2,504 matches
-
dar... s-au îndemnat și au făcut și domnie sa Matei Vodă și altă hazne în trii șuruburi (robineți n.n), precum se vede, iarăși denainte Porții gospod și mai din gios de ce veche,... Și au deosebit domnie sa parte bărbătească de cătră parte fimeiască, ca să nu se mai amestece a lua apă la un loc, ce să ia parte bărbătească apă de la haznaoa ce noî și parte fimeiască să ia apă de la haznaoa cea veche, pentru ca să lipsască pricinile de gâlcevi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
n), precum se vede, iarăși denainte Porții gospod și mai din gios de ce veche,... Și au deosebit domnie sa parte bărbătească de cătră parte fimeiască, ca să nu se mai amestece a lua apă la un loc, ce să ia parte bărbătească apă de la haznaoa ce noî și parte fimeiască să ia apă de la haznaoa cea veche, pentru ca să lipsască pricinile de gâlcevi și lucruri necuvioase ce să făce mai înainte între nărod pentru luatul apii”. --Și mai hotărăște vodă ca de o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
aduci aminte când îi vorba de cimotia Bașoteștilor? Dacă nu ți-ai fi amintit, atunci ai fi scăzut în ochii mei. Așa ceva nu se poate întâmpla. Știi doar că sunt născut pe moșia lui Anastasie Bașotă, ultimul descendent pe linie bărbătească a Bașoteștilor. Știu, fiule, știu. Acum însă uite la aceste case. Ele au fost ale Saftei, fata lui Apostol. Cele de alături nu sunt cumva ale Hăbășescului vornicul? Întocmai, fiule. Și dacă ai amintit de Safta, atunci sigur știi și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
că era timp berechet. Am privit de jur împrejurul mesei. Toată lumea era ocupată cu același lucru: căra lingurițe de zahăr în ceștile de ceai, dădea ceaiul peste cap și comenta cât de delicios era. Ce trist! — Fumezi? m-a întrebat o voce bărbătească. Am intrat în panică descoperind că vocea îi aparținea lui Vincent, Domnul Furios. Nu, am răspuns eu nervoasă. Cel puțin, nu țigări. —Te-ai lăsat? a întrebat el apropiindu-se. — Nici nu m-am apucat, am răspuns strângându-mă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lângă sufragerie, așa că eu și surorile mele adormeam legănate de murmurul vocilor bărbaților de prin împrejurimi care veneau s-o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră să mă învăluie, simțeam același soi de moleșeală ca atunci când eram mică. Voiam să mă duc la culcare, dar eram paralizată de teama că, dacă mă voi ridica și voi spune noapte bună, voi atrage atenția asupra mea. Făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să-mi schimb eu numele în Dick, am zis, și lumea o să ne spună Tom, Dick și Harry. — Într-o companie selectă, nu folosim niciodată cuvântul dick, a spus Harry, prefăcându-se scandalizat să mă audă folosind termenul. Spunem „organ bărbătesc“. La nevoie, e acceptabil și termenul neutru de „penis“. Dar dick nu e voie, Nathan. E mult prea vulgar. M-am întors către Tom și am spus: — Trebuie să fie distractiv să lucrezi pentru un astfel de om. — Nici un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a salva copiii. Până se va fi tras ultimul glonț, până se va fi lansat ultima bombă, trebuia să continui să îi caut. TOM: Și ce s-a întâmplat după ce s-a terminat războiul? HARRY: Am abandonat visurile de îndrăzneală bărbătească și nobil sacrificiu de sine. Hotelul Existența s-a închis și, când s-a deschis din nou, câțiva ani după aceea, nu mai era amplasat undeva pe o pajiște din mijlocul Ungariei și nici nu mai arăta ca un castel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sta singură în față la The Bailey mă îngrozește. Acolo își fac veacul toți oamenii frumoși sau cei care se cred frumoși. —OK. În față la Brown Thomas? N-ar fi mai bine în Brown Thomas? La departamentul de haine bărbătești. — Sigur. Ne vedem atunci. Mă gândesc să iau mașina în oraș, dar apoi mă răzgândesc. Traficul e groaznic acum în Dublin. Așa că mă hotărăsc să iau autobuzul. Cel puțin așa nu mai sunt nevoită să mă învârt prin Stephen’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
