1,215 matches
-
Munteanu, Dinu Zarifopol și romanul roman, LCF, 1999, 12; [Romanul lui Dinu Zarifopol], VTRA, 2000, 1 (semnează Alexandru Vlad, Mihai Dragolea, Georgeta Drăghici, Iulian Boldea, Al. Th. Ionescu, Nicoleta Cliveț, Nicoleta Sălcudeanu, Iolanda Malamen); Măndica Mardare, Liliana Cioroianu, Geografie spirituală băcăuană, Bacău, 2001, 52. Ș. A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290713_a_292042]
-
scuze pentru juvenila-mi gogomănie. În cele peste trei decenii și jumătate de cînd văd și fac teatru, m-am mai întîlnit cu animale vii, prin zonă: tot cu cai în Chirița de la Iași, Hamlet-ul de la Tîrgu-Mureș și o montare băcăuană; în Dănilă Prepeleac, tot la Iași, apăreau o gîscă și o capră care erau hrănite din bugetul instituției. Au sfîrșit banal, adică la cuptor. Am mai observat, cu privire bazedoviană, că mașiniștii creșteau, în alt teatru, în subsol, iepuri (îi
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
bani, credeți-mă! Cam 5.000 lei, azi). Ca să primim banii însă, Federația avea nevoie de acceptul unui cenzor-evreu: așa se face că la vizionare l-am avut în sală, cu pălăria pe cap, pe domnul Mitică Cojocaru, șeful Comunității băcăuane. Cu o rezervă minoră (unul din actori spunea o rugăciune fără kipa!), dom Mitică a zis da!. Au venit rapid banii. Premiera a avut loc la Teatrul "Bacovia".După spectacol, o echipă a televiziunii bucureștene, condusă de Carmen Ștefănescu, a
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
cu Amintiri de la «V[iața] R[omînească]». M-am «înzăpezit» pe-aici, printre brădet (stătea la Poiana Țapului - n. m.), stîncării și la masa mea de scris, unde oficiez înfășurat în toga violetă a melancoliei și a tristeților bacoviene. (Poetul băcăuan iubea «violetul» și abia astăzi îl înțeleg.) Fratele lui Bacovia, avocat pensionar pe-aici, prieten de-al meu, îmi spunea odată că nu pricepe de ce se face atîta caz de George! El nu l-a văzut decît beat și niciodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Budu (v. Dicționarul de pseudonime de Mihail Straje, București, Editura 16 Constantin Călin Minerva, 1973)”. Autorul notei, Mihail Petroveanu, critic pătrunzător dar istoric literar superficial, n-a știut (căci dacă știa, desigur ar fi spus-o) că Isidor Budu era băcăuan și că se născuse în același an (la 21 februarie 1881) cu Bacovia. La rîndul său, profesorul Marin Cosmescu-Delasabar, care a scris un studiu monografic intitulat Ceva de neamul Budenilor moldoveni (Ed. „Grigore Tabacaru”, 2000), a știut aceste lucruri, însă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau după aceasta, vreodată. în anul cronicii din care am extras citatul de mai sus, el va fi ales deputat pe lista liberală de cetățenii Tîrgoviștei. ,, Se uită în zări catedrala” „Toamnă” (Răsună din margini de tîrg) concentrează patru repere băcăuane: cazarma, școala, catedrala, grădina publică. Vorbind despre Bacovia, Gr. Tabacaru le avea în minte, împreună cu alte cîteva, atunci cînd spunea: „Poezia lui este (...) legată de colțurile de provincii. Catedrala din poezia lui poate fi orice catedrală, ea este însă catedrala
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bancă așezată sub o salcie. într-un fel, cred, au exagerat. Evocările lor seamănă a litografii romantice. Trebuie deci corectate prin cîteva precizări. Una ar fi că Bacovia folosea grădina publică (aflată nu departe de casa sa) altminteri decît majoritatea băcăuanilor. Aceștia căutau aglomerația, forfota intensă. Fiecare voia să vadă și să fie văzut de tot orașul. Bacovia voia, dimpotrivă, să rămînă incognito. Mulțimea căuta elementele de agrement, distracția; el - odihna. Venea aici doar în zilele și nopțile cu muzică, liniștite
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mă ridică să plec pe străzi adormite... O, pasiuni amoroase...” Cînd rememorările deveneau dureroase, „crize”, plimbările continuau, solitar și pe străzi periferice sau, mai departe, pe cîmpurile de dincolo de marginile orașului. Grădinile de vară într-un paragraf sintetic despre petrecerile băcăuanilor, referindu-mă la locurile lor preferate, am citat fugitiv, printre altele, „faimoasa «hală cu bere» Grivel”.1) Spațiul nu mi a permis să mai adaug și altceva, deși aveam adunate, de ici-de colo, informații despre Felix Grivel, cel care pusese
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
