1,700 matches
-
mai este actual. În ceea ce mă privește, spun asta de mult timp65. Dar este de ajuns, pur și simplu, să deschizi ochii pentru a observa că diferitele mulțimi post-moderne se sprijină în mod esențial pe dispariția subiectului în efervescența sau banalitatea grupului. Sport, muzică, religie sunt supuse acțiunii "legilor imitației". La fel și diversele instituții sociale, care sunt devorate de un tribalism galopant. Este momentul să recunoaștem toate acestea, dacă vrem să putem numi noua legătură socială în gestație. Pe scurt
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
inițiatic: a ieși din sine pentru a face loc acestui "divin" care este mediul natural și social. A ieși dintr-un sine îngrădit în identitatea lui, funcția lui, ideologia lui, profesia lui, pentru a participa, în momentele festive sau în banalitatea vieții comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată. Există vacuitate în atmosfera epocii. Con-simțire la lume ca loc matricial. Creuzet unde se elaborează un raport la celălalt punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
prin aneantizarea oricărei tentative de sustragere din ea. Presentimentul, uneori destul de precoce, al finalului este o consecință a unei asemenea perspective ontologice: nu mai e mult și am să devin / încă o literă pe care n-o știe nimeni. Invazia banalităților cotidianului în spațiul prezervat al insului, altoit precoce cu frica (frica mi-a fost sădită în corp de la început / nici n-au așteptat anotimpul prielnic), determină o reacție firească în ordinea viețuirii: nu-i de mirare că-n cele din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adesea sinucigașe, fiindcă tristețea îmbracă haine felurite. O imagine care focalizează, în câteva rânduri, atenția poetului este cea a pieței în care se adună tineri, dar fără amenințarea unui / pericol iminent, căutând dialogul, mulțime mișcată de interese de-o / umană banalitate, care devine, la un moment dat, fundalul pe care așteaptă iubita pentru a porni spre iatacul iubirii. Dar nici iubirea nu dă fiori în poezia lui Cassian Maria Spiridon, e tot blândă, cumpătată: tu / mă săruți / apeși / în repetare / la
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de acest gen s-a stins astăzi din lipsă de idealuri. A mai spus că, întorcînd spatele vieții și bunurilor ei când aș fi putut să mă bucur din plin de ele, înseamnă că atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalități, locuri comune, vorbe de clacă! Unde era elocința care mă entuziasmase cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astădată, le lipseau căldura și forța. Ce rost ar fi avut să-i înșir tot ce s-a întîmplat, că am răpus viața
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scăpând dintr-un nor, ne-a inundat cu un val de argint. Mihaela deveni ireală ca o făptură descinsă din vis. ― În noaptea asta luna oficiază numai pentru noi. Nu crezi? Ea a înclinat concesiv din cap. N-o interesa banalitatea ce-i debitasem, altfel ar fi găsit o replică. După un timp mi-a spus: ― Dor, nu vreau să aud din gura ta decât două, numai două cuvinte... Știi care sînt? ― Cum să nu? "Te iubesc!" A încuviințat din cap
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
această stare de indiferență am parcurs rândurile Mihaelei. Ea nu se scuza numai că nu putuse veni, ci îmi scria că mă iubește (repetare fără sens), că se simte alta (infatuare), că îi lipsește aerul când nu sânt lângă ea (banalitate exasperantă). Am avut chiar impresia că împiedicarea invocată nu fusese decât un pretext ca să încredințeze hârtiei tot ce avea pe suflet. " Eu simt ― scria în continuare ― mi-o spune instinctul, care nu înșală niciodată, că tu nu mă iubești atât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
negustorie de principii, lecție de amoralism, laborator al Puterii în care se fac ingineriile mentale apte să transforme în plastilină creierul maselor nemernice. Vezi bine că adevărul este la mijloc. Dar cine mai are vreme și chef să gloseze atari banalități înduioșătoare? E clar că, în căutare de adevăr bucureștean, design urban, spirit civic ș.a.m.d., „presarii“ trebuie să caute arhitecți nepătați, nearondați dezvoltatorilor și neșpăguiți de mafia imobiliară. E clar că, oriunde te uiți, încă avem spe cialiști desăvârșiți
