2,818 matches
-
explozie, ceea ce s-a și întâmplat. Pronunțându-se asupra insurecției timișorene, Iliescu recunoaște că a fost semnalată acolo prezența unor agenți și ziariști străini (sovietici și maghiari, în special), ori chiar diplomați, care, intuind schimbarea, s-au deplasat în capitala bănățeană; însă evită să-i califice ca diversioniști, admițând că aceștia au avut mai mult rol de observatori, motiv pentru care susține decis că, la Timișoara, imixtiunile agenților străini au fost secundare, esențială fiind revolta populară. Mărturisește că a aflat de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
turiști sovietici și diferiții provocatori care au luat contact cu atașați militari ai ambasadelor străine la București, informându-i despre ceea ce se întâmpla la Timișoara; drept urmare, o parte dintre acești atașați militari au și încercat să se deplaseze în capitala bănățeană. În special Consulatul iugoslav a fost implicat în mișcările de la Timișoara. În opinia lui Teodorescu, Timișoara a cunoscut două etape: 1) 15-18 decembrie, când au acționat antisocialii și provocatorii, cei din urmă instruiți în străinătate; 2) 19-20 decembrie, când majoritari
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
implicat în represiunea de la Timișoara și condamnat în Procesul de la Timișoara, scrie o carte în care, în mod previzibil, susține teoria complotului extern (Timișoara. Zece ani de la sângerosul decembrie 1989. Documentar, 1999). Autorul consideră că în evoluția evenimentelor din capitala bănățeană au existat două etape: 1. prima etapă (16-18 decembrie) a fost dominată de violența protestatarilor și de diversioniști agresivi reprezentând „forțe tenebroase”, care au vandalizat magazine și instituții - în această etapă, consideră Coman, cei care au tras asupra populației ar
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
decembrie că timișorenii scandează lozinci anticeaușiste și anticomuniste - ceea ce înseamnă, concluzionează Loupan, că Securitatea se folosea de revolta de la Timișoara pentru a răsturna regimul Ceaușescu. În 20 decembrie, seara, când Ceaușescu ordonă generalilor să se tragă în mulțimea din capitala bănățeană, acest ordin nu mai este ascultat, pentru că lovitura de stat era deja în desfășurare. Prin urmare, consideră Loupan, la Timișoara a avut loc „o revoltă populară provocată, dar autentică în tragica și naiva sa sinceritate” (p. 83), preluată de o
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de palat care, firește, a mizat pe revolta populației. Personajul care emite această ipoteză nu precizează, însă, dacă Securitatea a trecut la punerea în practică a loviturii de palat înainte de explozia de la Timișoara sau a profitat de insurecția din capitala bănățeană. Teza revoluției hibridate cu o lovitură de stattc "Teza revoluției hibridate cu o lovitură de stat" tc "" tc "" În acest capitol voi prezenta susținătorii teoriei mixajului „revoluție - lovitură de stat”, mai întâi prin intermediul vocilor unor actori importanți ai evenimentelor din
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
explozie populară”, considerând că diferendul lui Lászlo Tökes cu regimul ceaușist a fost doar scânteia (pe care pastorul și enoriașii săi nu o prevăzuseră), care s-a preschimbat rapid în revoltă populară anticomunistă. Îi laudă atât pe protestatarii din capitala bănățeană, cât și pe tinerii revoluționari bucureșteni din 21 și 22 decembrie, dar consideră că, deși aveau un curaj nebun, aceștia nu aveau abilități de guvernare și erau neexperimentați (p. 213). Pe lângă revoluția propriu-zisă, Brucan vorbește despre încă o revoluție, „la
