7,201 matches
-
premergere decurge relația cauză-efect este o mare superstiție, de aceea ideea că lumea ascultă de o meschină schemă liniară - post hoc ergo propter hoc („după ceva, așadar din cauza acelui ceva“) - care reduce coexistența întîmplărilor la un set placid de succesiuni banale, este principala marotă a lui Hume. Morala? Diavolul e prea viclean ca să lase edificiul lumii să stea pe o ipoteză de o asemenea șubrezenie metafizică. Din acest motiv, cauzalitatea nu apare decît acolo unde obișnuința unei minți comode reduce circularitatea
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
rând și cu criminali, nebuni, plus psihologie de masă îmi par mai mult sau mai puțin reușite. Psihologia de masă e chiar remarcabilă, pe alocuri. Tot ce atinge mediul orășănesc, fie burghez, fie de înaltă societate, e atât de fals, banal, ridicol, adolescentic, desgustător, încât nu poate fi iertat nici prin scenele de un oarecare adevărat efect epic, cu țărani și un bătrân moșier, singurul dintre „ceilalți” care e acceptabil din p.d.v. scriitoricesc. Scenele de dragoste sunt deadreptul o catastrofă. Iată
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
face trecerea dintre spațiul mundan, al comunicării obișnuite, și cel al Povestirii” (p.322). Spațiul povestirii este etern, dar învățăturile sale se așează în deplină înțelegere alături de cele ale realității, vinul mitic inspirând abatelui de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că ele îmbină armonios mai multe lumi, cum este aceea în care se manifestă diferit dulceața celor trei bunătăți: „Trei lucruri - spune abatele - dacă nu sunt foarte bune, sunt rele... stihurile, vinul, harbuzul” (p.332), între care
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
să existe funcții „de drept”, cu excepția celor onorifice. Rămân fidel principiului că meritocrația și concurența trebuie să prevaleze în fața arbitrariului și a bunului-plac în Partidul Național Liberal. Pe baza acestor principii, calific statutul PNL, votat de recentul congres, drept o banală înșiruire de norme antidemocratice care au un singur scop: subordonarea totală a partidului obiectivului politic al unui singur pm. Pe aceste considerente, vă rog să scoateți numele meu din lista membrilor Biroului Permanent Central al Partidului Național Liberal. Vă atrag
Chiliman refuză să facă parte din BPC. Vezi scrisoarea către PNL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/38935_a_40260]
-
în văz, în auz, cadre peisagistice, arhitectonice, artistice legate de o „istorioară”, de o întâmplare, o tramă epică cu impact asupră-mi. Așa cum mi s-au înșurubat în memorie câte un cuvânt sau o expresie frapantă rostită de cineva, uneori banală, nesemnificativă, în timp ce alte lucruri, cu adevărat memorabile, s-au volatilizat. Capriciile memoriei (care e de gen feminin, nu?). Și așa, mi-a rămas adânc, indelebil întipărită în amintire o călătorie - chiar prima mea călătorie în străinătate, dacă fac abstracție de
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
80. Concentrarea pe cine știe ce detaliu, pe cine știe ce lucrușor imposibil de găsit în acele vremuri este aspectul crud-nostalgic care reînvie atmosfera de epocă. Spre exemplu, în Cărămida, două studente, colege de cămin, caută în disperare prin tot orașul o cărămidă, o banală cărămidă, imposibil de găsit chiar și în șantierele de construcții. Frustrarea pentru faptul de a nu găsi obiectul dorit e completată de disperarea fetelor care o vânează: peste cărămida încinsă ar urma să picure oțet, al cărui abur ar avea
Nostalgice by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/4302_a_5627]
-
complicat scrisul ei, pentru că Herta Müller transformă într-o poezie a muțeniei vii toată gama de texte, de la cele de proză, la memorialistică și eseuri. Specifică literaturii Hertei Müller este starea de visceralitate, realizată de obicei prin alăturările de sensuri banale, din care rezultă esențe surprinzătoare. Altminteri, Herta Müller nu se poate exprima. Neîncrezătoare în literatură, ea se simte datoare numai lucrurilor trăite. Din această pantomimă specială a realităților se pot denunța obsesiile ce duc, cathartic, spre punctul zero al existenței
Melancolii radicale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4305_a_5630]
-
măr uscat, norii negri, atmosfera amenințătoare au făcut ca un tablou numit „Natură moartă cu pantof vechi” (1937) să fie interpretat ca o alegorie a războiului civil. Structura de colaj, culorile disonante, lumina care pare să emane din interiorul unor banale obiecte casnice, sunt însă trăsăturile care fac tabloul remarcabil, nu posibilele conotații politice. Pentru Miró, actul creator a reprezentat în primul rând o încercare de evadare într-un univers imaginar, departe de tot ceea ce înseamnă lumea materială, viața de zi
