1,143 matches
-
1970 pentru ca să depășească 15% în 1985, intrând în categoria celor cu intensitate foarte mare. După anul 1990, numărul plecărilor definitive se reduce sau chiar dispare. Perioada ultimului deceniu al secolului al XX-lea este caracterizată printr-o revenire masivă la baștină a persoanelor disponibilizate din industrie. Deplasările sezoniere care au avut o intensitate mare până în anul 1965 s-au redus considerabil, în prezent mai existând doar câteva fluxuri spre zonele viticole ale Vrancei și Dobrogei în perioadele de tăieri și recoltare
Comuna Tudora, Botoșani () [Corola-website/Science/300928_a_302257]
-
fiind socotit ca și celelalte, un periculos focar de susținere a vechii credințe strămoșești. Numeroasele cărți de slujbă având prețioase însemnări pe marginea filelor, au fost salvate de flăcări și duse în mare parte în biserica din Iași, locul de baștină al ieromonahului Isaia. În același an, 1761, biserica din Dejani a fost declarată unită de către comisia aulică, deși "nu exista nici un credincios unit în sat". Înființarea în 1765 a "Regimentului grăniceresc al districtului Făgăraș" a însemnat militarizarea a 13 sate
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
moșia lui Papp Kálmán. Banii pentru cumpărarea terenului urmau să fie luați de la o bancă săsească din Sibiu. Datoria urma să fie achitată de cei colonizați, eșalonat pe 10-12 ani, din vânzarea bunurilor și a terenurilor deținute în zona de baștină. În acest scop, o delegație a sașilor brașoveni a vizitat casa parohială evanghelică de câteva ori. Lângă proprietatea intravilan a bisericii luterane locuia Iustin Man. Acesta a înțeles planul preotului sas și, pentru a-l zădărnici, a pregătit o ceată
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
zilei iar represaliile pe măsură. Răscoalele țărănești se țin lanț în secolele XIII și XIV în nord-vestul Transilvaniei, regiunea Tisei, Lăpușului și Someșului. Tocmai în această perioadă, familiile Țintea, Ionac, Văleanu, Băieșu și altele au fugit de pe locurile lor de baștină și s-au așezat pe Valea Maotei în pădure. Prima a sosit, se pare, familia lui Moș Țintea zis Ursu a lui Vezură din Berchezul Mare de lângă Șomcuta care ar fi sosit cu soția și cei șase copii ai lor
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]
-
sec.al-XIX-lea, satul era format din 62 de familii cu 286 de suflete. Industrializarea masivă din anii '60 ai sec.XX a dus la migrarea aproape în masă a tineretului la oraș.În zilele noastre puțini s-au întors la baștină. Locuitorii de aici se ocupă în mod tradițional cu agricultura și creșterea animalelor. Câțiva cetățeni dețin tractoare și mașini agricole cu care execută servicii de specialitate. Încă de la reînființare, satul nu a fost sistematizat dar în ultimii 3 ani toate
Mărășeni, Vaslui () [Corola-website/Science/301892_a_303221]
-
Carpați, Dunăre și Mare. Transhumanta este o fază avansată a păstoritului, utilizată de către românii ardeleni în special datorită factorului cultural, dar și datorită scutirii de dârî din Țară Românească. Majoritatea transilvănenilor evitau fiscul excesiv înregistrat peste munți, în localitățile de baștină, preferând comercializarea produselor peste munți. Transhumanta era însoțită adesea de modificarea numelor, a semnelor distinctive ale turmelor, astfel încât să poată beneficia de pe urma deplasărilor, la întoarcerea în satele de origine (Ex. ciobănii din satul ]Târlungeni, Brașov își modificau numele după denumirea
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
către boierii munteni din Brăila și Buzău afirmând că „[...] a luat pe lângă el pe fiul său Mircea voievod și n-are să-l lase de lângă el și va stărui pentru binele lui ca și pentru însuși binele său, ca să-și dobândească baștina sa, Țara Românească, căci îi este baștină dreaptă, cum și Dumnezeu știe și voi încă știți [...]“. Acestea aveau să ducă la faimosul răspuns al boierilor munteni: „Scriem ție, Ștefan voievod: Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creier
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
afirmând că „[...] a luat pe lângă el pe fiul său Mircea voievod și n-are să-l lase de lângă el și va stărui pentru binele lui ca și pentru însuși binele său, ca să-și dobândească baștina sa, Țara Românească, căci îi este baștină dreaptă, cum și Dumnezeu știe și voi încă știți [...]“. Acestea aveau să ducă la faimosul răspuns al boierilor munteni: „Scriem ție, Ștefan voievod: Ai tu oare omenie, ai tu minte, ai tu creier de-ți prăpădești cerneală și hârtie pentru
Mircea al II-lea () [Corola-website/Science/298667_a_299996]
-