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prin prisma cărora protestatarii anticeaușiști și anticomuniști erau proiectați ca huligani, spioni etc. La Timișoara, Armata a primit misiuni de luptă pe care ar fi trebuit să le îndeplinească Ministerul de Interne, acuză autorul. Militarii au deschis focul în capitala bănățeană, afirmă Urdăreanu, doar pentru că au fost agresați de provocatori și diversioniști, bănuiți a fi agenți și spioni. Pentru misiunile de luptă ale Armatei la Timișoara și București (până în 22 decembrie 1989), autorul aruncă vina asupra lui Ceaușescu, în calitatea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
le-ar fi întregit din punct de vedere hidrografic (izvorul Tisei - Tisza forrása, Valea Mureșului - Maros völgye), strategic-frontalier (Munții Meseș - Meszes, Munții Apuseni - Szilágyság, Munții Metaliferi din Transilvania - Erdélyi Ėrchegység) și din punctul de vedere al geografiei-economice specifice ținutului (ogoarele bănățene, minele). În schimb, nu a luat în calcul nici reanexarea Țării Călatei (Kalotaszeg), nici a Țării Secuilor (Székelyföld). Ultima problemă a fost oricum un morb al chestiunii transilvane, pentru că între majoritatea maghiară din regiunea Partium (unde se situează Bihorul) și
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
dintre aceste reclamații au reușit să intre în atenția celui mai înalt for al organizației, Consiliul, și niciuna nu a ajuns până la Tribunalul de la Haga, considerat forul internațional suprem. În câteva cazuri, deosebit de penibile (de pildă în cel al fermierilor bănățeni expropriați), guvernul român s-a înțeles cu reclamanții în afara demersurilor justițiare. În anii treizeci, numărul reclamațiilor maghiare scăzuse în mod drastic: Budapesta nu își mai punea mari speranțe în acest for internațional. Motiv pentru care nici nu mai sprijinea redactarea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Ionel Bota, Prima monografie despre proza lui Augustin Buzura, „Timpul” (Reșița), 1994, 39; Adrian Dinu Rachieru, Cruciada pentru adevăr, „Orient latin”, 1994, 3; Horea Poenar, „Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă”, ST, 1994, 9; Alexandru Ruja, „Fragmentarium”, „Renașterea bănățeană”, 1995, 126; Gheorghe Jurma, Un spirit creator, „Timpul”, 1995, 133; Ionel Bota, Metafora spiritului creator, „Timpul”, 1995, 208. G.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
din Cluj a Academiei Române, este apoi redactor la „Jurnal” (1978-1981), o publicație din Caransebeș. A debutat în 1961 la „Luceafărul” cu nuvela O picătură de soare, iar editorial în 1967 cu volumul de proză Zidul. Mai e prezent în „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, în presa locală din Caransebeș și Cluj. În povestirile din Zidul V. adaptează tipologia „sucitului” la mediul muncitoresc, îmbinând proza cu tematică industrială cu una vag psihologizantă. Situația epică repetată în majoritatea scrierilor este următoarea: „sucitul” (aici un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290452_a_291781]
-
Transilvaniei cu România. Actele de unire primeau astfel, odată ce deveniseră legi o nouă sancțiune democratică 42. Alexandru Lapedatu s-a aflat și el în rândurile celor o sută de mii de oameni veniți la Alba Iulia din toate ținuturile transilvane, bănățene, maramureșene și ungurene, trăind alături de ei bucuria visurilor împlinite. Iată cum evoca marele eveniment: ,,Am fost și eu în mijlocul imensei mulțimi, aclamând cu delir pe suveranul întregitor de neam care venea în fruntea gloriosului cortegiu, călare, având la dreapta, pe
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
zonele etnofolclorice din țară. Punctăm câteva din aceste valori: - bogăția și diversitatea arhitecturii și tehnicii populare românești ce se află în muzeele etnografice pavilionare sau în aer liber, fie în muzeele sătești sau în așezările rurale maramureșene, bucovinene, argeșene, vâlcene, bănățene, sau din alte arii etnofolclorice; - instalații tehnice populare aflate în muzeele de la Dumbrava Sibiului, Câmpulung Moldovenesc, Muzeul Țăranului Român sau Muzeul Satului din București, fie în satele din bazinul Almajului, pe Valea Gurghiului, Moeciu etc. - bisericile din lemn, intrate în