Universul lipsit de constrângeri al lui Joan Miró by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4312_a_5637]
-
intra pe linie dreaptă zeci de dosare ținute astăzi la sertar, cu ilegalități din guvernarea Băsescu-Boc, plus dezvăluirile care vin din audituri. PDL a fost până acum trei luni un partid-stat. Dacă pierde Serviciile secrete și Procuratura, devine un partid banal, cu un pasiv înfiorător. De aceea sunt disperați, nu de ce va fi peste doi ani”. Analistul politic, Daniel Palada, ridică problema legitimității lui Băsescu la cotroceni. Dacă referendumul este ivalidat la limită, Băsescu va avea mari probleme de control, consideră
De ce se agaţă Băsescu cu disperare de scaunul de la Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/43331_a_44656]
-
Literatură și al Premiului Ovidius de la Festivalul „Zile și Nopți de Literatură” de la Neptun, Orhan Pamuk, a deschis la Istanbul cel mai original muzeu din câte există, în care a strâns mii de obiecte, pe cât de diverse, pe atât de banale, de la o rochie din stambă înflorată la mucuri de țigară. Ideea este că obiecte dintre cele mai umile și obișnuite poartă în ele o inocență absolută, pe lângă care omul modern trece nepăsător. Muzeul constă în trei etaje de vitrine sau
Muzeul lui Orhan Pamuk () [Corola-journal/Journalistic/4221_a_5546]
-
realitatea, pentru cineva care își pierde reperele. Intriga, dacă există cu adevărat una, se află în dorința subită și inexplicabilă a lui Eric de a se tunde în cartierul unde a copilărit, la un anumit frizer. Gestul în sine este banal, el însă dobândește proporții odiseice pentru acest Ulisse postmodern, postuman, postum. Întoarcerea în îndepărtata Ithaca a copilăriei presupune o călătorie obstaculată, periculoasă prin cosmopolisul ca metaforă a unei lumi fracturate, aflată întrun echilibru precar. Pe parcursul acestei călătorii, Eric pierde tot
Apocalipsa cosmopolitană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4249_a_5574]
-
al căror secret îl știe numai Ondaatje. Acțiunea romanului se petrece pe vaporul pe care copilul călătorise în 1954. Văzută prin ochii lui. Și prin imaginația adultului. O lume reală și fabuloasă, în același timp, exotică și familiară, extraordinară și banală. Cu un parfum de epocă inenarabil.
Vă mai amintiți de „Pacientul englez”? () [Corola-journal/Journalistic/4256_a_5581]
-
de un imaginar cotidian la fel de bine conturat și de o atitudine mucalită. Vlad Moldovan e singurul poet de azi care se poate întreba cu aceeași naturalețe despre viață, spirit sau materie și despre sensul unor întâmplări cât se poate de banale dintr-o noapte de chef. Și asta, pentru că într-adevăr pentru el nu mai există ierarhie în ordinea existentului. Ceea ce nu derivă deloc în nivelare postmodernă - unde toate lucrurile lumii se situează pe același plan tocmai pentru că nu există decât
Licențiozități metafizice by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4290_a_5615]
-
Personajele aparțin categoriei libertinilor: se comportă și vorbesc cât se poate de slobod. Dar e o cale foarte lungă de la standardele în materie din interbelic și din prezent. Lucruri care odinioară, de exemplu, treceau drept perversiuni sexuale sunt azi practici banale și admise legal. Cinismul erotic al unui Pirgu nu mai sperie pe nimeni. Nici moartea lui Pașadia în brațele unei ventuze care adora sexul oral, pe numele ei, Rașelica Nachmansohn. În ce o privește pe vestita Pena Corcodușa, ea pare
Craii de Curtea-Veche, din nou la modă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4445_a_5770]
-
nu e simplă declamație melodioasă, cuvîntul e mă- rime vectorială, adică săgeată arătînd direcții și punctînd răscruci. Cînd însă e doar sunet armonios curgînd în cadență plăcută, cuvîntul devine o nesuferită omilie care sfîrșește prin a dezgusta: mărime scalară, adică banal număr definind o masă lexicală sau un picior metric. Kierkegaard e din categoria scriitorilor cu virtuți vectoriale, aruncînd săgeți și indicînd noduri de încrucișare a sensurilor, atîta doar că strălucirea asociațiilor sale trebuie s-o cauți în masa diluată a
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]
-
răzbată dincolo de o matcă limitativ, ingrat raționalistă, opusă pendulărilor ce ne racordează astral universului. Mi-a plăcut să recunosc astfel de intuiții și în demersul lui Ilie Boca, îmi apăreau, cu lumina lor, neprevăzut tivind zarea unei înțelegeri pictorice deloc banale. Cum într-un vers al lui Hölderlin, ruguri ne poposesc pe creștet, enigmatic, auzi aici foșnind șerpește, în unele tablouri, ardențe cromatice, straniu, mîngîietor răcorite. Pictorul le menește, s-ar spune, unui Infern care nu doare, aproape facețios, flăcări de
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