prin alianță cu Craioveștii și bunicul viitorului voievod Radu Șerban, conduce delegația de boieri din partea domnitorului pentru dovedirea lui Drăghici Gogoașă ca impostor, asistând la execuția acestuia. De această tentativă de luare a tronului se leagă și piederea moșiei de baștină, Craiova, și a băniei de către Craiovești, fiind dată lui Hamza, banul din Obislav, rudă a domnului, dar și nepot al Craioveștilor. Comploturi legate de puternica familie Craiovească sunt și cele ale boierilor din Spinișor precum și cele ale boierilor din Văleni
Vlad Înecatul () [Corola-website/Science/298680_a_300009]
-
însă, istoriografia modernă inclină a-l considera ca fiul lui Radu (Dragomir) fiul lui Vlad cel Tânăr (Vlăduț), pretendentul care s-a ridicat domn la moartea lui Neagoe Basarab împotriva lui Teodosie. În sprijinul acestei afirmații vin dovezile referitoare la baștina lui cât și la partida boierească ce o reprezenta așa cum vom vedea mai jos. Mult timp s-a considerat că acel Slatina se referă la Slatina din județul Olt, însă istoricul Ion Donat demonstrează că „[...]termenul de "Slatina" din cronică
Vlad Vintilă () [Corola-website/Science/298719_a_300048]
-
În Jucu de Jos s-a nascut istoricul și publicistul român transilvănean George Barițiu (1812-1893), conducător al Revoluției de la 1848. La fel, originari din Jucu sunt poeții clujeni Marta Petreu și Mircea Petean. În plan sportiv, Jucu este locul de baștină al fotbalistului român Cristinel Pojar, actualmente antrenor secund la Kuban Krasnodar.
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
și ai Elenei, născută Lambrino. Și-a început în tinerețe cariera militară, absolvind liceul de profil din Sankt Petersburg, alături de fratele său Petrache. În 1825 este trimis ca sublocotenent în regimentul „Ekaterinburg”, în Sudul Basarabiei. Invocând motive familiale, revine la baștină și activează la început în Chișinău, apoi in anul 1999 Big Show este la Iași și Piatra-Neamț. Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită „Teleskop”. În colaborare cu Constantin Negruzzi traduce
Alecu Donici () [Corola-website/Science/299280_a_300609]
-
loc colonizări rurale minore în regatele creștine fondate în Palestina în urma cruciadelor. Cele mai intensificate colonizări rurale au avut loc în estul Europei inițiate de germani din motivații politice și economice. 200 000 de persoane și-au părăsit locurile de baștină din spațiul german, îndreptându-se spre estul Europei. Nobilii inițiau colonizări rurale pentru a atrage coloniști care să le valorifice terenurile necultivate. Apelau la intermediari ""locatores"", care în schimbul aducerii de țărani care contribuiau la cultivarea solului primeau privilegii. Aceștia beneficiau
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
în Peloponesul sudic și estic, în Creta, Rhodos, unele insule din sudul Mării Egee, unele orașe de pe coastele Asiei Minor, sudul Italiei, Sicilia, Epir și Macedonia. Se acceptă, în general, că doricul provine din Munții Epirului, din nord-vestul Greciei, locul de baștină al grecilor dorieni. Dialectul s-a extins în toate celelalte regiuni în timpul invaziei doriene (circa 1150 î.Hr.) și a colonizării ulterioare. Prezența unui stat doric (Doris) în Grecia centrală, la nord de Golful Corint, a condus la teoria că dialectul doric
Limba greacă dorică () [Corola-website/Science/307330_a_308659]
-
dacă în spatele căii mycogeniene se află vreo credință religioasă, Hari descoperă că ea se bazează pe altceva: pe istorie. Căutând mai departe în această direcție, Hari este dezamăgit: cartea care stă la baza istoriei mycogeniene revelează faptul că planeta de baștină a acestora se numește Aurora. Hari și Dors sunt la un pas de moarte când încearcă să găsească în "templul" mycogenian ceea ce ei suspectează a fi un robot. Hummin sosește în ultima clipă și îi salvează, ducându-i în sectorul
Preludiul Fundației () [Corola-website/Science/308534_a_309863]
-
fi amintită pentru prima dată într-o cronică din 1158, dar după alte surse, prima sa mențiune are loc într-o cronică moldovenească din anul 1501, perioadă când făcea parte din Principatul Moldovei. Acest sat (astăzi oraș) este locul de baștină al familiei Tăutul, ai căror membri - printre care și legendarul logofăt - s-au ilustrat printre boierii Moldovei, familia aceasta fiind des menționată în istoria Moldovei . După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când
Vijnița () [Corola-website/Science/308536_a_309865]
-
fost folosit de Neagoe Basarab ca tribunal în aer liber, pentru a face judecăți publice. Este situată la 400 m de centrul comunei Corbi, pe malul stâng al Râului Doamnei (județul Argeș). Această localitate este atestată ca fiind locul de baștină al Corvineștilor. În prezent încă se mai pot observa în zonă ruinele castelului lui Voicu, tatăl lui Ioan Corvin. Biserica rupestră de la Corbii de Piatră a fost săpată în peretele masiv de stâncă, înalt de circa 30 m și lung