SPA?IUL RURAL ?I POTEN?IALUL AGROTURISTIC. MODALIT??I DE CERCETARE ?I VALORIFICARE TURISTIC? by Vasile GL?VAN () [Corola-publishinghouse/Science/83100_a_84425]
-
, Gheorghe (23.VII.1869, București - 4.III.1942, București), istoric literar și bibliograf. Fiu al preotului bănățean Andrei Adamovici, care pe la 1841 venise în București și preluase direcția Imprimeriei Statului, și al Anghelinei (n. Teodoreanu), A. a fost atras de literatură încă de pe băncile Liceului „Sf. Sava”, când a început să scrie versuri, publicându-le în ziarul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285179_a_286508]
-
1995 (în colaborare); Octavian Doclin, Climă temperat continentală - Temperate Continental Climate, postfață Lucian Alexiu, Timișoara, 1995. Repere bibliografice: Ionel Bota, Între rigorismul și „fantezia” „noii critici”, „Timpul” (Reșița), 1992, 225; Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, „Radu Stanca - dramaturgul”, „Renașterea bănățeană”, 1992, 813; Al. Piru, Teatrul poetic, „Dimineața”, 1993, 28; Cornel Ungureanu, Corina Ciocârlie, Nicolae Oprea și alți optzeciști întârziați, O, 1993, 11; Cornelia Ștefănescu, Dramaturgul, JL, 1993, 37-40; Mircea Popa, „Radu Stanca - dramaturgul”, L, 1994, 9; Geo Vasile, „Și suntem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286538_a_287867]
-
viață și sentimentele sugerate de contemplarea morții. În versiunea moldovenească, răspândită și în Muntenia, Oltenia și Dobrogea, schema metrică a versului este de 5-6 silabe. Aceeași măsură o au și versurile provenite din sudul și estul Transilvaniei, ca și cele bănățene. Doar în nordul Transilvaniei variantele sunt organizate după măsura de 7-8 silabe. În cele mai multe cazuri schema metrică de 5-6 silabe este cea originară. De remarcat că variantele transilvănene ale baladei se caracterizează prin prezența frecventă a rimelor interne. Un procedeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
și de femei. S-au descoperit peste cinci sute de localități în care se cântă balada. Variante ale baladei au fost semnalate în Macedonia, în Banatul sîrbesc, pe valea Timocului. Din Serbia se cunosc șapte variante, cinci timocene și două bănățene, toate influențate de balada moldovenească. De asemenea, s-a descoperit o variantă și în Ungaria. Odată cu răspândirea culturii, penetrația baladei (în special a variantei culese de Alecsandri) este din ce în ce mai mare. Fenomenul indică viabilitatea acestei creații folclorice. Comparat cu majoritatea variantelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Urmează Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1955- 1959) și Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1960-1965). Este profesor de limba română și franceză în județul Arad, apoi redactor la ziarul „Drapelul roșu” (Timișoara), la Editura Facla (1987-1990) și la ziarul „Renașterea bănățeană”. Debutează cu versuri în „Familia” (1966), prima lui carte fiind romanul Fericiți când renaștem (1976). În ciuda aparentei lor diversități, cărțile lui J.R. evidențiază o trăsătură structurală comună și esențială: pendularea între munte și câmpie, între adolescență și maturitate, între narator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
Noua promisiune”, O, 1980, 48; Eugen Dorcescu, „Noua promisiune”, F, 1980, 12; Nicolae Georgescu, Experiment modern, LCF, 1985, 13; Brândușa Armanca, Nivele simbolice, O, 1985, 18; Tudorel Urian, Fotografii mișcate, O, 1988, 32; Ruja, Parte, I, 123; Berca, Dicț. scriit. bănățeni, 78-79. D.B.-D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
