32,586 matches
-
vreme după reîntoarcerea lui Iacob de la studii) a transferat - cum observă autorul cărții pe care o comentez - prietenia cu bătrînul Costache Negruzzi într-o dragoste filială asupra tînărului nostru junimist. Pentru Junimea și revista ei, la începuturi, această afiliere a bătrînului, acuma, bard Alecsandri a fost o cucerire extraordinar de importantă, conferindu-i prestigiu, legitimitate și onorabilitate în luptele pe care le pornise și le susținea. Și, încă o dată, acesta e meritul incontestabil al lui Iacob Negruzzi, căruia i se adaugă
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
în sînge, agrementat cu spectacolul torturant al unei execuții savante. E o deflorare atît fizică precum și psihică, împinsă în hiperbolă. Nu întîmplător, autoarea își simte trupul ca un mediu al legăturii dintre capul și corpul zburătoarei sacrificate: M-au ascuns bătrînii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate,/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strîmb zăvorul șubrezit de vreme,/ Ca să uit ce-am auzit, să scap,/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
ideea libertății neîngrădite ce îngăduie omorul. Încălcarea interdicției, libertatea vinovată constituie climatul în care atracția sexuală și extincția fraternizează. Ileana Mălăncioiu are un senzoriu aspru, stigmatizat de înțepare, rănire, însîngerare. Reține din copilărie amintiri raportabile la sînge. Bunăoară operația potcovarului: "Bătrînul trece cuiele prin foc,/ Le potrivește bine și le bate,/ Iar cînd se strîmbă și ajung în carne/ Le scoate înapoi însîngerate" (Drum). Ori căutarea, alături de băieți (duritatea sugerează o asexuare), a puilor, în scorburi, cu riscul, asumat fără grijă
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
soldații sovietici. Dezastrul care va fi provocat României de forța de ocupație este cu finețe sugerat de prozator prin descrierea paraginii care cuprinde domeniul domnului Arthur, încă înainte de venirea invadatorilor: " După ce intram în curte (prozatorul adoptă perspectiva femeii îndrăgostite de bătrânul domn, n.n.), străbăteam, la început înfiorată, apoi din ce în ce mai copleșită de încântare, parcul, fostul parc, pe care numai câteva luni de părăsire îl sălbăticiseră pe deplin. Ca și cum războiul, schimbările care se apropiau, care aveau să vină, s-ar fi anunțat mai
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
corespondența mea cu Paul Georgescu". Urmează o pauză de vreo doi ani, în urma unei scrisori a dlui Ion Simuț, Paul Georgescu îi răspunde. Acum corespondentul său bihorean trăia, ca profesor, în satul Hotar și era intens preocupat de cariera sa; bătrînul critic îi oferă sfaturi utile și protectoare. Pe vremuri, scria, un tînăr critic începea prin a scrie articole de întîmpinare despre cărți, căpăta o rubrică și, apoi, după un timp, le aduna într-un volum. Azi, cînd revistele s-au
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
deziluzionatul său corespondent: "Eu am în vedere un volum inedit și unitar care să releve personalitatea lui Simuț." Și îl întreba, neliniștit, dacă sfaturile sale concrete îi folosesc unui tînăr care se pregătește de o lungă carieră, venite din partea unui bătrîn olog, scriind în caznă fiziologică. Anii optzeci și optzeci și unu au fost bogați epistolieri și nici optzeci și doi n-a fost mai slab. Mă tot întrebam, citind aceste lungi scrisori, de unde avea putere suferindul Paul Georgescu, care nu
Paul Georgescu epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17230_a_18555]
-
inevitabil defazate și în tiraje după posibilitățile restrînse ale editurilor. Și în plus, e doar un deceniu de cînd numele lui Andrei Codrescu (însoțit de cîteva ori și de minunata persoană care îl poartă) s-a întors acasă (față de "mai bătrînii" originari din România universal cunoscuți, precum Tzara, Celan, Fodane, Eliade, Ionesco, Cioran ș.c.l.). Va veni și vremea cînd despre Andrei Codrescu ("nobelizabil" cu șanse reale) se vor scrie teze academice și se vor organiza colocvii. * Întrebat de Leonard
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
domeniu care îl depășește și să reținem doar ideea: sexul în grup ca atribut definitoriu. Aici s-ar putea să se afle un adevăr, cîtă vreme îl regăsim în interviul cu Hugh Hefner, revărsat generos pe șapte pagini ale revistei. Bătrînul fondator al ediției americane, astăzi în vîrstă de 73 de ani, "a apărut [...] o dată cu revista și împreună formau un cuplu de iconoclaști menit să trezească la realitate o lume ce se ferea de sex, de plăcere, de lipsa oricărei inhibiții