Mănăstirea Corbii de Piatră () [Corola-website/Science/308556_a_309885]
-
după apariția românului "The Aunt's Story" (Povestea mătușii), se repatriază. ""Nu mai puteam rabdă lipsa peisajului australian"", a explicat White într-un interviu acordat lui Ingmar Bjorksten. Cred că este absolut imposibil să rupi definitiv legătură cu locurile de baștină. Cu putință sunt doar despărțirile vremelnice spre a dobândi perspectiva. Omul este fasonat de pământul în care-și are înfipte rădăcinile. Nici un alt loc nu poate exercita asupra lui o înrâurire comparabilă"" . În 1955, marele său roman panoramic "The Tree
Patrick White () [Corola-website/Science/308614_a_309943]
-
Odată stabiliți pe pămîntul românesc, armenii s-au acomodat vieții autohtone familiarizîndu-se, în timp, cu obiceiurile localnicilor, însă ei și-au păstrat, totodată, propriile tradiții aduse de pe meleagurile de baștină și pe care, parțial, le-au împrumutat noilor lor concetățeni. Sunt, pe de o parte, datini folclorice, apoi credințe religioase în special de Crăciun și de Paște, dar și unele specific armenești, iar pe de altă parte, obiceiuri laice, legate
Tradiții armenești () [Corola-website/Science/308224_a_309553]
-
a fost internat cu diagnosticul proces expansiv tumor cerebral de etiologie post-traumatică, ca urmare a acumulării de sânge. A murit la data de 26 iunie 2013, în jurul orei 23:00. A fost înmormântat cu onoruri militare în satul său de baștină pe 29 iunie. Corpul neînsuflețit a fost transportat la Academia de Științe, după care a fost transportat în Vadul-Rașcov. Procesiunea a fost transmisă în direct de televizunea națională. La propunerea scriitorului Ion Hadârcă, ziua de 29 iunie 2013 a fost
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
noiembrie 2013, Parlamentul Republicii Moldova a declarat anul 2014 „Anul Dumitru Matcovschi”. La un an de la moartea poetului, a fost anunțat că în Vadul Rașcov va fi instalat un monument în memoria acestuia. Pe 1 septembrie 2003, liceul din comuna de baștină a poetului a fost numit în cinstea sa. În 2011, la aniversarea a 72 de ani de la nașterea poetului, a fost inaugurată casa-muzeu „Dumitru Matcovschi”, cu contribuția comună a soției și familiei, a surorii lui și a câtorva oameni politici
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
perioadei Războiului Rece, inteligență și manipulare, dar și de metafizic, inclusiv elemente spirituale. Volkoff a fost fiul unui emigrant rus care și-a cîștigat existența în Franța spălînd mașini. Vladimir a crescut cu amintirile familiei sale despre piederea ținutului de baștină. Este stră-strănepot al compozitorului Piotr Ilici Ceaikovski. După terminarea studiilor la Sorbonne în Paris și a universității la Liège, Volkoff a invatat engleză la Amiens între 1955-1957. A efectuat serviciul militar ca ofițer de spionaj în Armată Franceză în timpul Războiului
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
Este pomenit în acte fie ca Ioan Dobrian, fie ca Ioan Popovici. Într-o epocă în care prezența numelui de familie nu era obligatoriu, această fluctuație, în opinia cercetătorilor, nu e neobișnuită. Primul nume ar fi cel al locului de baștină al tatălui Ioan, iar cel de-al doilea ar desemna meseria bunicului. Bunicul lui Ștefan a fost Fănuță, de la care își va trage și numele de familie. De altfel, Ștefan se semnează fie „Ștefan "sin" Ioan starostea”, fie „Fănuță "sin
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
de "Ghica" să fie o interpretare greșită a aceluia de "Chirca" din cauza deteriorării vechii pisanii și a rescrierilor succesive. Cu toate acestea, în textul unei inscripții a unei icoane a Maicii Domnului datată 1624-1625 aparținând bisericii satului Rudeni, moșia de baștină a boierilor Rudeanu, criticul de artă G. Teodorescu descifra în 1929, într-o listă de șapte sau opt nume și pe acela de "Ghica" alături de cel al unei anume "Despa", personaj posibil identificabil cu cea de-a doua soție a
Schitul Dobrotinet () [Corola-website/Science/303087_a_304416]
-
datorită vederilor anarhiste, devenind după perioada de detenție pacifist tolstoian. Tânărul Daniil a avut parte de o educație severă la Școala Sf. Petru din St. Petersburg, unde învăță germana și engleza. În 1924 începu să studieze electrotehnica în orașul de baștină, în 1925 istoria artei. Nici unul din cele două studii nu le va absolvi. În 1925 Harms debutează ca recitator pe scena unor teatre mărunte, în 1926 el se înscrise în Asociația Poeților din Leningrad. În același an i se publică
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]