treilea, un reporter nostalgic o descria astfel: „Acum treizeci și mai bine de ani, cînd vîrsta copilăriei colora în roz toate aspectele vieții, Bacăul, orașul nostru, avea una din cele mai frumoase grădini de vară./ Seara, singuratici, sau în grupuri, băcăuanii de pe vremuri se îndreptau spre Grădina Grivel și ascultînd orchestra aleasă, sau distrîndu-se cu numere de varieteu, petreceau cîteva ceasuri plăcute, absolut nevinovate și netulburate de nebunia charlestonului de astăzi”.2) La data reportajului, fabrica trecuse în mîinile unor oameni
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și abatorul: „abatorul este cel de pe malul Bistriței”.1) Cu acesta începe „Tabloul de iarnă”: „Ninge grozav pe cîmp la abator/ Și sînge cald se scurge pe canal;/ Plină-i zăpada de sînge
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tăiau fiecare pe la casele lor.” 6) Prin comparație cu zalhanaua, abatorul avea „mai multe despărțituri” și era prevăzut cu scurgeri. „Și sînge cald se scurge pe canal”, scrie poetul. Exact ar fi fost: pe canal și spre canal. în topografia băcăuană, „canalul” era albia sistematizată a pîrîului Negel. Deschis pînă în 1893, cimentat și acoperit din anul următor, canalul întîlnea Bistrița în dreptul abatorului. Iarna, în zilele geroase, acumularea de ape murdare și sînge se prefăcea, pentru copiii și tinerii din acea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
situație pentru o valoare de numai 804.478 lei) și pune sechestru pe veniturile municipiului, litigiu care nu era stins nici în 1936! Supraviețuind, chiar în ciuda unor accidente (odată fusese lovit de plute), abatorul vechi revenea însă, periodic, în memoria băcăuanilor, cu felurite povești senzaționale, dintre care unele tragice, cum cea de mai jos, relatată în „Bacăul” din 6 iulie 1936: „Tînărul Solomon Cohn, birjar sărac dar plin de viață, s-a dus să facă baie lîngă abator. Era cald și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru a-l cita pe Mircea Eliade - „un timp îngrozitor, acela al Terorii Istoriei” („un temps terrifiant, celui de la Terreur de l’Histoire”).11 ) încep „vremuri de enervare universală”, cum le percepea Galaction și de (cum zicea altcineva, un publicist băcăuan) „iezuitism politic”12), de ipocrizie și diktat. Aproximații despre public Vrînd să scriu despre publicul lui Bacovia, mi am dat seama de penuria datelor despre el. Principala dificultate constă în aprecierea mărimii lui. N-avem statistici generale despre tiraje, nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lege”, a „boierilor fără hrisoave și titluri”), șomajul intelectual, obscurantismul etc. Nemulțumirile față de mersul greșit al societății răsuflă în zeci de opere și în comentariile lor. Am să dau un singur exemplu, un paragraf dintr-o cronică teatrală despre „Morișca” băcăuanului Ion Luca. „în general - remarca autoarea acestui text - toate personajele, chiar și cele ce par secundare, izbutesc prin măiestria autorului, pornind de la «morișca» lui Ionică Bîrzu, să contribuie la marea «morișcă» a răsturnării de valori și a parvenitismului, «morișcă» de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu titlul „Fiorul”11), la Hortensia Papadat Bengescu 12), la Gala Galaction 13). Tot acum îl utilizează prima dată și Bacovia în „Matinală”: „Aurora violetă/ Plouă rouă de culori -/ Venus, plină de fiori,/ Pare-o vie violetă”14). La poetul băcăuan, fiorii au o putere transfiguratoare. Vin (de exemplu în „Fanfară”) în urma unei excitații în trepte, împinsă pînă la exaltare: „Ce tristă operă cînta/ Fanfara militară/ Tîrziu, în noapte, la grădină.../ Și tot orașul întrista,/ Fanfara militară.// Plîngeam și rătăceam pe
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
un scurt proverb franțuzesc, - où il y a de l’hygiène il n’y a plus de plaisir...” 14) Igiena ridicată la gradul de superstiție și obsesie! Sau, alteori, - nu numai comic, ci și absurd -, interpretată ca ofensă: un chestor băcăuan a pedepsit un sergent de stradă pentru că (versiunea sergentului) și-a șters nasul cu batista în fața sa. (Versiunea chestorului: pentru că a rîs.) Incidentul a fost comentat astfel în ziar: „Dacă agentul și-a șters nasul cu batista, nu numai că
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a ajuns la Bacovia, căruia îi va lua un așa-zis interviu pentru ,,Viața literară’’, primul „dat’’ de poet. Ce-i interesant de remarcat e că acolo (dacă vor fi fiind vorbele sale) Bacovia se referă la grupul de scriitori băcăuani contemporani și-l evidențiază pe Tabacaru (care oricum merita o astfel de laudă): ,,E un om rar, un idealist incorigibil’’.4 ) Critica ,,pro amiciția’’, colegială, integral pozitivă, bucuroasă are dezavantajul de a părea și de a fi asimilată, uneori, cu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai mult a prins ultimul vers, dar nu în nota sa apocaliptică, ci într-o notă veselă, ironică. Astfel, referindu-se, în jurnalul său, la o întîlnire între cîțiva poeți prahoveni, la Cîmpina, Simion Stolnicu, un pasionat de opera scriitorului băcăuan, nota pe jumătate serios, pe jumătate amuzat: „Primirea s-a făcut ca deobicei pe terasa cu jazzband din centru, seara în micul decor miliardar al orașului - cum ar zice Bacovia”.5) în fața clădirilor cu coloane și lei, a vitrinelor splendid
