1,343 matches
-
în cuibul legionar al facultății. Marius refuzase sa denigreze public pe unii dintre profesorii săi care nu erau de acord cu politica Legiunii, fiind de aceeași părere cu aceștia că diferența de opinii sau idei nu se poate tranșa cu bâta ori pistolul. Au urmat nenumărate șicane, chiar înfruntări fizice între el și tinerii arhangheli, care culminaseră cu amenințarea aproape materializată că va fi dat afară din școală, lucruri de care nu era străin Iorgu. Marius nu-l învrednicește cu nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoliții lui să nu-i mai lase să iasă vii din închisori?... Sau poate vreun lider carismatic și cu trecut de militant proletar, care - cine nu-și amintea le mulțumise cu zâmbetul pe buze minerilor întorși din Piața Universității cu bâtele înroșite de sânge, nu de vopsea ca în scenele dure din filme, după ce plantaseră din greu „flori” în capul greviștilor foamei și al studenților de la arhitectură?... „Tu să taci, răcane, că mai e destule flori de plantat, așa că ai grijă
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
nu au fost atinse de o bombă atâția ani de zile. În prezent inevitabilul s-a produs. Ce va urma? Încă o bombă, și încă una - și gata, s-a zis cu fondurile pentru recruți, arme și muniții. Rămâne alternativa bâtelor sau a cuțitelor - și foamea, să nu uităm foamea. Nimeni nu va ridica totuși problema fundamentală: „de ce ne luptăm?”. O astfel de gândire au doar cei din afară; ei pun o întrebare fără sens unei comunități care a făcut tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
au ocolit pe sub deal, dar ele nici gând să contenească. Atuncea unul din ciobani și-a trântit jos cojocul dintre umere și, măi oameni buni !, s-au adunat toți trei în jurul cojocului ș-au început a izbi în el cu bâtele. în acea clipă l-am și auzit pe podvodar răcnind de sub căruță : „Stați, oameni buni, nu dați, oameni buni !” Ș-așa s-a chinuit Jorjâcă până ce i-a venit în gând unuia din noi. A luat găleata ș-a vărsat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
oameni, unul după unul, unul după unul, să mergă să spună la domnul Henry Ford să deschidă fabrica. Atunci Într-o noapte am avut pe alee o larmă, a fost Îngrozitor. Oamenii au omorât pe șobolani, pleosc, pleosc, pleosc, cu bâtele, ca să meargă să-i mănânce pe șobolani. O, Doamne! Și Lefty nu a lucrat la fabrică atunci. El avea numai, știi, bodega, unde oamenii au venit ca să bea. Dar În Criză a fost În toiul la altă perioadă foarte grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mire de Întorsătura pe care o luaseră lucrurile. Toată viața le ținuse celorlalți lecții despre cum să procedezi corect și acum făcuse isprava asta, cea mai tâmpită care s-a pomenit vreodată. Nu-i venea să creadă că dăduse cu bâta-n baltă În halul ăsta. Ultimul său cuvânt, prin urmare, a fost spus În șoaptă, fără supărare sau teamă, numai cu derută și cu o nuanță de vitejie. ― Cap sec, Își spuse Milton sieși În ultimul său Cadillac. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ca să stăm de vorbă. L-am caftit, i-am dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vorbă. L-am caftit, i-am dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dat borșu. Coșuță stă cu ochii în pământ, își privește vârful adidasului drept. „Eu ți-am zis, ți-am zis mereu și tu nimic. Acuma o să vezi, lasă.“ N-ai o bâtă? O laie, bâtă, n-am. Coșuță n-avea bâtă și începea să mi se facă frică. Nu de Cristos, lui îi curge sânge și nu poate să mă bată nici cu cărămida, ci de mă-sa și de Luminița. Poate mă așteaptă până noaptea în fața scării, ce dracu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cubaneză roșie. Încă una. Un fraier le pierduse. Înaintam târâș cu două bomboane cubaneze roșii în gură. Uite-i. Mă așteaptă. Nici pomeneală de Luminița și de mama ei grasă. Renunțaseră de mult, n-aveau răbdare. În schimb, cu o bâtă, patrula Cristos. Era fioros, cu un leucoplast pe nas, înjura și dădea directive. Se vede că nu s-ar fi mișcat de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de la colțul străzii nici 1000 de ani. Mai erau Cosmin din D 14, Nicu din C 38, unul pe care nu-l știam și Stafie dintr-a treia pe care-l vedeam doar în curtea școlii jucând bambilici. Toți aveau bâte și toți mă așteptau pe mine. Simțeam clar că erau ultimele bomboane cubaneze pe care le mâncam în viață. Am rămas lipit de pământ și priveam. Nu voiau să se miște și în felul ăsta se însera. M-am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
sau mi se părea mie și erau autobuzele de la Valea Argeșului, se întuneca și vedeam pești când s-au prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prins că sunt acolo. Am lăsat cerul baltă și am început să fug. Ei scoteau niște chiote groaznice și-și roteau bâtele-n aer, Cristos era în fruntea lor, îi simțeam răsuflarea în spate, aerul pe care-l despica cu bâta. Am făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
făcut un tur de bloc, nu obosisem și nici ei. Am mai făcut unul. Pe la începutul celui de-al treilea, l-am văzut pe Filip cu geanta pe umăr. Totul se terminase. Stafie a fost primul care și-a aruncat bâta și a dispărut. Felinarele se aprindeau unul câte unul. Era pe la ora când, după cum zicea Coșuță, Cristos începea să zboare. În loc de asta, în fața mea stătea Cristi și-și cerea iertare. Dâra aia de la avion dispăruse și ea demult. Nici umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am fost scăparea lui, atunci așa trebuie să fie. Credeți-l! După cum sună toată tărășenia, e clar că a avut motive să n-o uite. E o treabă, nu?, să-i simți pe unii cum îți răsuflă în ceafă, agită bâte prin aer și jură c-o să te facă bucăți. Așa ceva nu se uită în veci. Deși, mă rog... Am și rețineri când vă îndemn să luați de bună povestea lui. Nu de alta, dar sunt unele lucruri pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