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu capul pe masă de cum se intră pe primul canal fermecător adu m brit de frontoanele de la 1600). Zău, asta m-a iritat, după care m-a tuflit demențial: că tot ce ținea de splendorile culturale, liniștea meditativă și sfânta banalitate a hedonismului pălea - în primă sau ultimă instanță - înaintea românescului obsesiv. De-a lungul celor două săptămâni neerlandeze, n-a fost colț, peisaj, întâmplare, întâlnire în care frumusețea, liniștea, plină tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu fie alterate de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
un sicriu. De altfel, când te întinzi pe unul din aceste paturi olandeze, atât de tari și cu cearșafurile atât de imaculate, parcă ai muri înfășurat în giulgiuri și îmbălsămat cu neprihănire. Sunteți curios să-mi cunoașteți aventurile pontificale? Numai banalități, vă rog să mă credeți. Voi găsi oare puterea să vi le povestesc? Da, mi se pare că a început să-mi scadă temperatura. E așa de mult de atunci! Lucrurile s-au petrecut în Africa, unde, datorită domnului Rommel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
că destinul acționează, în genere, spectaculos. Când o face, aranjează o întîlnire teatrală, ca aceea a lui Oedip cu Sfinxul, sau se folosește de un Rubicon, ca în cazul lui Cezar. De obicei, însă, se ascunde în cea mai cenușie banalitate. Mergi pe o stradă oarecare, fără să-ți treacă prin minte că, pe o altă stradă, la o altă oră, într-o altă zi, ai fi intrat pe alt făgaș al destinului pentru ca, mai târziu, privind înapoi, să descoperi că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
aveau timp să facă o gară nouă. În timp ce se-ndreaptă spre ieșire o privește cu atenție. De fapt, e tot gara cea veche, doar că, pe ici, pe colo, i s-au adus unele modificări. Dar nu e timp de banalități, trebuie să ajungă urgent la autogară, peste șapte minute pleacă cursa spre Monești. “Hai mai repede!” Soția și copiii aproape că aleargă după el. Încă puțin și gata. Uite, deja se vede... Dar, unde sunt autobuzele? Au plecat chiar toate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
colegial, că tovarășa inspectoare Pătrașcu Elena, a cărei nepoată e eleva liceului nostru, este perfect informată de toate acestea.” (,,Dacă-i așa, lucrurile stau bine. Sunt convins că măcar dumneaei va face distincția cuvenită între joacă și jocuri, adică între banalitate și teoria jocurilor, deci știință matematică pură”) ,,Domnule profesor eu vorbesc serios cu dumneavoastră, iar dumneavoastră vă vine să zâmbiți? Vă rog să părăsiți imediat acest birou! Și să nu îndrăzniți să sfidați decizia consiliului de conducere că riscați o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
și împotriva cuvintelor roșu, galben, albastru. Trăiau pentru lumea nocturnă, în care le erau superiori celor care vedeau colorat, banal. Weber bâjbâi în beznă pe o distanță de câteva cvartale, în timp ce simțul direcției îi slăbea. Când luminile se reaprinseră, resimți banalitatea văzului. A doua zi, Mark îl duse la pescuit. —Nu-i mare șpil, frate. Treburi de bază. Poate că fostul Mark te-ar fi învățat să legi niște musculițe și niște somni pitici mortali. Dar azi se lucrează cu momeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
oferit. —E mai rău decât crezi, spune ea. Tipii cu Așezământul plănuiesc și faza a doua. Știu cum o să scoată consorțiul bani din cabanele pentru turiști, în afara sezonului. O să... se numească „Muzeul Viu al Preriilor“. I-l descrie, în toată banalitatea sa. — O grădină zoologică? întreabă el. Nu poate pricepe. Vor să construiască o grădină zoologică? — Una acoperită și una afară. Și asta nu-i tot. Am aflat de ce au nevoie de resurse de apă în plus. Există și o a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
repetă drama intelectualului Ștefan Gheorghidiu din romanul anterior. Opera "Patul lui Procust" este și o dramă a atingerii idealului în dragoste. Impresia de relativizare rezultă din însăși pluralitatea perspectivelor, așa cum însuși scriitorul notează: " Personajele sunt oameni obișnuiți, uneori de o banalitate care este a vieții însăși, adică adevărată, trăită. Fiecare dintre cele patru personaje principale - autorul e personaj secundar, martor, corector al memoriei celorlalți, în notele din subsolul paginilor - vorbește la persoana întâi și-și are adevărul propriu. Aceleași fapte, atitudini
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
om într-o viață ? Nu foarte multe, nu-i așa ? Cititul iese din discuție, pentru citit am găsit întotdeauna timp mai mult decât suficient. Totodată, îmi dau seama că asemenea convingeri, din care rezultă că viața cu toate mărunțișurile și banalitățile ei ar trebui totuși să prevaleze în fața oricărei pasiuni interioare, vin și din copilăria petrecută la țară, de care mă bucur că am avut parte. Unde aveam la dispoziție curtea și îmi plăcea, normal, să stau mai mut la aer
