norii care trec prin prezentul deja trecut al unui imposibil viitor. E chiar spațiul posibilului care se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Dramaturgie (Introducere în estetica teatrului contemporan), București, 1982; Contururi teatrologice, București, 1983; Autumnale, Iași, 1985; Ostrovul iubirii, București, 1986; Ducatul cedrilor de seară, București, 1988; Essais sur les arts du spectacle contemporain, București, 1988; Lebedele asfințirii, București, 1990; Ești tu, azurul învierii, București, 1991; Cu zenitul somnului rodirii, București, 1992; Retorica iubirii, pref. Irina Petraș, București, 1993; Tu, monolog liric, București, 1993; Și nourii edenelor plutiri, București, 1994; Crugul venerelor nopți, București, 1994; Somnul și plutirea învierii, București, 1994; Colina crinelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Ducatul cerbilor căderii, București, 1995; Edenul selenelor veri, București, 1995; Ducatul artemizelor nuntiri, București, 1996; Roua și nuntirea învierii, București, 1997; Corola sacrelor lumini, Arad, 1997; Cocorii miruitelor nuntiri, București, 1997; Contururi spectacologice, București, 1998; Rondeluri crepusculare, Râmnicu Vâlcea, 1998; Azurul paltinilor verii, București, 1999; Cu somnul cerbilor nomazi, Constanța, 1999; Empireul viselor ucise, București, 1999; Dumbrava heruvimelor dormiri, Constanța, 2000; Nuntirea nuferilor dezrobirii, Videle, 2001; Regatul mirilor rubini, Constanța, 2001; Ducatul cerbilor robirii, Videle, 2002; Rondeluri antume, Constanța, 2003. Repere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
Neohaiducească, cu versuri „crude”, de o vibrantă naturalețe: „Îmi place să trăiesc ca pădureții vara, în pădure./ Cu suflet acru, necioplit și dur./ Să mă hrănesc cu ploi și vânt (sunt și zile pure)/ numai argint suflat pe fond de azur.” În pofida tinereții autorului, poezia este înfiorată de nostalgii după edenul copilăriei pierdute (Întoarcere), dar și de un cutremurător, prin premoniție, sentiment al morții iminente (Ruga). „Plecarea lui I. Roșca - notează tot Perpessicius - este una dintre cele mai dureroase pentru tânăra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289369_a_290698]
-
stilisticieni mai noi, numeroase creații lexico-gramaticale construite pe teren grecesc, mai ales în paradigmă verbală cu en-, dar și prin intermediul unor hibrizi morfologici, toate cu iz arhaic și sonoritate căznită: ,,Încupă-mi iar și amete-mă cu vinul tău/ din vii de azur, ambrozic vis, tu peste vinuri/ prelins în vine-nvingător de rău,/ mulcomitor de spaime și de chinuri,/ esență din eternul Dumnezeu,/ tu care faci din orice goluri plinuri!” (Nepenthes). Încă din liceu M. tradusese din opera unor poeți greci - Solomos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
Orizont”, „Albina”, „Îndrumătorul cultural”, „Cadențe”, și activează la diferite cenacluri literare din București: „Tudor Vianu”, Comentar, Faur ș.a. Primul volum de versuri al lui P., Cuib și zbor (1938), va fi urmat de Luceferi de rouă (1939) și Fuga în azur (1940). Poeziile sunt predominant religioase, singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate, să bem azur din oale/ Și-n adieri de chiot să îmbătăm durerea”. Când părăsește aspirația către divin, poetul își pierde speranța, redevenind un inadaptat, rătăcit în cotidian: „Să scriu poeme negre pentru mine/ Și din vremelnicie să mă strig/ Tu, suflet jefuit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
ți-am adus exclamații/ de culoarea Curții de Argeș!”, „serbări anotimpice”, „ciocârlia cu fuselajul ei sonor”, „noaptea nu canotează”), fiind experimentate procedee care coboară versul în anodin. SCRIERI: Cuib și zbor,București, 1938; Luceferi de rouă, București, 1939; Fuga în azur, București, 1940; Noi, de la infanterie. Poeme de pe front, Deva,1943; Răsărit de Luceafăr, Corabia, 1943; Freamăt de holde, București, 1944; Arhitectura ploilor, București, 1972; Acustica rănilor, București, 1980; Vitralii de voci, București, 1996; Născut în Capricorn, București, 1997; Riposta rocilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
mei, București, 1999. Repere bibliografice: Emil C. [Emil Cioran], „Cuib și zbor”, PRV, 1938, 1162; Mihail Chirnoagă, Ofițeri care scriu, CL, 1939, 10-12; Nicolae Costin, Petre Paulescu sau Poezia răzvrătirii, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 146; Predescu, Encicl., 642; Ovid Caledoniu, „Fuga în azur”, „Sfarmă-Piatră”, 1941, 156; C. Fântâneru, „Fuga în azur”, UVR, 1941, 23; Ion Potopin, „Noi, de la infanterie”, VAA, 1943, 770; Mihail Chirnoagă, „Răsărit de Luceafăr”, VAA, 1944, 1001; Corina Popescu, „Arhitectura ploilor”, RL, 1972, 7; Dan Culcer, Câte volume, câți poeți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