bloc cât un sat, cu 10 etaje, 6 scări și 264 de apartamente. În timpul șantierului, s-au dat lupte grele între armatele din D-uri, pentru cucerirea fundațiilor. Ne făceam redute din bolovani și bulgări de pământ, ne înarmam cu bâte, praștii, țevi cu cornete, buzdugane, sulițe, scuturi și scări de asalt. Ne băteam ca chiorii. Seara, când părăseam groapa plină de cofraje și mustăți de fier-beton, echipe de cercetași se strecurau în spatele liniilor inamice și distrugeau cazematele la adăpostul întunericului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
-i pricinui aceeași pedeapsă. Curajul cu care-i Înfrunta pe caraliii abuzivi, torționari, l-a dus de multe ori În carcerele de recluziune și În camerele de tortură, În care se aplicau „legal” (cu raport) câte douăzeci și cinci de lovituri cu bâta groasă cât pumnul. În noiembrie 1961, la expirarea condamnărilor noastre de câte 5 ani de Închisoare, aveam să ne revedem În satul bărăgănean Rubla (redenumit Valea Călmățui) ca D.O.-iști pentru doi ani el, iar eu pentru trei ani
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
societate în derivă, ne învață să gândim. Doar de asta sunt analiști. Trebuie să-i luăm întotdeauna în seamă. Mai ales într-o situație atât de gravă precum aceasta. Ce s-a întâmplat, de fapt? A început campania electorală. Cu bâte, topoare și pistoale. La Giurgiu, în comuna Iepurești, opt susținători ai candidatului PD-L la primărie au fost agresați de bodyguarzii primarului în funcție, onor membru PSD. Ultimul zice însă că pedelistul l-a atacat și el a răspuns. Au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
suferit, așa că subiectul, s-ar zice, ar trebui tratat altfel. Nu spun că n-ați avea dreptate dacă ați gândi astfel despre mine. Însă nu pot să fiu ipocrit: toate știrile astea cu politicieni care au coborât mârlănia la nivelul bâtelor și al pumnilor trântiți în figură mă distrează teribil. Nu mă îngrijorează, mă distrează. Iar asta pentru că nu-mi pot imagina România altfel. N-am fost nicicând învățat s-o văd în alt mod și nu reușesc nici acum. Bălăcăreala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
radicale, promițând, practic, că vor respecta niște valori totalmente diferite de cele ale P.S.D.-ului. Trecând prin fața urnelor și susținând astfel un text de moțiune ce înfiera aceeași cotă unică, aceleași măsuri radicale, aceleași valori, practic democrații au dat cu bâta votului lor în tot ceea ce-i propulsase în Parlament și, pentru o vreme, la putere. Alături de P.S.D., P.D.-ul și P.L.D.-ul, așa-zisul partid liberal alternativă, au îngropat practic, miercuri, toate principiile dreptei românești. Le-au aruncat la gunoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos încît l-ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă zvîrcolindu-se la capătul unui lung
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unui alt grup, ostil și disprețuitor, și consideram, cu o ură inexplicabilă, drept o crimă prietenia dintre băieții și fetele din grupul lui Traian. Ne organizaserăm într-un fel de patrulă care îi pândeau pe după copaci și, pe neașteptate, agitând bâte strâmbe și țipând, năvăleau în mijlocul lor încăierîndu-se cu băieții și luând fetele la goană. Sfâșiam cu lovituri de picior lanțurile de margarete pe care le găseam, lungi de metri întregi, distrugeam buchetele mari și pestrițe de flori de pădure care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Tremurici, Jdivircă, Târliboacă, Pojaroaia, Cucoșoaia, Bontanaia, Motoara, Fârlifusa, ș.a. Pe lângă fotbal, sportul „rege” oriunde, jucam multe jocuri reprezentative pentru anii de după război: burda, copcica, poarca, ultimul chiar foarte îndrăgit, căci loveam o minge confecționată din cârpe cu un soi de bâte originale îcrose) care, în final, trebuia să ajungă intr-o gaură săpată în pământ, joc similar cu hocheiul pe iarbă de astăzi sau poate cu sportul național, oina. De două ori pe săptămână, marțea și joia după amiaza, de la ora
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
luat-o doamna Marcu, pe urmă, coconița lui Arnăuțoiu. Eu am făcut pușcărie cu doamna lui Ion Mihalache. Țeseam covoare persane la Mislea. Țineau acolo și o călugăriță de 99 de ani, care nu mai mânca. „Îl țineau comuniștii în bâte” Eu am făcut anul trecut varianta de șosea, că erau numai bolovani pe drum. Să nu-mi zdruncine capu’ când m-or duce la groapă. M-am dus la ministrul Noica, la București, am vorbit cu domnul Emil Constantinescu. Eu
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
jidan... Soțul mi-a murit anul trecut, în noiembrie. Mai avea doi ani și făcea suta. El a făcut 14 ani de pușcărie. Fugise cu Arnăuțoiu în pădure de frică. Le dădusem mâncare. Îl țineau comuniștii câte o săptămână în bâte...” România Mare, cu furca-n spinare Soarele bate nemilos în ceardac. Un om trece cu furca pe umăr prin fața casei. Privește pieziș. Nu-i a bună... - Uite-l pe comunistu’ de Păncescu. E-al lui Vladim Tudor... Șapte ani am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]