oraș. Scoate o carte de vizită din poșeta ei Burberry și o pune pe masă. Mi-ar plăcea să treci pe-acolo și să-ți alegi un cadouaș care-ți place. De-abia m-am extins și în domeniul hainelor bărbătești și suntem foarte exclusiviști. Doar câteva articole vestimentare alese cu grijă. Oricum, după cum spuneam, știu că ești destul de ocupat, dar noi organizăm o mică petrecere înainte de Crăciun să sărbătorim lansarea colecției bărbătești. — A, chiar așa? o întrerup. Grozav! Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
abia m-am extins și în domeniul hainelor bărbătești și suntem foarte exclusiviști. Doar câteva articole vestimentare alese cu grijă. Oricum, după cum spuneam, știu că ești destul de ocupat, dar noi organizăm o mică petrecere înainte de Crăciun să sărbătorim lansarea colecției bărbătești. — A, chiar așa? o întrerup. Grozav! Încă nu mi-am primit invitația, dar sunt sigură că e pe drum. Voiam să i-o dau pe a ta lui Tim ca să ți-o paseze, spune ea calmă. —O. O! — Păi, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
urmă din pantaloni, de sub picioarele ei bricheta... Dă și mie, aud un mormăit somnoros din direcția geamului. Aprind și-i întind țigara, duc mâna la buzunar după alta, poștă, șoptește ea și chiar mi-o dă înapoi, după două fumuri bărbătești (cum mi-am putut da seama după lumina intensă din capul țigării) și într-adevăr între degetele mele țigara s-a întors scurtată serios. Și de ce zici că-i poponar nea Țârțâc? Doar are-acolo o grămadă de copii, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mâinile numai inele (ai început să dai cu păduchi, armă biologică ce ești, AIUTO, începu să țipe vecina, totuși amuzată). S-a pișat pe mine, pe pantalonii italienești, ia-ți-l dracu’ că-l omor, se ridică și-o voce bărbătească - abia atunci am observat că printre pachetele lor legate cu sfori era și-un copil sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar peste saci, ia copilul din brațele omului, se-ntoarce cu el în ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apoi ușile se dau în lături și iese cineva. Din unghiul meu, nu văd decât că e o femeie, și că e încălțată cu pantofii ăia noi Chanel, care costă de te îndoaie. E urmată de două perechi de picioare bărbătești, și cei trei pornesc pe hol. Nu rezist să nu trag cu ochiul de după scaun, și... sigur. E Alicia Scorpia cu picioare lungi, cu Ben Bridges și un bărbat pe care îl știu, dar nu‑mi amintesc de unde. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
opt. Vorbesc cu fiica mea, Nah. O rog să fie biograful meu. I se permite să mă viziteze o dată pe lună. Are o tunsoare de țărancă - părul tăiat în formă de castron în jurul urechilor - și e îmbrăcată într-un costum bărbătesc. Arată insuportabil de caraghios. Face asta ca să-mi rănească ochii. E divorțată și recăsătorită și locuiește în Beijing acum. Are un fiu față de care identitatea mea e ținută secretă. Nu, mamă. Tonul e ferm și încăpățânat. Nu pot descrie dezamăgirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
a spiritului. Are nevoie de o rivală ca să-și exerseze mintea. Mă face Domnișoara Burgheză și zice că Yenanul o să mă călească. Dimineața, lasă ușa deschisă, ca vântul să vâjâie înăuntru. Asta îi procură o plăcere imensă. Îi aud râsul bărbătesc. Vântul aspru o să-ți remodeleze oasele și nervii! E fericită că m-a lăsat fără replică. Slavă lui Buddha că e urâtă, mă gândesc în sinea mea. Cu așa o siluetă scundă și îndesată, sunt sigură că are parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
monstru de geamantan și tata n-ar mai Înghiți Extraveral, Valium și Distonocalm, de câte ori Își amintește. * Așa că stăteam cu un ochi la Traian, care se pregătea să intre În vamă, cu un ochi la uriașul ceas electronic și ascultam vocile bărbătești ale corului antic, iar ei Își tot repetau Îndemnurile reciproce, Însoțite de bătăi prietenești pe umăr, de mici bancuri libidinoase la care coborau glasul, alăturându-și burțile de toate mărimile, cheliile, negii, zâmbetele prefăcute, lingușitoare, lașe, dinții de acrilat, măselele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului ascuns. Un dangăt îndepărtat de clopot chema undeva la slujba de dimineață. Și călărețul își văzu ținta îndepărtându-se împreună cu femeia. Încă nu era prea tâziu. Ar mai fi putut să ridice arma și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