(S)PLAYBOY by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17266_a_18591]
-
eu în Câmpia Bărăganului, nu are nimic de invidiat și nici de transmis. Oamenii trăiesc ca în epoca de piatră, fără cel mai mic confort, departe de cele mai elementare norme de igiena și de civilizație. Așa ceva nu trebuie perpetuat; bătrâni care mor dintr-o simplă răceală pentru că nu au acces la un medic, canceroși care își dau duhul acasă în chinuri înfiorătoate, bărbați alcoolici, neveste bătute și alungate de acasă în mijlocul nopții. Ce ar trebui făcut e greu de spus
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
de jivină rară într-un muzeu din oraș,/ mersul lui sigur îl duce spre casa în care-l așteaptă ai lui,/ însinguratului însă nimeni nu-i deschide ușa, nimeni/ nu-l întreabă nimic, mersul lui șovăielnic ca al unui acrobat/ bătrîn, atrage atenția, zîmbetul lui trist/ nu încîntă pe nimeni, singurătatea lui nu este rîvnită,/ aproape că de multe ori nici nu este observat/ cînd iese și intră în casă, poate că de mult a și murit,/ deși-l vedem, el
Un lirism existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17281_a_18606]
-
contradicție de mare efect. Este un moșneag atât de simplu, după vorbă, după port, și totuși, din puținătatea ființei lui se ridică diatribele unui Jupiter Tonans la adresa comunismului. Comunismul, amenințat din pat, de pumnul slăbănog, ridicat spre tavan, al unui bătrân care nu mai are mult de trăit, iată scena pe care trebuie să o avem în minte când "citim" cartea: "Comunismul e cea mai mare aflare-în-treabă din istoria omenirii. Comuniștii au vrut să ne facă fericiți cu forța: bă, să
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
era frică să nu i se suspende bursa și să fie rechemat în țară. În august 1929, împreună cu Dasgupta și fiica sa, (Rubi, viitoarea sa eroină din Maitreyi) se află în vizită la Tagore: "și am vorbit mult cu acest bătrîn genial". Avea un program de lucru riguros și aspru, se scula la cinci dimineața și se culca la nouă seara. Muncea fără istov. Voia să publice, încă în India fiind, cîteva lucrări, sperînd că numai în acest fel va sili
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
grup ale câtorva deținuți politici repreztintă adevăratele interese ale țării, și tot așa, la infinit - ei sunt o apă și-un pământ. Lacomi, vanitoși, corupți, incapabili să sesizeze modificările din societatea de azi, fruntașii țărăniști sunt o grupare încremenită de bătrâni indecenți (chiar atunci când biologic sunt tineri!), care au înlocuit obștescul baston cu mult prea frivola tolănire feciorească în jeepuri. Disoluția (iremediabilă, după părerea mea) a P.N.Ț.C.D-ului, după trei ani în care au stat precum cloștile sterpe
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
o singură zi în țară! De la furtul mărunt al poșetei, în plină stradă, sub privirile impasibile ale trecătorilor, la agresiunea din tramvaie, autobuze și metrouri, până la cerșetoria combinată cu violențe bestiale și la pătrunderile prin forță ori șiretlic în casele bătrânilor neputincioși, românii au epuizat toată gama atrocităților. Abia începusem să scriu acest articol, când privirile mi-au fost atrase de unul din nenumărații indivizi ce scotocesc zilnic bidoanele de resturi menajere plasate - strategic! - în mijlocul patrulaterului de blocuri în care locuiesc
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
de geamul meu, "gheena" respectivă mi se înfățișează drept un fabulos laborator de studiu al evoluției sociale a românilor. Multă vreme, vizitatorii predilecți ai pubelelor au fost cerșetorii. De câtva timp, au început să se perinde, cu o frecvență deprimantă, bătrâni și femei cu copii în brațe. Dar mai ales tineri echipați ca de campanie, prevăzuți cu traiste, genți încăpătoare și saci. Dar să revin la eroul meu: după ce-a răvășit cu gesturi experte cele patru pubele și n-a
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
Cea mai expresivă școală, și convingătoare, a globalismului, este chiar mediul înconjurător, rama tabloului - atît de diverse - în care viețuim. "Ștergerea datoriilor" e ABC-ul noului alfabet pe care-l deprindem treptat și, pare-se, cu recunoștința de rigoare. Un bătrîn mi-a șoptit cîndva la ureche: - Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri! Același "om de bancă" ne atrage atenția că e de datoria noastră "să implementăm acorduri internaționale asupra modificărilor de climă și a diversității biologice". Democrația
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
