2,305 matches
-
am alungat-o. Era în noaptea dinaintea plecării mele la New York. Nu îmi mai amintesc. După câte se pare, am făcut-o curvă, i-am aruncat în față că e o târfă care o face doar pentru bani și am azvârlit-o afară. S-a trezit zvârlită în noaptea vieții fără o lețcaie. Convingător, nu? Sau n-o fi așa? Nu mai pot să-mi amintesc. Acum nu prea mai discutăm despre ce s-a întâmplat. Discutăm despre bani. Vrea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de viteză, limitele de oraș, trecând peste stopuri, înghițind hulpav benzina, arzând cauciucurile, privind fix prin parbrizul murdar cu mâna pe claxon. Eu sunt trenul în plină viteză care trece noaptea urlând pe lângă tine. Lipsa mea de țintă m-a azvârlit până la capătul timpului meu. Toată viața mi-am trăit-o dând cu capul înainte, într-un ritm disperat. Acum vreau să mai încetinesc și să privesc cu luare-aminte la peisaj, și să fac un popas sau două. Vreau niște puncte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dimineață... Pe toate mocnind același secret; Un frig violet, și fața e creață - - O, cum omul a devenit concret... Lungi plictiseli în turnurile sumbre... Noian de superstiții, cu hohot sec, târziu; - Vei merita o lampă-n mohorâte umbre Și corbii azvârliți de-al nopților pustiu. În noaptea viforoasă de vei putea învinge O tristă-ngăduire, sau un humor secret - Vor auzi în turnuri, se vor uita cum ninge... - O, cum omul a devenit concert... Nervi de toamnă Iarbă de plumb și aer
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
de a acționa? — De dragul discuției, răspunse Mallit. — Astfel încât un astfel de om ar fi lipsit de putere. Neajutorat. — Lipsit de putere. Neajutorat, repetă ca un ecou Mallit. — Incapabil să-și influențeze propria viață. — Incapabil să-și influențeze propria viață. — Veșnic azvârlit printre îndoielile și fricile sale. — Azvârlit. Vocile lor erau melodioase. Vultur-în-Zbor se trezi că-i ascultă vrăjit. Niciodată nu conștientizase frumusețea discursului, farmecul vorbitului pur și simplu, al argumentației la nesfârșit... Simți cum mintea lui o ia razna și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o conversație lejeră când speranțele le-au fost spulberate de o larmă teribilă, de un duduit puternic ce se auzea prin peretele sufrageriei. Era ca și când o armată întreagă de oale, tigăi și alte obiecte goale pe dinăuntru ar fi fost azvârlite pe podea, toate în același timp. Zarva oribilă a fost urmată de sunetul unei voci subțirele, care se lansase într-o incantație - poate chiar un cântec -, în acompaniamentul insistent și zgomotos al unui gong bătut ritmic. Vocea spunea: SVO - BO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ne-am îndrăgit prea tare niciodată. Poate că adversitatea era mai profundă decât credeam. în fine. L-am prins când încerca să spargă Trandafirul! Grimus și-a revenit repede din șoc și, dând dovadă de o putere uimitoare, l-a azvârlit afară din cameră. — Trebuie testat, a spus el și tot restul nopții și l-a petrecut închis cu Trandafirul, făcând tot felul de aranjări, permutări și teste. De-abia după revărsatul zorilor s-a declarat satisfăcut că nu se produsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de calorii. Asta m-ar învăța minte să mai cumpăr haine atât de exigente, care să mă încapă numai când trăgeam aer în piept și îmi sugeam burta. Cum am ajuns acasă, am dat jos nenorocirea de costum, l-am azvârlit prin cameră și apoi am fost liberă să mă reped la înghețata Mars pe care o țineam în fundul congelatorului pentru o ocazie specială. Jumătate dintre stalactitele din congelator au ieșit odată cu ea, stricând astfel atrăgătorii dinți din gheață ai morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
încât să-i sparg timpanele. Era prea înalt pentru asta. Eram gata să-mi prind mâinile una de alta și să-i dau una cu fiecare cot, pe rând, înainte să sar înapoi, în afara razei lui de acțiune. S-a azvârlit după mine, lovindu-mă într-o parte a feței. Mi-am dat seama de asta și m-am aruncat odată cu pumnul lui, dar și așa a fost puternic și a durut la fel de tare, și m-a aruncat într-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