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dacă pot să zic așa, sincron cu evenimentele, al doilea depășit de realitate. Totuși multă lume, îndeosebi cei indiferenți la cronologii, și-a format o imagine despre Bacău pornind de la acesta: de „tîrg mizerabil”, „tîrg jidovit”, „tîrg sărăcit”. Or, pentru băcăuanii anului 1930, locuitori ai unui municipiu, „Proză” putea fi considerat denigrator. în anul dinainte, reîntors acasă după un deceniu de absență, un publicist făcea, sincer surprins, următoarele constatări: „Bacăul s-a schimbat mult și este aproape de nerecunoscut. E de ajuns
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
creșterile economice de la sfîrșitul celuilalt secol și înnoirile în materie de civilizație apăreau totuși ca insuficiente și inconsistente, iar asta generase o stare de spirit nostalgică: „Dacă ne întoarcem cu 40, 50 de ani în urmă, romînii stăteau - susținea institutorul băcăuan (ceva similar scrisese, pe la 1880, și Eminescu) - mult mai bine ca astăzi: 1) datoria statului era minimă, nu la miliarde ca acuma; al 2-lea, dările tot nu erau așa de multe ca astăzi și al 3-lea, romînul se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
loc în paginile revistei. Ar fi fost un „cap de pod” spre un viitor volum care să le adune pe toate. Acum am să citez numai cîteva fraze din cuvîntarea ținută în 1904, în care, adresîndu se „dascălilor”, directorul liceului băcăuan le cerea să aibă, pe lîngă „mulțimea cunoștiințelor”, „dragoste și vocațiune de apostolat”: „Dragostea este pîrghia cea mai puternică, care mișcă totul în societățile ominești”. „De vom avea dragoste pentru țara noastră, pentru neamul nostru, pentru semenii noștri, vom căuta
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
membrii cenaclului „N. Bălcescu” și cu colaboratorii la volumul Plaiurile Bistriței. în rest, numele poetului a mai fost pomenit doar în recenziile cîtorva din revistele care au scris despre moartea sa („Tînărul scriitor”, „Steaua”). Aș remarca totuși că formula „poetul băcăuan”, întîlnită în aceste modeste note, seamănă, chiar dacă vag, cu un început de revendicare. O consimțire vinovată Nu i-am aprobat, dar nici nu i-am contrazis pe cei ce (între aceștia și Al. Piru) au făcut observația că numele lui
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
N-avea o fire vanitoasă, de uzurpator. Editorul, care, din motive politice, l-a omis pe Tabacaru, i-a creat această imagine falsă. Profesorul a fost membru al Partidului Național Liberal, în care se înscrisese tîrziu (printre ultimii dintre fruntașii băcăuani), din simpatie (a declarat în momentul respectiv) față de Mircea Cancicov, colegul său de liceu, ajuns lider al organizației locale. Mai avea și „vina” că a lucrat ca inspector la Fundațiile Culturale Regale, „de la 1 februarie 1936 și pînă la moarte
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
greși, căci nu o dată autorii unor propuneri bune s-au lovit de rezistențe exagerate, au fost „luați la ochi”, riscînd să nu mai fie ascultați nici în chestiunile stringente și mai accesibile. în 1971-1972, am fost la vîrful instituțiilor culturale băcăuane, dar n-am profitat de situație pentru a pune în discuție chestiunea numelor de pe frontispiciul „Ateneului”. Fiindu-mi știute comportamentele autorităților (care m-ar fi stopat imediat cu formula „Nu e momentul!”), mi s-a părut inutil s-o fac
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
azi, de faptul că Bacovia apare într-un film: „George Bacovia - poemul de mîine”, un scurt-metraj bine făcut, operă a unui regizor și poet cu scriitură fină, calmă, Nicolae Cabel. După enunțarea succintă a principalelor teme bacoviene, filmul evocă mediul băcăuan, așa cum l au fixat ilustratele de la începutul secolului XX, evidențiază pasiunea lui Bacovia pentru desen și muzică, relevă existența banală, aproape anonimă, a poetului și, prin contrast cu aceasta, difuzarea tot mai largă prin ediții succesive și traduceri, a operei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]