pentru struțocămilă lucrurile nu sînt cu mult mai complexe, deși trebuie să facă față neajunsurilor provocate de însuși statutul său de animal hibrid, care se află, simultan, în două luntre. Cel mai explicit - și avînd ochii larg deschiși - optează Faust. Bătrînul savant (un fel de pustnic pînă la întîlnirea crucială cu Mefisto), ce pare a fi epuizat tainele cărților, e conștient nu doar de faptul că alegi în orice clipă a vieții - ceea ce sfîrșește prin a fi obositor, chiar monoton -, ci
Faust, cavalerul și struțocămila by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17343_a_18668]
-
plecat. Ofertele erau tentante, prin zăngănirea unor sume mari ca primă de reinstalare în spațiul carpatin. De unde se scoteau acei bani mulți nu a precizat nimeni. La sate, sărăcia este la ea casă. Pe ulițele pline de noroi, se târăsc bătrâni costelivi, ca niște umbre, proptiți în două ciomege. Din zori și până la asfințit se uită în zare, așteptând câte un nepot să le aducă o pâine tare, veche, sfoiegită, care le însângerează gingiile. Într-un târziu, vestea tristă s-a
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
poetul era pirotehnician). Iorga a intervenit prompt și transferul a avut loc. S-a mai dus la profesor cu un oier, vecin de sat, pentru un conflict cu un moșier. Iorga i-a primit și, repede, l-a ajutat pe bătrînul oier. Cumpănite și veridice sînt paginile care îl evocă pe G.M. Vlădescu, prozator înzestrat, din păcate azi uitat. Acest om bun și săritor, oferea S.S.R. bani din fondurile adunate la ferma sa din Fundulea, pe care o primise de la stat
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
împotriva șezătorii, războiului, optez pentru singurătate". Și s-a ținut, morțiș de cuvînt. Asta spre deosebire de Minulescu ("nea Minu"), care mergea peste tot, obținînd succese eclatante cu mereu aceeași poezie "În orașul în care plouă/ de trei ori pe săptămînă/ Un bătrîn și o bătrînă/ Două jucării stricate/ Merg ținîndu-se de mînă". Paginile despre Minulescu, inexistentul sub raport literar Al. Cazaban și întreg cortegiul de șezători, mult îndrăgite de memorialist, cu farsele, glumele și chefurile obișnuite, sînt recreate cu culoare aplicată. Una
Evocări verosimile by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17354_a_18679]
-
1054 s-a înfăptuit marea ruptură a Romei de Orient, de Bizanț... Curios, cel mai viu lucru din ce-am văzut în fosta livadă a lui Lateranus unde azi se ridică bazilica și palatul este viclenia băiețașului cu laptele și bătrînul ademenind cu fărîmituri de biscuiți șoriceii ascunși într-un canal cu chepeng găurit, chiar sub privirile lui Francesco d'Assisi, - monumentul de vizavi de bazilica San-Giovanni. * Dar, soarele puternic te îndeamnă să intri repede într-un adăpost, și intru în
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
un oraș al morții, funerar... Spuneam că al doilea lucru viu din ziua aceea, pe lîngă băiețelul acela parcă figurînd într-o pînză flamandă și care mă păcălea de fiece dată, fără să-mi adreseze niciodată vreun grazie, signore, fusese bătrînul care, în ziua aceea, postat lîngă canalul cu capacul găurit al primăriei romane, ademenea cu firimituri de biscuiți șoricei... După pictura din mijloc a lui Giotto, - îl văzusem presărînd peste capac biscuitele fărîmat, stînd cu brațul drept la spate. Poziția
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
lui Giotto, - îl văzusem presărînd peste capac biscuitele fărîmat, stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat mai bine de bătrîn, al cărui trup și cap tremurau de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe placa găurită a canalului
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe placa găurită a canalului apărură vreo trei-patru pui de șoricei, bătrînul, cu un rînjet colosal, repezi pietroiul spre ei, făcîndu-i terci. Mi-am astupat ochii cu palma. Cînd mi-am dat-o jos, văzui brațele larg deschise ale lui Francesco d'Assisi cu întreg grupul său statuar, și mi-am dus
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
se consideră depășit de noi, sau în urma noastră, dacă scădem din 1999, anul 622, - anul Egirei, - cînd Mahomed a înființat islamismul. Ca musulman azi, ești doar în anul 1377, - (nici nu s-a instalat pe tronul țării românești Mircea cel Bătrîn!). Chaldeea, din Mezopotamia unde ființa Babilonul, cunoaște cifra de șapte secole înainte de Cristos, cînd țara a fost întemeiată de Nabopalassar. Un chaldeean care se respectă ar fi azi în anul 2700 care nu este o cifră demnă de un potop
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]