punte și aflase, în cele din urmă, cine îi zădărnicise planul. Contele oftă, pentru că avusese în marele boier Filipescu nu numai un colaborator de nădejde, dar și un prieten de o discreție desăvârșită care, nu o dată, arătase o deosebită înțelegere bărbătească pentru înclinațiile sale. Se ridică, se îndepărtă și reveni. ― Dac-ați ști cum arată casa și acareturile marelui boier! De fapt ar trebui să vorbesc la timpul trecut, pentru că toate i-au fost luate într-o singură clipă, madame... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate ingredientele unui libret pentru o farsă. Atunci s-a ridicat marele senior, prietenul meu, și, cu o voce calmă, l-a asigurat pe general că porunca țarului va fi executată întocmai și în timpul prescris. După care, pe un ton bărbătesc și cu cea mai binevoitoare expresie, pentru că era o gazdă perfectă, s-a adresat invitaților săi. „Dar de ce atâta tristețe, iubiții mei? Doar ați venit aici ca să uitați de tristețea vremurilor în care trăim și de întâmplările amare la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
borcanul cu ulei. ― Nu merge! Lipsește ceva! Îi șopti ceva lui Luciano și acesta părăsi imediat atelierul. Alteță, dacă nu aveți nimic împotrivă, o să facem o mică schimbare. S-ar cere un contrast. Luciano reveni cu un fel de bluză bărbătească din mătase albă, lejeră, destul de simplă, dar cu un jabou din volane ample, după moda pariziană. Cu o mișcare hotărâtă, pictorul smulse jaboul. ― Vă rog, îmbrăcați bluza asta, Alteță! Erau între bărbați, iar față de soția sa Manuc nu avea pudibonderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ținea cămașa în mână și nu dădea deloc semne că ar dori să se apropie de el. Unicul lui ochi fixa bustul prințului. Regăsea nu numai proporțiile vechilor statui de zei cizelate din cele mai fine marmure sau strălucirea frumuseții bărbătești, dar și mișcarea, tresărirea blândă a mușchilor, efectele luminii pe suprafața pielii, deplina armonie a gesturilor. El nu se dezbrăcase de lucruri, ci lucrurile alunecaseră încet, cu grație, ca într-o vrajă. Luciano tuși, apoi luă bluza și îl ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mărfuri veneau și plecau întruna. Prin ușa întredeschisă, pictorul îl vedea semnând actele primite, citind și scriind scrisori atent, ușor încruntat. Cămașa îi aluneca. Scotea la iveală umărul rotund, cu pielea deosebit de albă în contrast cu șuvițele negre de păr. Un umăr bărbătesc. Dar și o candoare aproape feciorelnică. Când ploua, rămâneau în odaie și servitorul le umplea cupele cu Amarul de Tupliash, preferatul prințului, un vin armenesc cu gust de mirt. Și pictorul îl asculta vorbind despre Armenia Mare și Armenia Mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nu se schimbase prea mult. Era doar ceva mai slab, ușor tras la față. Se schimbase însă cu mult mai mult pe dinăuntru. În ochii lui, pe lângă dragostea dintotdeauna, descoperise și altceva. Un soi de respect, o aură de demnitate bărbătească. Și asta o impresiona nu numai ca mamă, dar și ca femeie. Moțul ei se maturizase frumos. Devenise un bărbat adevărat. De fapt, așa arăta bărbatul la care visase, bărbatul pe care l-ar fi putut iubi fără rezerve, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de cuvinte și vreo sută de expresii pentru a zugrăvi feluritele nuanțe de durere), Își punea câteva rânduri de ciorapi - de bumbac, de lână - apoi carâmbi din blană de iepure, de miel, Încât trebuise să-i cumpărăm papuci de pâslă bărbătești, numărul 41 - șoșoni cărora ea le spunea: șoșontorogi. Uneori, când credeau ei că nimeni nu-i observă, șoșontorogii dădeau s-o pornească, singuri prin iarbă. În fapt, se deplasau câte un centimetru, doi, Însă li se putea deduce reușita din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]