isterie. Faceți ce spune Belinda, ieșiți, ieșiți, ieșiți! Amândouă țipau acum la noi, fețele lor frumoase strâmbându-se cu expresii de ură, la fel de veninoase precum șerpii. Buzele Belindei îi dezveleau dinții, avea mâinile ridicate deasupra mea, unghiile ei precum ghearele azvârlite asupra feței mele. Era îngrozitoare această transformare rapidă - mai ales a lui Suki, care aproape se eliberase pentru ca apoi să eșueze în ultimul moment și acum respingea persoana care putea să o salveze - dacă m-ar fi lăsat. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te azvârle în zădărnicii de gânduri și temerități de dorințe, gratuite precum însuși balansul jucăriei atârnate de un gumilastic. „O votcă m-ar aduce iar aici“, am gândit, semețindu-mă cu puterea de a nu-mi duce gândul până la capăt, transformându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am povestit cum bibliotecara de la liceul nostru mă ascundea în dosul rafturilor cu cărți și-mi dădea să citesc volume vechi, apărute înainte de război, texte interzise celor de vârsta mea. Atunci am citit Cocoșul negru și copiasem monologul despre bani. „Azvârli un pumn de bani...“ Intuiam de pe atunci, de la 16-17 ani, că n-o să am bani niciodată, dar mă fascinau spusele acelui monolog. M-a întovărășit, de altfel, de-a lungul anilor acel monolog, împreună cu lipsa mea permanentă de bani. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fleacuri, nimicuri ale conjuncturilor și ale feluritelor jocuri. Știam că mulți dintre ei, odată cu trecerea timpului, vor trăda sentimentul acesta pur al generației, vor lovi, vor mușca, se vor dezice. Se vor ploconi, vor îngenunchea la primul pumn de bani azvârlit în fața lor, vor rânji după cum le-o va cere prima boare de parvenire. Ceea ce mulți dintre ei au și făcut și poate mai fac și acum. Repetăm, și generația noastră, ca și cele care ne-au precedat, aceleași păcate, aceleași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
alături. Îi mângâiam piciorul. Se juca cu părul meu. „Ce ți-a venit?“, m-a întrebat. „Te voiam.“ „Și-acum? Ți-a trecut?“ S-a tras înspre mine. Cu o mișcare bruscă s-a aplecat pe spate și și-a azvârlit piciorul pe umărul meu. Mi-a tras capul înspre ea. Chicotind, s-a săltat puțin și și-a dus piciorul celălalt peste celălalt umăr. Eram acum cu capul între coapsele ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-l mai și scrii. Este deja gata scris. Textul s-a revărsat peste el, l-a încheiat. Un text ca o mâzgă, e drept. Pot fi și astfel de texte, într-adevăr. Când Lumea se revarsă dintr-odată peste ins, azvârlindu-l gata creat. Așa apar fanfaronii, închipuiții, inșii fără zbucium și frământări. Cei care cred că sunt meniți a găsi întotdeauna soluțiile, gata oricând a arăta direcția spre care trebuie să alerge nația. Cei care sunt convinși că fără analizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
istorii. Frica mea căpătase dimensiuni precise. El m-a învățat, cum nu reușiseră alții, să trăiesc duplicitar, ca într-un joc, fără a ști încotro mai era adevărul, încotro era minciuna. Am lăsat toate să se amestece și să mă azvârle, ca pe un fir de paing, în toate părțile. Așa am ajuns, pentru câțiva ani, în refugiul de la „Geamandura“... Despărțirea de Vichi credeam că a însemnat suferința trupului meu. Despărțindu-mă, alungat, de Ester, sufletul mi-a fost multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
n-aveau decât lichior de cafea. Una dintre cele mai mari rușini ale băuturilor naționale - lichiorul de cafea! Asta născociseră comuniștii spre a-i umili pe bețivanii autentici, pe singurii profesioniști altruiști din multilaterala dezvoltată: lichior de cafea! Să-i azvârle astfel pe acești mucenici ai alcoolurilor grele spre mari filosofii existențiale, toate având drept materie primă pentru cerebelul lor doritor de beții pure umilința resemnării, „bine că-i și asta“. Cum puteai să te mai miri atunci de veselia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
O odaie la un hotel din preajmă. Când a intrat fata, el era la geam, cu spatele. Aceea s-a dezbrăcat și a venit lângă el, să-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei sau patru, așa goală cum era... Voiam să scriu despre altceva. Parcă ieri, coborând pe Bulevard, o simțeam pe Conți zgribulindu-se la brațul meu. Era noaptea, târziu. Mai devreme fusesem la bătrâna doctoriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
