5,357 matches
-
sau pe Blaga. Care, cum știe toată lumea, sunt ținuți sub obroc... Așa cum se întâmplă cu tot ce e bun și de valoare, întări Victor. Pentru că regimul zis de democrație populară... Ssst!... îl întrerupse fata, făcându-i semn cu capul spre bătrână și fiica ei, care i-ar fi putut auzi. Victor tăcu și, după ce păru să stea câteva clipe în cumpănă, se aplecă deodată spre Felicia și îi cuprinse mâinile cu palmele sale. Fata tresări, dând să se împotrivească, dar renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Am auzit că vrei să te căsătorești cu Felicia noastră și să te faci profesor la universitate... Mamă, te rog!... protestă Felicia. Victor nici n-a intrat bine în casă și tu te apuci să-i vorbești dspre căsătorie... Dar bătrâna nu păru să se sinchisească de vorbele fetei. Am mai auzit că ai și niște rude-n Italia, vorbi ea netulburată mai departe. Ne pare foarte bine!... Dar să știi, drăguță, îl preveni ea, că noi nu prea avem ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dumneata... Nu se știe niciodată!... Iar eu vă repet, cu tot respectul, că..., mai vru Victor să spună, dar doamna Măgureanu îi luă vorba din gură: Lui Ică îi e frică să nu cumva să-l torni la Securitate, explică bătrâna. Frate-său așa a pățit cu unul din ginerii lui și-a ajuns bietul om să fie dat afară din casă și pe urmă l-au băgat și la pușcărie!... Urania, lasă pălăvrăgeala! îi ordonă bătrânul, fulgerându-și nevasta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Trăsăturile chipului ei palid capătă deîndată contururi și culori neînchipuit de frumoase. "Acum seamănă cu... seamănă cu actrița ei preferată, cu Marcia..." gândește Dora. Ușa se deschide și un fotoliu rulant înaintează într-o plutire ușoară. Este împins de o bătrână puțintică, adusă de spate, cu o coroană de păr argintiu în jurul creștetului. Mamă, ce bine că ai venit ! Ai o coroană albă ca și a mea ! Dar unde e Jules ? întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules n-a putut veni, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întreabă nerăbdătoare tânăra. Jules n-a putut veni, draga mea. Nu te supăra, o să-l vezi poate deseară... Are mult de lucru la slujbă... Știi, patronul veșnic nemulțumit, concedierile... Nu te supăra pentru atâta lucru, o să-l vezi deseară, repetă bătrâna ajutându-și fiica să se așeze în fotoliu. Tata ne așteaptă în parking și toate formele de ieșire sunt făcute. Da... Trebuie să predăm televizorul, doamna nu îl vrea. Desigur, nu ai grijă, uite îl scot din priză chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așeze în fotoliu. Tata ne așteaptă în parking și toate formele de ieșire sunt făcute. Da... Trebuie să predăm televizorul, doamna nu îl vrea. Desigur, nu ai grijă, uite îl scot din priză chiar acum și îl ducem la magazie. Bătrâna se urcă cu ușurință pe un taburet metalic capitonat cu plastic gri. Este îndemânatecă, sigură în mișcări și face treaba necontenind să o îmbărbăteze cu vorbe blânde, materne, pe tânăra din fotoliu. Dora se uită la tânără cu insistență, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor, tristeților și suferințelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fericire înstelat. Tovarășele mele de suferință erau femei simple care abia știau să citească și să își scrie numele, însă erau harnice și aveau un înnăscut spirit de organizare. Ulitia ne-a propus o "diviziune a muncii", cum probabil făcea bătrâna tribului în matriarhat. Cele trei femei tinere trebuiau să asume treburile grele, bărbătești, eu și Minodora, menajul "casei" și îngrijirea sănătății, iar cea mai în vârstă Ulitia, ajutată de cel mai tânăr Vasili de pescuit, vânat, lemne de foc. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doresc ordine, curățenie, mâncare gustoasă, disciplină." Toate au mers până la urmă după cum spusese el, numai că au trebuit mai mult de două luni ca să se poată obține un bilet de voie de la "Comanditur" pentru ca cei doi copii însoțiți de o bătrână să aibă voie să iasă din îngrăditura cu sârmă ghimpată pentru a merge în pădure. Viața în spital, organizată după concepțiile medicului șef și unic Gerhard Bosch, nu a fost ușoară dar, îngrădită de spiritul de disciplină impus de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar dacă mă gândesc bine, "boala" asta a fost inventată mai târziu și a căpătat dimensiuni exagerate în ziua de azi. Explicația este că ea suporta cu adevărat greu atât despărțirea de Vasili cât și tristețea mută a celor trei bătrâne. Mă gândesc că poate și noua mea relație cu Gerhard o contraria, deși nu a făcut niciodată nici o aluzie și îl iubea cu adevărat pe tatăl ei adoptiv căruia îi spunea acum Gery cu toată gura și spre marea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amploarea acestei amenințări. Mașina militară a venit într-adevăr din nou la numai câteva zile după prima zi a anului 1955. Cei doi ofițeri au intrat, veseli și amabili, în biroul lui Gerhard. De îndată, au comandat ca cele trei bătrâne să își facă bagajele, căci le vor lua cu ei să le ducă să-l întâlnească pe Vasili, pe care să îl urmeze apoi în localitatea în care urma școala. Ulitia, Ana și Olga aveau bocceluțele pregătite și în mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mă cunoaște. Mi-a spus că mai marii lui, cei doi colonei care fuseseră în inspecție în zonă, plecaseră chemați de urgență la centru. Zicea cu mâna pe inimă că n-a văzut sau auzit de nicio fată, băiat sau bătrâne..." Calvarul așteptării angoasante a durat de la începutul lui februarie până în luna mai. Timpul se scurgea între accese de disperare nebună și stări de apatie totală. Gerhad își rupea cu greu timp din spital ca să facă în fiecare săptămână drumul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de pe fața pământului și nici milă nu va afla la judecata cea dreaptă. Dumnezeu e pretutindeni! Chiraleisa!! Și a stropit cu busuiocul... Pe pământ căzură bobițe de gheață. Chiraleisa!! A răsunat răspunsul din una sută de piepturi. La plecare, câteva bătrânele se jurau pe toți sfinții că l-au zărit pe Sfântul Duh cum a apărut din altar, a fâlfâit pe deasupra mulțimii, după care a dispărut în turlă. Trifănele, dar ce înseamnă pe limba noastră Sfinte Duh, ni te arată! Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ai mai fost? Vorba vine, Trifănele... Odată revenit acasă, Trifănel a umplut o ploscă cu agheasmă și a plecat pe cărarea de peste grui să i-o ducă mamei sale ce trăia în căsuța ei singuratică din poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu s-ar mai fi urnit, atât de fericit era și nerenunțând la umorul ei, îi recită din Minulescu, mergând pe cărare ținându-se de mână. —“În orașul-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână .................................. Merg ținându-se de mână” —Ha! Ha! Ha! nebunatico. Nu plouă cu stropi de apă. Plouă cu flori de tei. — Nu este un bătrân și o bătrână. Prea te-ai grăbit cu vârstele, cu trecerea timpului. Un tânăr și o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
orașul-n care plouă de trei ori pe săptămână Un bătrân și o bătrână .................................. Merg ținându-se de mână” —Ha! Ha! Ha! nebunatico. Nu plouă cu stropi de apă. Plouă cu flori de tei. — Nu este un bătrân și o bătrână. Prea te-ai grăbit cu vârstele, cu trecerea timpului. Un tânăr și o tânără. Un iubit și o iubită. — Un logodnic și o logodnică. Un viitor soț și o viitoare soție. —Și mai ce? — Doi îndrăgostiți care se iubesc la
