1,910 matches
-
celui de-al doilea bărbat, ce se văzu că îl însoțea pe borțos, care se ivi și dânsul din gang, și care, după ce îi transformă în patru imbecile stane de piatră, se întoarse scârbit de la ei, sprijinindu-se neglijent de balustrada depărtată a unui gărduleț, hîțînîndu-și genunchiul și mâzgălind, pe niște hârtii murdare, niște calcule întortocheate. - Păsărica! le comandă grăsanul, ca la fotograf, celor patru aliniați, în vreme ce le modela, cu degete de caltaboș, trăsăturile chipurilor împietrite. I le tai și pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gheață care nu mi-o amintea în nici un chip. "Mișcă-te de-aici, am auzit, și adu-mi, din camera mea, punga cu bigudiuri." 329 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu știu cât mi s-ar mai fi împotrivit, dacă pe balustrade, pe neașteptate, nu ar fi răsărit vecinii; am fost nevoit să aleg pe unul dintre ei și să-l invit la un lapte. Omul probabil poseda o soție, își fixase un țel, la început a fost demn, m-am chinuit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se unea cu linia câmpiei Cerșetoru tăcură pe neașteptate și nu se auzi decât gîffiala mulțimii care respira dezordonat. ' - Ca un câine ai trăit, dinii să te mănînce! rosti unul dintre purtătorii coșciugului, și lada de lemn fu zvârlită peste balustrada podișcei. Sicriul pluti puțin deasupra râului, se auzi un trosnet ca de mal surpat și gheata se sfărâmă de greutate. Prin copca făcută, mai putură să vadă cu toții în lumina scăzută a sfârșitului de zi chipul rânjit al mortului, îngropat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
proptit de bârne de stejar și, înaintea casei cahalului, un bou jungheat ca spre jertfă. Era un aspect trist ca o viziune a lui Isaia, ca o tânguire a lui Iezechil. Sur era templul pe dinafară, tăcut înăuntru, legea pe balustrada de mijloc, hainele albe pe bănci. Grilagiul de la corul femeilor zugrăvea în părete o mreajă de umbră. Eloimii asupra intrărilor străluceau ca scriși cu stele... Nu era aceasta cu bolți mândre nalțate, cu icoane luminoase pe ele, cu șiruri de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe ocean, de la New York la Bremen, În Germania. La Întoarcere, vaporul lor a intrat Într-una dintre cele mai puternice furtuni care avuseseră loc pe atunci. În timp ce vasul era azvârlit de colo-colo de valurile furioase, pasagerii Înfricoșați se Încleștau de balustradele de pe culoare, rugându-se să scape cu viață. L-am Întrebat pe tatăl meu dacă era și el speriat. „La Început am fost”, a spus el, „dar după aceea l-am zărit pe căpitan”. În haosul care se crease, căpitanul
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
să analizeze morfologia subtilă a angoasei plecând de la relația erotică - un pathos și un praxis cunoscute aproape tuturor 1. Preluând o imagine din Cesare Pavese, autorul imaginează o întâlnire între doi tineri îndrăgostiți, aflați către cumpăna nopții sprijiniți de o balustradă la marginea unui balcon în aer liber. „Ce anume se va întâmpla acum? Oare nu gândirea ia măsura posibilului aflat în suspensie? Cine evaluează dintr-o singură privire spațiul cu adevărat strâmt care separă mâinile așezate unele lângă altele pe
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cardinalul în persoană să-l primească. XX Într-o zi, întorcându-se de la Sorbona, unde își începea lecțiile dimineața, făcându-le să dureze atât cât îl ajutau glasul și puterile, Tommaso, luat de amețeală, ca să nu cadă se sprijinise de balustrada unui pod, chiar în fața Catedralei Nôtre Dame: "Cine știe cum e acum Catolica mea...". Trecea multă lume și se uita la el, surâdea auzindu-l vorbind de unul singur și murmura câte-o frază pe care Tommaso abia de o pricepea: "Acești
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
punctul lui de vedere, a scăpa e totuna cu a muri. E o ușă de pe pragul căreia el vrea să treacă dincolo, iar noi îl tragem înapoi. Poate că nu voia să se sinucidă... a alunecat, pur și simplu, de pe balustradă... Pantelimon scoase o monedă din buzunar și începu să și-o treacă iute de la un deget la altul. Era gluma lui... Doctorul fără de arginți care se joacă, îndemânatic, cu o monedă de argint. Pentru el era însă și un fel