treburile impuse de taică-su, oricît de grele ar fi fost. Orice pretext era nimerit ca să rămînă singur, să evadeze În lumea lui secretăpentru a-și sculpta figurile din lemn. CÎnd elevii colegiului Îl vedeau de departe, unii rîdeau sau azvîrleau după el cu pietre. Într-o zi, lui Julián i se făcu atît de milă văzînd cum o piatră Îi spărsese fruntea și Îl răsturnase În moloz, Încît hotărî să-i vină În ajutor și să-i ofere prietenia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
M-am dus după ea și am oprit-o, smulgîndu-i plicul din mînă. Ploaia Îi biciuia chipul, spălîndu-i lacrimile și mînia. Am condus-o Înapoi În casă, pînă la căldura căminului. Îmi evita privirea. Am luat plicul și l-am azvîrlit În flăcări. Am contemplat Împreună cum scrisoarea se descompunea În jar și cum paginile se evaporau În volute de fum albastru, una cîte una. Bea a Îngenunchiat lîngă mine, cu lacrimi În ochi. Am Îmbrățișat-o și i-am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
două puncte de lumină adîncindu-se Într-un puț de beznă. N-am izbutit să adorm pînă cînd zorii nu au revărsat peste fereastra camerei mele o sută de tonuri cenușii, care de care mai pesimiste. M-a deșteptat Fermín, care azvîrlea cu pietricele În geam, din piața bisericii. M-am Îmbrăcat cu ce mi-a venit la Îndemînă și am coborît să-i deschid. Fermín aducea cu sine entuziasmul lui insuportabil de luni dimineața. Am ridicat grilajul și am atîrnat cartonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-mi strîng lucrurile. Nu m-au lăsat s-o văd pe Penélope și nici să-mi iau rămas-bun de la ea. Don Ricardo m-a amenințat că mă va da pe mîna poliției dacă o să dezvălui cuiva cele Întîmplate. M-au azvîrlit În șuturi chiar În noaptea aia, fără să am un loc unde să mă duc, după optsprezece ani de serviciu fără Întrerupere În casa lor. Două zile mai tîrziu, Într-o pensiune de pe strada Muntaner, am primit vizita lui Miquel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
erai foarte ocupată. Cuvintele Îmi pieriră pe buze, odată cu ranchiuna și amărăciunea lor, Îndepărtate, ridicole dintr-o dată. — Știu. Iartă-mă. Am ieșit de la duș și m-am proțăpit pe covorașul de pluș. Haloul aburului ardea În bobițe argintii, luminozitatea lucarnei azvîrlind un văl alb peste chipul Clarei. Nu se schimbase nici un pic față de cum mi-o aminteam eu. Patru ani de absență nu-mi slujiseră la nimic. — Ți s-a schimbat vocea, zise ea. Te-ai schimbat și tu, Daniel? SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Paris, așteptînd-o. Dacă se prefăcea că nu-i cunoaște ascunzătoarea, a reflectat Miquel, era ca să-l protejeze. Tocmai din acest motiv, Miquel nu izbutea să priceapă ce ar fi putut-o determina să scrie acele rînduri. Ce alte amenințări putea azvîrli asupra ei don Ricardo, pe lîngă faptul că o ținea Închisă de luni de zile În dormitorul acela, ca pe o deținută. Penélope știa mai bine ca oricine că acea scrisoare era o lovitură de pumnal otrăvit În inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din propriul ei sînge, Îmbrățișînd un copilaș purpuriu și strălucitor, nimeni n-a fost În stare să-și dezlipească buzele. Cele două trupuri au fost Îngropate În cripta din pivniță, fără ceremonie și fără martori. Cearșafurile și rufele au fost azvîrlite În flăcări, iar Încăperea a fost pecetluită cu un zid de piatră. CÎnd Jorge Aldaya, năucit de vinovăție și de rușine, i-a dezvăluit cele Întîmplate lui Miquel Moliner, acesta s-a hotărît să-i trimită lui Julián acea scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acolo, iar bălțile de sînge erau Încă proaspete În Ronda de San Antonio, unde cadavrul unui cal rămăsese doborît pe caldarîm, la discreția cîinilor vagabonzi, care Începuseră să-i deschidă burta trăgînd cu colții, În timp ce cîțiva copii se uitau și azvîrleau În ei cu pietre. Tot ce am izbutit a fost să-i vedem fața Înfricoșată printre obloanele de la intrare. I-am spus că Îl căutam pe fiul său, Julián. Pălărierul ne-a răspuns că fiul lui era mort și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]