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poroasă, va răsuna aproape ca un cântec peste măsuțe și sertare și rafturi și băncuțe de lemn ostenit. Tu ești la fel de frumoasă ca Audrey Hepburn și semeni cu ea, uite, gâtul ce lung este, uite pielea, îți va spune apoi bătrâna, pentru ca apoi, împungând cu degetul spre chipul tău împietrit în uimire, să se mire, încercând să imagineze o lume de neimaginat: acolo, în țara ta, în România, pentru că aceasta fusese, evident, prima ei întrebare, toți oamenii sunt la fel de albi? Și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
erau împodobiți cu încrețituri ale pielii, iar urechile erau bine căptușite cu păr alb și lung. A lăsat treaba și s-a îndreptat spre locul din care se auzea zgomot. Mare i-a fost uimirea, când a văzut că o bătrână îi bate în poartă. Crăiasa a rămas încremenită când i-a apărut bătrânul în față. Marele și bunul crai, cum auzise că i se mai spune de către unele persoane, cărora el le-a făcut câte un bine. Era un bătrânel
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sărăcia me!, văicărindu-se întruna întrebă bătrânul, în timp ce își netezea câteva fire de păr alb, sub nas, în chip de mustață. -Până te-i gândi și-i grăi, poftim intră, își îndemna de zor bătrânul, musafira. Crăiasa cu chip de bătrână a intrat cu pași rari și se uita în toate părțile, deși nu prea avea ce să vadă. Bătrânul o invită să-i treacă pragul. -Hai, mambătrână și trece-mi pragul odată, poate-mi stă și mie cloșca pi ouă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mănâncă strugurii liniștit și nu fără plăcere. Motivul există și în literatură: omul care se îndestulează cu propriile sale secreții dulci. în vreme ce îmi îndeplineam în felul acesta sarcinile de angajat al muzeului, privirea mi s-a fixat pe una dintre bătrânele care ascultau cu atenție. Era cea mai scundă și mai cocârjată dintre toți, din păr îi mai rămăseseră doar câteva șuvițe albe, iar chipul îi era așa de zbârcit, încât trăsăturile generale - nasul și gura și obrajii - abia se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de acolo liniștit și mândru, ca să nu spun cutezător și cu sânge rece. Mâna stângă îmi făcea din nou o mișcare pedagogică îmi răsuceam și îmi prefiram barba. Dar când m-am întors, am văzut cum ea, cea atât de bătrână, se târâse până la plăcuță de metal și o cerceta îndeaproape. De bună seamă, eu nu știam ce litere spumegau acolo, pe suprafața lucioasă. Ea s-a aplecat, mioapă, și a citit. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi silabisit. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
se strâmbase un pic, cu timpul nimic nu mai ajută. Trebuie doar să-ți duci povara pe calea aspră a autenticității. Așa am aflat eu că, din punctul lui de vedere - care era și punctul de vedere al muzeului, al bătrânei, dar venerabilei mele învățătoare, precum și al publicului cultivat -, trebuia să fiu considerat un fals. Ceea ce poate că e autentic la tine, mi-a spus el, este tocmai maniera ta de a te preface. Vă rog să mă iertați pentru ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
limpede. Ce importanță mai avea încă un an? Sau trei? Fuseseră mai ușori cei unsprezece duși? Rudele din C. o îndemnau pe Donna Iulia să lase târgul, să vină să locuiască împreună. Să plece pentru totdeauna: era singură, murise și bătrâna. Nu au convins-o. Cercul era tras de mult și Donna Iulia nu vroia să renunțe la jocul dinăuntru: târgul nu pierdea nimic, ea totul, era la un pas. Noaptea visa că are prunc; acesta, flămând, o mușca de sfârcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
iert." Cuvintele îi ieșiseră repede pe gură, fără pauză, și totuși mai erau încă în aer și aveau o greutate ciudată. "N-o să se mai repete, fata mea." "Bine." S-au îmbrățișat. Era pentru prima oară că bunica mirosea a bătrână.
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]