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
avea să mai treacă vreme până ce trupul va ierta și se va reîntoarce, după atâta nesăbuință, în albia lui. Doar numele rămăsese întreg, neatins : Ionuț Penescu. Golise cu grijă, din buzunare, tot ce-i purta numele, de parcă, prăvălindu- se peste balustradă, nu avea nevoie de nume, un împrumut pe care îl înapoia. Ori poate că Ionuț i s-a părut un nume de copil, ce idee să dai unui prunc chiar nume de prunc, de parcă n-o să crească niciodată, un nume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moare. „Ce rost avea să faci conturul cu creta, omul acela mișca, imaginează-ți, strângea spasmodic între degete smocurile de iarbă dintre dale, ca și cum nu vrusese să cadă, ci să se cațăre...“ Priviră în sus și numărară cele cinci etaje, balustrada balconului era ușor de trecut pentru un bărbat în toată firea. Cosmina se întrebă, pentru o clipă, dacă o încălecase ori se suise cu tălpile pe ea, înainte de a sări. Pe casa scării stăruia un miros închis, ca de cartofi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce nu cunoscuse împunsătură de ac, Ionuț o pofti în balconul garsonierei lui. Vântul le șuiera pe la urechi, orașul se întindea într-o priveliște largă și Cosmina simți dorința de a zbura cu orice preț. Vru să se suie pe balustradă, în vis fusese până atunci liniște, dar auzi ceva sau pe cineva urcând treptele și atunci știu că e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orice preț. Vru să se suie pe balustradă, în vis fusese până atunci liniște, dar auzi ceva sau pe cineva urcând treptele și atunci știu că e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe cineva urcând treptele și atunci știu că e Al doilea concert pentru violoncel al lui Penderecki. Se prinse cu mâinile de balustradă, dar, când să-și facă vânt, pentru a-și relua, orice-ar fi, plutirea, văzu că pe balustradă înainta, ca un dansator pe sârmă, maestrul. Porumbelul cu coada rotată îi ședea pe umăr. Păstrându-și echilibrul într-un mod neverosimil, maestrul îndemna pasărea să zboare. Porumbelul se roti în cercuri largi, venind atât de aproape, încât fata își
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dumiriseră încă. Apăsă clanța și ușa pe care o căuta se deschise. În locul acela era rânduială, camera aparținuse cuiva care știa că pleacă. Deschise ușa de la balcon, auzea aerul nopții, dar și foșnetul aripilor care se strânseră lângă el, pe balustradă. Orașul se întindea până departe, ici-colo licăreau lumini. Fiul omului întinse brațele cu palmele în sus și închise ochii, așteptând ca, arcuindu-se, tatăl cerului să-și așeze căușul palmelor deasupra. Porumbelul rotat își întinse aripile și-și strânse ghearele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ieși din odaie spre a trece în birou. Aproape fără să vrea, trânti ușa, cum făcea când se afla în discordie cu doamna Ioanide. Aceasta, de sus, auzind zgomotul neobișnuit la oră tardivă, ieși în capătul scării și, aplecîndu-se pe balustradă, întrebă încet: - Tu ești, Ioanide? De ce-ai trântit ușa? - Nu-i nimic, răspunse arhitectul cu glasul cel mai afabil,te rog să mă ierți, am ceva de lucru. - Mă speriasem, credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu toate că obligate la un spațiu relativ restrâns. Nici un imobil nu poartă pecetea marelui stil. Ridicate de constructori sau de arhitecți de mâna a doua, ele sunt de cea mai variată arhitectură, imitații ale manierei Mincu, stil Secession (ușă în potcoavă, balustrade învelite în niște enorme frunze de stuc, ca și făcute dintr-o ceară care, topindu-se, a rupt contururile), cubism platificînd acoperișurile și provocând astfel eroziunea suprafețelor pe timp de ploaie. Curțile în general au mici grădini. Cum însă casele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
patru ferestre mari la stradă, împodobite fiecare cu câte un mic fronton grec de piatră. Locuința poseda două intrări, pe dreapta și pe stânga, întocmind fiecare câte o loggia pe coloane ionice, la care urcai pe câte o scară cu balustradă de piatră. Acoperișul era de olane, restul pereților - albi, gardul - dintr-un grilaj rar de fier (un cancello sever, neînflorit), iar porțiunea de trotuar, printr-o excepție, era pavată cu dale de piatră. Simplificarea aceasta a unei case banale, concepută