Cioran], „Cuib și zbor”, PRV, 1938, 1162; Mihail Chirnoagă, Ofițeri care scriu, CL, 1939, 10-12; Nicolae Costin, Petre Paulescu sau Poezia răzvrătirii, „Sfarmă-Piatră”, 1939, 146; Predescu, Encicl., 642; Ovid Caledoniu, „Fuga în azur”, „Sfarmă-Piatră”, 1941, 156; C. Fântâneru, „Fuga în azur”, UVR, 1941, 23; Ion Potopin, „Noi, de la infanterie”, VAA, 1943, 770; Mihail Chirnoagă, „Răsărit de Luceafăr”, VAA, 1944, 1001; Corina Popescu, „Arhitectura ploilor”, RL, 1972, 7; Dan Culcer, Câte volume, câți poeți?,VR, 1972, 4; Scrisoare de la Petre Paulescu. 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
al distribuției de sarmale, prin numărul celor care împart delicioasa hrană, porțiile generoase oferite, faptul că oricine este pregătit să facă acest gest este bine primit de autorități și forțele de pază. Un VW Golf înmatriculat în Bulgaria, culoare albastru azur, foarte la modă în anii 1990, este parcat nu departe de zidul de incintă al Arhiepiscopiei, lângă intrare și locul de maximă afluență pelerină. Din el coboară patru persoane, un cuplu foarte tânăr și un altul în vârstă, cred că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
țoșcă plină cu toate bunătățile. Vai, ce urât, Doamne, ce urât! Dă-o-ncolo, Doamne! Chiar c-ai făcut-o de oaie, ce mai! Dar... n-avem ce face. Apropo, cum stai cu reumatismul? Ai mai fost pe Coasta de Azur? Știi ceva? Tu, la reumatismul ăla păcătos ai mare nevoie de căldură. Tiii! Ce bine s-a potrivit! Chiar azi am adus de pe câmp împreună cu frații mei, bineînțeles un transport de combustibil solid. Da, da! Cred că am găsit exact
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Micuțul squar s-a schimbat în chip feeric: mici crăcuțe, subțiri și negre, presărate cu perle de apă transparente pe un fond cenușiu-mărgăritar. S-ar zice: o stampă japoneză... Față de acest peisaj mirific, cerul mediteraneean rămâne banal în frumusețea și azurul său. Cețurile au mai mult farmec. Totul este bizar și straniu, dar nu te mai miri de nimic, doar, poate - de lucrurile simple. Dar nici de acestea, căci ajungi la concluzia că lucruri simple nici nu există: totul este complicat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
doar că sunt ceva mai mare. A crescut, s-a voinicit, a devenit cam pătrat. Mai roșește însă! 23 septembrie 1954 Ziceam zilele acestea că m-am săturat de toamna asta nesfârșită, că nu pot suporta la infinit cerul de azur. În sinea mea mergeam și mai departe și-mi spuneam că primăvara veșnică din insulele minunate ale Oceaniei nu e făcută pentru mine, și renunțam la visurile de odinioară de a-mi petrece viața într-un paradis terestru, cu cerul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
constată, necruțător, că „Sunt suflete de cărturari, adevărate localuri publice“. El declară ritos că „Sin gurele mele remușcări În viață sunt pentru timpul pierdut cu cărți inutile. Încalte să fi stat tot timpu acesta lungit În iarbă, cu ochii-n azur“. Ca la Stroești, am adăuga noi! Partea a doua a cărții Începe cu un aforism: „Viața nu-i nici cel dintâi, nici cel de pe urmă dintre bunuri. E singurul“, reținut și recomandat de prietenii săi, printre care și Cora Irineu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
patului neșifonat îi părea plin de nuferi calzi când soarele strălucește peste ei, înviorându-le existența, iar somnul liniștit venea ușor și pe furiș. Viața îi părea frumoasă ca atunci când nu te mai saturi să privești stelele pe cer sau azurul unei dimineți care te încântă. Nu mai exista nici o mamă mai fericită ca ea. Vedea viața în miliarde de culori. Toate barierele de până atunci le frânse iar impedimentele care le întâlnise, acum erau un obstacol depășit. Făcuse față cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Din cele traduse de Dimi și Alex, am înțeles că aranjamentul sugera: „După repaus (iarna) se întrezărește speranța (bobocii), apoi vine Primăvara (crenguța cu flori). Miam reamintit versurile lui Bacovia: „Mugur alb și roz și pur Vis de albastru și azur Te mai văd, te mai aud!” Am întrebat-o pe Emiko de ce a folosit crenguțe de mărimi diferite... Mi-a răspuns că a încercat să creeze un echilibru între cele trei simboluri: crenguța mică reprezintă Pământul; crenguța mijlocie reprezintă Omul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor (1983), unde apar frecvent imagini ca fulger, soare, văpaie, auroră, foc, asociate unor figuri ale imaculării: zăpada, azurul, gerul, ploaia, ochii. Lebăda e „beată de azur”, „cerul sparge singurătatea” dăruindu-se, blagian, apelor de jos, soarele este invocat să alunece în inimile oamenilor și în natura terestră, care devine astfel „cuib de soare” (ca în volumul cu titlu emblematic Soare în muguri, 1985). Starea definitorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]