1,778 matches
-
până ce căzură la pas. Când zări sublocotenentul spânzurații, nu-și mai putu stăpâni uimirea și chiar o bucurie, parc-ar fi descoperit o mare noutate. ― Uite, uite ce interesant! strigă privind cu atenție când în dreapta, când în stânga. Lasă la pas, băiete, așa, să vedem mai bine, că-i foarte interesant!... Noi, pe front, trăim ca sub pământ... habar n-avem ce-i pe lume... Toți trebuie să fie spioni, desigur... A, firește, spioni și trădători!... Uite... da... Câți sunt?... Stai... trei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei. în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nevestele! Cum s-ar speria tata! M-am întors o dată așa pe neașteptate dintr-o campanie în Pocuția și i-am luat ca din oală, nici n-au avut timp să treacă în camerele lor. M-am gândit: Tu, Kemale băiete, te lupți la dracu-n praznic pentru țară și sultan și ăștia o țin tot într-un zaiafet, nici tutunul nu l-au strâns”. Mi s-a făcut negru înaintea ochilor, dar eram frânt de drum, călărisem două zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mult respect, tinere. Tu nu știi cine sunt eu? a spus Tony Muldoon, nevenindu-i a crede. Nu-ți permit să-mi vorbești așa. Venele de la gâtul lui Joe se umflară vizibil. Nu-mi pasă nici dacă ești Iisus Hristos, băiete. Ai să zbori afară într-un minut dacă mai continui cu chestii de genul ăsta. Am lăsat jos cana cu ceai și l-am bătut ușor pe mână pe Joe. —E în ordine, Joe, oricum, mulțumesc. Ridicându-mă din spatele biroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dinții să nu se afle... Zic - acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici n-am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zic: Asta-i meseria lor, misia lor de comuniști: să distrugă, să ardă. Pe când meseria mea e... dimpotrivă. Generația voastră ne ironizează pe noi, cei de după primul Război Mondial. Voi, când vorbiți de Învățători, puneți Între ghilimele cuvântul „apostol”... Noi, băiete, nu numai că ne spunem: apostoli, dar credem din toată inima că e ceva de cinste; și că, unii dintre noi am chiar fost. Noi primii, cei-dintâi, pionierii. Am fost, nu numai Învățători-de-carte, am fost Învățători-de-toate; nu ne ocupam doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fac, de ce-i bat?, Întreb. - Cum să-i bată? Îi Îngrijesc, sunt doctori... - Atunci de ce se văicăresc ceilalți? - Așa-i când Îți taie mâinile, picioarele... - Îți taie mâinile-picioa’... Cui? - Răniților. - Dacă-s răniți, de ce le mai taie și ei...? - Măi băiete, tu ești cam mititel, Îmi zice Nora cu dragoste. - Sunt, dar doctorii trebuie să-i Îngrijească pe bolnavi, nu să-i bată - asta-i barbarie, așa zicea mama... - Când Îți spun că ești mic... Sunt. Și mai mic decât adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei borș din noi, ei să ne... repatrieze În Siberia... Dar la atâta ne-noroc, nu strică și un strop de noroc - din acela pe care și-l face omul, cu mânurile lui... Așa ni l-am făcut noi doi, băiete, În lagăr, la Sighișoara, În primăvara lui ’45: tu Îmi țineai lanterna și tira, eu o... nășteam pe maică-ta; apoi pe tine În altă-parte... Și am scăpat de „repatriere”! Dar nu de bănuială. Autoritățile ne pândesc, ne iau periodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În... gomeză? - Vorba Basarabeanului: Nu ț-oi spune..., râde tata. - Să lăsăm deocamdată numele la o parte - dar sângele? De unde ne vine? - Nu ț-oi spu’... Ba ț-oi spune! De la inimă!, râde tata, În continuare. De unde să știu, măi băiete! Dacă n-avem hârtii - de la tata Încolo eram analfabeți... - Analfabeți din tată-n fiu, sau analfabetizați? Mă gândesc la anumiți Armeni stabiliți În sate și care au uitat să scrie și să citească În limba lor; la Evreii din Maramureș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacoroman vine de la țânțarul de tata, de la mama, o paleacă - am dres eu busuiocul patriotic, Însurându-mă cu o româncă, Popeasca de maică-ta... - După tată: Popescu, Însă după mamă, greacă - și Încă ce fel de greacă, pshi mu... - Închipuiește-ți, băiete, că știu ce fel de greacă, doar eu sunt prințul-consort - dar nu contează sângele... - ... peloponeziac, arhipelagic, matrid... - ... contează numai numele; și cum doar la Greci mai găsești câte un -escu... - Papadopolescu, Anaxagorescu, Hurmuzăchescu, Platonescu, Aristotelescu, Cacavelescu..., recit eu, numărând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cu sufletul-la-gură, da. Fiindcă era „‘ndelicată tare”. O singură dată s-a Întâmplat să-i scape căpacul În interiorul polobocului, iar atunci a tras mult aer În piept și, dintr-o dată cu sudoarea răcită, mi-a zis: - Ian’ du-te tu, măi băiete, la voi acasă și caută-mă pe-acolo - da trage ușa după tine, să n-auzi ce delă am eu cu-aista... Delă, adică treabă. Cu căpacul căzut, neascultătorul. Am trecut dincoace, la noi, am urcat pe calidor. A trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