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
satul în care ședea pietrarul, pe care-l găsiră fasonând piatră de construcție cu un ciocan greu, turtit la amândouă capetele. Mirosul muntenesc specific, amestecând emanațiile bradului și ale turmelor de oi, învioră pe arhitect. Stătu câteva minute rezemat de balustrada podului, privind la spumele apei. Podul se găsea în partea cea mai lată a văii, constituind centrul satului, ce se întindea de o parte și alta a râului și pe câteva râpe alăturate. După aceea însă, valea, luînd-o în sus
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
distanță, suprafețele erau susținute pe pilaștri de piatră, pe coloane străbătând o parte sau toată înălțimea, aci pornind pe deasupra parterului-soclu cu masonerie de granit, cu bosaje în diamant, aci dimpotrivă formând un porticat real sau fictiv. Din când în când, balustrada coperișului era populată de șiruri statuare. În zonele severe, fațadele erau complet plate sau străbătute vertical de linii costale, formând serii de pilaștri mai eterici. Ferestrele erau în general de metal. Fiecare întretăiere de străzi forma o mică piață circulară
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să vadă ce este în odăi. Camerele de jos erau parchetate și zugrăveala era în curs. Gălețile de vopsele ședeau adunate pe jos, zugravii aflîndu-se probabil undeva în siestă. În fața celor doi se înălța o somptuoasă scară de piatră fără balustrada de fier, încă nemontată. Hagienuș și Suflețel se suiră pe ea tiptil și ajunseră în holul de la etaj. Aci tavanele se sprijineau pe grinzi foarte late de stejar și interiorul părea gata, ba chiar în curs de mobilare. Într-adevăr
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
copilărie într-o carte, reprezentând pe Galileu în fața unui juriu. Spectatorii din sală, mai ales călugări, priveau pe acuzatul care se apără cu o curiozitate amestecată cu compătimire. În special un călugăr se așezase mai comod, cu coatele pe o balustradă și, aplecîndu-și capul pe o mână, privea pe Galileu de jos în sus, cu delicii și cu un surâs voluptuos, având aerul a zice: "Cum poate exista un asemenea nebun?" Cam așa îl contemplau și cunoscuții pe Ioanide, prelung, imperceptibil
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că trăiesc sentimentul importanței, al puterii, al competenței, al dominării (sau al îngenuncherii) celuilalt, sentimentul că prin competiție sunt utili și necesari în lumea care trăiesc, lupta pentru un premiu sau pur și simplu pentru a nu fi aruncați peste balustrada existenței etc. sunt tot atâtea motive pentru care oamenii vor să concureze și să obțină victoria. În același timp, pentru foarte mulți dintre noi, dacă nu pentru toată lumea, aspirația către victoria în cadrul unei relații concurențiale nu este numai o aspirație
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o clipire. Era tânără și atât de frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În unde suave peste pavele, gondola pe care o văzuseră trecând pe sub pod cu doi pasageri nemișcați acoperiți de zăpadă și gondolierul care cânta În șoaptă. Dar și stropii de apă de pe chipul lui Olvido, mâna ei stângă lunecând pe balustrada scării În drum spre odaie, scârțâitul podelei din lemn, covorul unde ea Își agățase tocul pantofului, oglinda enormă din dreapta, unde o zărise privindu-se cu coada ochiului În trecere, gravurile de pe pereții coridorului, lumina gălbuie și palidă care intra pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
tot spatele, până În talie. El, cu o treaptă În urma ei, se gândise brusc: Într-o zi nu vom mai fi aici. Și Îi trăsese Încetișor fermoarul rochiei În vreme ce urcau. Olvido continuase să suie pe scară, impasibilă, cu o mână pe balustrada din alamă aurie, cu rochia deschisă până pe șoldurile goale, elegantă ca o gazelă imperturbabilă - și ar fi fost la fel chiar dacă s-ar fi Întâlnit cu un client ori cu un salariat din hotel. În fine, ajunseseră pe palier, și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]