timid, retractil, pe care viața l-a cocârjat sufletește. Efectul e cu atât mai puternic cu cât starea acestui ins „intimidat până în pragul leșinului”, incapabil de a mai recupera ceva din vitalitatea trecută, se poate ghici în relieful unor neputințe banale. Iată-l, de pildă, încercând să facă pe „unchiul memorabil” la McDonalds după un meci de fotbal: „Să încep să-i spun că România- Franța e primul meci de fotbal pe care l-am văzut pe viu în nocturnă? Că
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
meci de fotbal pe care l-am văzut pe viu în nocturnă? Că n-am mai fost pe stadion [...] Îmi stăpânesc amintirea. Sigur, o să gândească despre mine că am ajuns un boșorog care trăncănește aiureli, care trăiește numai din amintiri banale, iar eu vreau să fiu un unchi memorabil”. Dialogul eșuat cu nepotul nu e decât barometrul propriei vulnerabilități sufletești. E impresionant, de altfel, peste tot în Până la capătul liniei, ritmul vertiginos cu care teme grave se infiltrează în imaginarul de
Dialog despre neputință by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4453_a_5778]
-
e interpretată, din motive similare, ca un mecanism de autoapărare izvorît tocmai din teama de cenzură. Cele două noțiuni sunt profund degradate în ochii majorității comentatorilor actuali din cauza confuziei dintre cenzura ideologică și instituțională din anii de comunism și accepția banală a termenului, sinonim, până la un punct, cu spiritul critic, ca o formă intelectuală de discernământ. Cât despre autocenzură, ea are o soartă și mai tristă: redusă la mecanismul malign la care m-am referit, ea și-a pierdut cu totul
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
la Nae Ionescu o preluare creativă și prelucrarea unor principii obținute de Underhill din tradiția ocultismului contemporan, care reflecta el însuși vechea tradiție hermetică. De altfel, profesorul român observă, cu privire la cea de-a doua axiomă, că este un „adevăr foarte banal și într-o foarte mare circulație“. Pentru a-l prezenta drept un plagiator ordinar, copiator ad litteram, Marta Petreu susține că ceea ce Profesorul enunță drept a patra trăsătură a magiei este „o idee pe care Underhill o repetă atât de
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
spune Evelyn Underhill? Dumnezeu, ca ființă absolută, este un obiect viu și personal al iubirii, nu un obiect al cunoașterii. E vorba de cu totul altceva. Marta Petreu a văzut că respectivul pasaj din Nae Ionescu începe cu afirmația - absolut banală și comună oricărei abordări a subiectului - că experiența mistică nu e o activitate teoretică, ci practică, la fel ca prima „regulă“ a lui Underhill, și a tras concluzia că ceea ce urmează sunt variații pe marginea regulilor 2 și 3 (nu
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
afirmația că ideea relativei conaturalități a limbajului mistic cu cel poetic e „preluată“ din Underhill - deși aceasta nu o pomenește în acel context (cum susține Marta Petreu), ci în alt capitol - are din nou ca obiect un adevăr atât de banal, încât ne scutește de alte comentarii. Tot la un alt capitol se face trimitere pentru afirmația naeionesciană că limbajul simbolic este dependent de temperament, numai că acolo Underhill nu vorbește despre limbajul simbolic, ci despre concepția mistică, iar această din
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
vizite în familie, uneori la prieteni... și așa mai departe. E plăcută normalitatea. Cel puțin așa spun unii. Dar uneori devine, nu plictisitoare, ci fără strălucire. Îi lipsește acel... Ceva! Personal, nu mă regăsesc în aceste șabloane. Normale, dar destul de banale. Niciodată nu m-am regăsit. De multe ori, am fost chiar foarte departe de ele. Consecința? Izolarea. Un pas înapoi, în propria-mi lume. Foarte puțini și-au dat seama... Aș putea spune că nimeni! Nici măcar cei mai buni prieteni
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a făcut dor? Nu, nu trebuie să-mi răspunzi, sunt retorice toate aceste întrebări. - Am vaga bănuială că și Mihu... - Exact. Poți să o spui fără teama de a greși. Mihu mă uimea totdeauna prin comportament, prin gesturile față de mine, banale în aparență, dar atât de speciale prin emoția pe care mi-o transmiteau de fiecare dată. Sunt momente în viață când oamenii dăruiesc. Dăruiesc altora, dar în același timp, și lor. Dăruiesc, simțind că așa trebuie. Unii o fac mereu
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
nu am fost unici în lumea asta mare, dar o poveste ca cea pe care ne-a fost dat s-o trăim, nu mai poate apărea. Adevărat, fiecare are, la rândul său, o poveste de dragoste. Fericită sau nefericită sau banală. Cert este că fiecare clipă trăită devine un... A fost odată. Timpul se scurge peste toți și indiferent cât ți-ai dori să mergi mai departe, sunt momente în care amintirile te copleșesc, vin peste tine ca un torent ce
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]