arătat după-ce. Vrei să zici că-i chip de om ce faci tu? - cu degetul prin aer am zigzagat. Nici pe-aproape nu s-apropie! Nici nu se lovește, darmite să semene chipurile tale! - Da eu nu fac chipuri, măi băiete; eu fac sămne. Sămne. Nu mai auzisem. Iar din ce mi-a explicat Ionaș n-am Înțeles nimic. - Ia desenează-mi un... Un sămn de-al tău, l-am Îndemnat. El a scris un băț; un baston; drept - cum fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la apropierea de oameni și Marian Malciu schița câte un salut pentru fiecare. Nu i se răspundea întotdeauna. Erau puțini aceia care-l cunoșteau și îi dădeau binețe:Ziua bună, băiete! - Mulțumesc! Și dumneavoastră să vă fie la fel! răspundea el satisfăcut, afișânduși bucuria cu întreaga expresie a feței. Este interesant de observat acest carusel al vieții în care oamenii urcă și coboară, intersectându-se atât de diferit. Iustin Dobrescu venise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
depășit. Când a intrat doctorul Grigore, un bun prieten și colaborator al său, tocmai examina cu atenție cadranele aparatelor la care era conectat pacientul proaspăt adus. Verificase și tensiunea și, cu nelipsitu-i zâmbet optimist, se exprimase în gând: „Frumos ești, băiete! Ești bine clădit și cred că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut... Pentru mine este foarte important să știu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că ai un fizic rezistent... Asta presupune că te voi recupera în scurt timp, dar trebuie să aflu despre tine prin ce încercări ale vieții ai mai trecut... Pentru mine este foarte important să știu. Nu intrai tu în comă, băiete, așa, din nimica toată! Evident, dacă puținul ce l-am aflat este adevărat. Să nu fi fost mai grav lovit...”. Marian Malciu - Aha! Bine că ai venit, amice, se adresă el colegului intrat în salon. Nu putem afla nimic? Ce
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
că el cânta pentru ei? Cânta pentru mine!”. Zice: „În timpul pauzei, mi-a fost frică să mă ridic. Credeam că cineva va lua scaunul. Așa că am stat acolo în timpul pauzei. Nu am avut niciodată așa un loc. A fost minunat, băiete”. Zice: „Nu știu cum ai reușit, nu știu cum ai reușit, dar ai reușit”. Aceasta a fost una dintre întorsăturile care m-au făcut extrem de fericit. Am fost capabil să-i dovedesc tatei că a fi crainic, a fi „țipător” nu era un lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
mustață răsucită de la Poștă despre care se spunea că este "reformat" îi pusese mâna pe creștet ca niciodată până atunci și îi spusese cu o voce domoală, pe care nu i-o cunoștea : "Du-te acasă, Atanasie, du-te acasă, băiete ! Ești mare, fii brav ! Maică-ta are nevoie de tine." Deși nu înțelesese ce treabă avea mama cu el, căci își îndeplinise toate obligațiile, dăduse ascultare domnului Țăcălie. Nici n-a avut timp să se mire, până când domnul Țăcălie, însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aștepta cu aceeași aleasă răbdare. Auzise ea despre unul care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe fiul său, cel mai mare derbedeu din câți există, cartea lui de muncă arată ca la deportați, pe unde a fost peste tot a împlinit-o, cum dă de greu, gata își ia tălpășița și doar îi spun: mă, băiete, mă, vezi ce faci viața asta a ta, mă. M-am săturat până în gât de el, am crescut atâția copii dar ăsta mi-a pus capătul... Era atâta asprime și amărăciune în glasul lui, atâta aversiune împinsă până în pragul urii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acalmie tânărul ascundea stări depresive, ea doar îl cunoștea bine... după paloarea feței și după alte mici semne insesizabile pentru un ochi străin. După una dintre aceste vizite, în drum spre casă, Sidonia îi spuse cu ciudă lui Ovidiu: Măi, băiete, la urma urmei, asta e lupta ta, eu mai mult de atâta nu pot face. Și își strânse buzele a nemulțumire, trăgând către orificiul bucal, ca pe niște raze, mănunchiurile subțiri de riduri ce-i tăiau obrazul și bărbia. Fumează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să poată percepe dintr-o vorbă, dintr-un schimb de priviri, ce se întâmpla. A văzut-o pe Sidonia, surâzând victorioasă, cu colțurile buzelor răsucite în sus, afișând un aer de copilă, oftând teatral: Așa o fi cum spui, măi băiete. L-a văzut pe Ovidiu legănându-se pe balansoar, cu genunchii prinși între palmele împreunate, întărind: Chiar așa și este, maman. I-a văzut într-o altă lumină, așa, de parcă-i privea printr-un reflector și unda de percepție avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai călătorit? Se interesă Ovidiu, mereu îi surprindea absențele și cum ea ridică surprinsă din umeri, Sidonia se grăbi să-i ușureze răspunsul: O fi și ea obosită după o zi ca asta. E timpul să mergem pe la casele noastre, băiete. Mâine e luni, o să trebuiască să umblați după analize... Carmina a adormit greu, chinuită de acel sâmbure de neîncredere, pe care nu reușea să-l deslușească. Să fi fost doar vorbele soților Alexe, care-l caracterizaseră pe Ovidiu drept lichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obraji și se umezeau Între degetele tale. Acesta era indiciul că ai reușit și că, dacă erai norocos, puteai să vâri Înăuntru și degetul. Dar multe fete nu te lăsau să faci asta, doar cele mai mari. „Îmi pare rău, băiete. Va trebui să tragi frâna cu Greta. “ Am Început să mă ating mai mult Întâmplător, nu din cauza Îndemânării. Nu În jos sau Într-o parte, ca până atunci, ci Înainte și Înapoi. Mi-am dat seama că senzația nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]