1880; I. Pop-Reteganul, Trandafiri și viorele, Gherla, 1884; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885; Elena D. O. Sevastos, Cântece moldovenești, Iași, 1888; I. G. Bibicescu, Poezii populare din Transilvania, București, 1893; Gh. Cătană, Balade poporale din gura poporului bănățean, Brașov, 1895; C. Rădulescu-Codin, Din Muscel, cântece poporane, I, București, 1896; G. Alexici, Texte din literatura poporană română, I, Budapesta, 1899; Avram Corcea, Balade poporale, Caransebeș, 1899; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folcloristice, I, partea I-II, București, 1900; Enea Hodoș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
Foaia diecesană”, scoasă între 1886 și 1939. Cuprinde articole și studii de teologie și dogmatică, de morală creștină, de istorie a Bisericii Ortodoxe și a învățământului religios. O atenție specială este dată obiceiurilor religioase și semnificației lor etno-culturale în folclorul bănățean (Nelișcu Boldea și Pavel Ciobanu, Riturile de la „Lăsatul secului”, 2/1995) sau în literatură (Petru Călin, Paștile în literatura română, 2/1995). Este promovată poezia de inspirație religioasă, ilustrată de câțiva poeți din zonă: Ion Chichere, Olga Neagu, Octavian Doclin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287053_a_288382]
-
de Damian Izverniceanu, Alexandru Bistrițeanu, Mia Cerna ș.a. De semnalat colaborarea Constanței Hodoș și a Anișoarei Odeanu (prezentă cu nuvela A plecat un tren). Partea culturală a S. merită totuși atenție, în special datorită materialului documentar oferit. Astfel, la rubrica „Figuri bănățene” sunt publicate medalioane ale unor personalități din partea locului: George Popovici, Valeriu Braniște, Paul Iorgovici, Iosif Popovici, Coriolan Brediceanu, Damaschin Bojincă, Ion Popovici-Bănățeanul, folcloristul Gheorghe Cătană, Tiberiu Brediceanu, Mihail Gașpar, Sabin Drăgoi. Numărul 2/1928 este consacrat împlinirii unui deceniu de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289613_a_290942]
-
j. Olt), poet, prozator și traducător. Este fiul Elenei (n. Nițulescu) și al lui Teodor Bacșiș, țărani. Face gimnaziul la Liceul „Radu Greceanu” din Slatina (1946-1949), apoi urmează Școala Pedagogică din Timișoara (1949-1953). Angajat în 1953 redactor la revista „Scrisul bănățean” (devenită ulterior „Orizont”), rămâne aici până în 1990; între timp, va fi secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al publicației. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1962-1968). O lungă perioadă secretar al Asociației Scriitorilor din Timișoara (1969-1990
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
Festivalului Internațional de Poezie „Lucian Blaga”, Premiul Internațional de Poezie „Rozeta de la Bela Voda” (Krusevac, 1998), Premiul Academiei Române (1997). După o juvenilă tentativă revuistică (scrie singur, ca gimnazist, o revistă care va rămâne în manuscris), debutează cu versuri în „Scrisul bănățean” (1952) și editorial cu volumul Fluviile visează oceanul (1961). Deși despre D. s-a scris mult și insistent, criticii nu s-au putut sustrage unei seducții simplificatoare, ce privește atât anumite obsesii tematice (marea, iubirea), cât și afectarea calofilă. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
înnoit. Banatul realizează încă de la începutul guvernării austriece o comunicare directă cu experimentele politice de la Viena, cu sistemul reformelor economice și sociale promovate de cercurile conducătoare din capitala Imperiului Habsurgic. Absența nobilimii în această regiune, altminteri o particularitate a societății bănățene din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, deci absența unui factor de opoziție, al celui mai conservator dintre ele (prezent în celelalte provincii ale monarhiei) are drept consecință promovarea mai rapidă și mai eficientă a reformismului austriac, o comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]