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
o priveau cu respect, cu groază și umilință și cu dragoste, căci moartea, moartea cea mîndră, poposise În locurile obișnuite și cunoscute lor, iar chipul ei strălucise orbitor În aerul cenușiu și murdar, Își măsurase glasul, pasul și măreția cu banalitatea obosită și brutală a zeci de milioane de oameni și, În cele din urmă, le sfîșiase veșmintele, le amuțise glasurile stridente și batjocoritoare și, prin imaginea celui mai umil dintre semenii lor, le arătase calea ce-o vor urma toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de hârtie perforată de computer. Cum ajunsese acolo, cum reușise Lyttle s-o strecoare, neobservat, printre farfuriile pentru micul dejun, se putea explica prin faptul că, în ceea ce-l privea, fusese preocupat cu propriile gânduri. Iar intrușii fuseseră înșelați de banalitatea imaginii unui om care mănâncă. Lyttle se aplecă din nou spre el, și, de data asta, șopti: - Acela este Mașina Jocurilor! Identitatea lui! - Hei! Era un strigăt venit dinspre purtătorul de cuvânt al musafirilor nepoftiți. Gosseyn și Lyttle reacționară imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să pară și chiar să fie înger, iar îngerul călău, pe când partea arhiintimă aflată în miezul miezului ființei tale așteaptă într-o neputincioasă mâhnire sfârșitul timpului de trecere. Toate acestea, inevitabil obscure, apar de obicei învăluite în aparențele unei perfecte banalități, care constituie crusta însăși a desfășurării lor. Abia observabile, ele se mențin la limita unui echivoc gata oricând să-ți demonstreze că nu poate fi vorba decât de simple coincidențe... În ceea ce mă privește, un înverșunat fanatism poetic (marea capcană
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
altundeva (cișmea, fîntînă publică etc.)". E adevărat că situația era și mai proastă în provincie, de vreme ce, în întreaga Franță, doar 52 % dintre locuințe dispuneau de apă curentă. Formulările INSEE, cu precizia lor în ceea ce privește descrierea lipsei confortului, lasă să se ghicească banalitatea sa și diversitatea formelor sale de existență. Ca atunci cînd se pune problema de a defini nivelul instalației sanitare și cele două situații întîlnite: "căzi de baie sau dușuri instalate" (19 % dintre locuințe, doar 10 % pentru ansamblul Franței) sau "în locul
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
cu structuri metalice care le conferă un aspect mai contemporan. Astfel refăcut, acest habitat este menit să dureze. Înainte de a ajunge la Maroquinerie, trecem prin fața numerelor 13, 15 și 17, succesiune de imobile OPAC datînd din 1991, de o mare banalitate arhitecturală. Fațadele monotone contrastează cu micile case din fața lor, pline de farmec bucolic. La cîteva zeci de metri de strada Boyer, după ce termini de urcat strada Ménilmontant, ajungi la "140", nume de cod local al clădirii Louis Bonnier, arhitectul său
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă minunile în banalitate. Până la urmă poate că am fost creați să acceptăm orice rău și orice bine ca să ne simțim nimicnicia. Cum uităm de asta, cum suntem pedepsiți cu lovituri. Poate că ne ducem zilele pe o planetă-pușcărie, doar că nu-i vedem
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o liniște supranaturală. Nu pătrundea nici un sunet dinspre noaptea din care venise. Se strecură ușurel înainte pe covorul care-i absorbea sunetul pașilor. Încetul cu încetul, ochii i se deprinseră cu lumina blândă care se reflecta din pereți și tavan. Banalitatea luminii atomice acționa ca un tonic pentru nervii săi încordați. Se uită de jur-împrejur cu încredere crescândă. Locul i se părea destul de obișnuit. Era un magazin cu mobilier puțin. Pe pereți, vitrine, iar pe jos, tot soiul de obiecte frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
în convorbirea cu domnul Scarlat, singurul care nu-i o-bli-gat să plece. M-a uluit totdeauna puterea ta de convingere. Cum îți spunea Lupu: "Melania, ești irezistibilă! Dacă ți-ai pus ceva în cap, imposibil să nu izbutești". Doamne, câte banalități putea să înșire fără ca tu să i-o spui o singură dată! Asta dovedește cu prisosință că ești o adevărată doamnă... Cu ceilalți a fost, desigur, o joacă. Abia așteptau propunerea ta. Domnul Raul Ionescu începuse să se gândească la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]