1,932 matches
-
contramandeze înmormântarea. Zău că așa zicea. Cea că v-ați bătut joc de memoria răposatului“. Trânti receptorul. Îi venea să arunce cu scrumiera în ușă. Sau în fereastră, să spargă ceva. Pufni furios. „Memorie! Ce ți-e și cu ăștia. Bandiți până și la nepoți. Tineret crescut de noi, școală de la noi, vacanțe de la noi, slujbă de la noi, viață tihnită că le purtăm noi de grijă și ei se-mpiedică când e la o adică în niște oase. Năzos și ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost de față, în gară, am văzut cu ochii mei. Știi cum plângeau toți, și civili și autoritățile? Și cânta și muzica militară. Cum să fie la nimereală... - Am zis io altfel? Așa e și acuma. Avem aici oasele unui bandit. Partidul, personal tovarășu’, s-a îndurat de i-a trimis... Ce s-a mai găsit la unii, i-a adunat frumos, cu repect creștinesc, strămoșesc, chiar dacă noi combatem misticismul. Adică se-ntoarce în săculețe la casele lor și în sânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Lintițaru.Uite numai așa îți mai dai seama că s-au dus, doar când mai vorbești despre cei care nu mai sunt. - Bă, se auzi strigătul lui Țongu. Io vă știu de neam de hoți, din toată cimotia voastră. Hoți, bandiți și turnători securiști. De pă vremea ceapeului v-am urmărit, cum și ce făceați. Puteam să vă nenorocesc, bă, o vorbă de spuneam cui trebuia... Da mi-a fost rușine de ăi bătrâni, că erau oameni gospodari. Chiar și tactu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
auzit vreo două glume de-ale lui, legate de Sally, care m-au făcut să-mi sară țandăra. Știu că nu-i poate fi ușor unui homofob să-l joace pe Bottom, dar după ce a zis a doua glumă despre bandiții curului - cred că i-au făcut favoarea de a uita cuvintele exacte pe care le-a folosit - am hotărât că lucrul cel mai groaznic era să pricopsească în cabină, noapte de noapte, cu o „regină“ furioasă. M-am distrat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ani de muncă silnică. Către sfârșitul anului 1959, părintele Gheorghe Tarcea este transferat la Închisoarea din Aiud, unde Își găsește sfârșitul din această viață, cauza de deces fiind un icter grav, netratat pentru că comandantul-călău Crăciun refuza acordarea asistenței medicale „bandiților” legionari. Este azvârlit Într-o groapă comună din cimitirul fără cruci „Râpa Robilor”. Părintele Gheorghe Tarcea a fost membru al Mișcării Legionare Încă de la Începutul deceniului al IV lea al veacului al XX-lea. Ștefan Verșescu (1919 1994) avocat S-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vrut să-și lepede credința greco-catolică și fiindcă și-a iubit Tatăl Ceresc, neamul și patria. La proces, după 5 ani și ceva, fără judecată, a fost achitat. Așadar, prea multă vreme i-a trebuit justiției comuniste ca să constate că „banditul” Man Eugen nu comisese, de fapt, nici o infracțiune politică. În toate Împrejurările vitrege n-au fost puține nici obstrucțiile la Încadrarea În muncă Eugen Man și-a purtat crucea cu seninătate și cu stoicism, iar moartea trupească a primit-o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
averii. La data de 31 iulie 1964 a fost grațiat, conform Decretului 411/1964”. La ultima-i arestare, cea din 15 aprilie 1958, zbirii securiști s-au arătat atât de barbari Încât au lovit-o cu pumnii și pe soția „banditului”, chiar și În burtă, cu toate că graviditatea ei avansată era vizibilă pentru orice privitor. Trecând prin aproape toate lagărele de muncă existente de-a lungul Canalului Dunărea Marea Neagră, În prima variantă, și prin temnițele Galați, Jilava, Gherla și Aiud, Gheorghe Leu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de a primi de acasă pachete cu alimente, cu Îmbrăcăminte și cu Încălțăminte, de a coresponda cu familia, de a avea, lunar, vorbitor familial, de a se reduce cuantumul pedepsei ca urmare a bunei purtări etc.), În timp ce deținuților politici, socotiți bandiți ireeducabili, li se refuzau toate drepturile enumerate În paranteză. Și ca izolarea prizonierilor de conștiință să fie cât mai strașnică și tot mai terifiantă, Înțelegându-se prin aceasta și imposibiliatea realizării de contacte Între cele două categorii de deținuți (contacte
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cînd nu mai aveau Încotro. Și Thomas fusese rănit, cocoșase și el destui; existența fusese ceva complicat Încă din comuna primitivă. Motorizații erau aproape antialcoolici, asta ar mai fi trebuit, să Încalece băuți caii și așa prea nărăvași. Mai fumau, bandiții, ierburi interzise, chiar dacă nu toți; se mai Îmbolnăveau de boli rușinoase unii, dar, una peste alta, aveau stil. Nu prea elegant, nu asta vroiau, dar apreciat, mai ales de către turiștii străini; fără motocicliști, orașul ar fi fost mai sărac. Mai
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ia razna, rătăcitor, devenea pieton, un casnic fără căsnicie, dascăl al unor parapiteci ce se mirau când Îl vedeau venind la cursuri În costum, cu cravată; puteau să spună că trecerea anilor nu aducea neapărat Înțelepciune. Știau că fusese un bandit, l-ar fi vrut neschimbat, nici ei n-aveau prea multă minte: cum să vină la ore pe motocicletă, echipat ca de turnir? Thomas se mutase din Christiania! Nu Îl Înțelegeau nici foștii camarazi; fusese iubit, chiar dacă nu el fusese
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de obicei, mai mulți lideri; gonise, bezmetic, pe străzi cu trupa, suna mai bine, lovise În stînga și-n dreapta În timpul Încăierărilor; avusese doi dinți sparți, Își pusese alții, fusese operat, stătuse În ghips, revenise; se dovedise, ani buni, un bandit de nădejde; se vorbise mult despre plecarea lui. Ar fi putut să revină, Îl ajungea uneori nostalgia; Își proba, atunci, costumul din piele, Încă Îl cuprindea, mai era vreme; mai avea motocicleta, dar, tot mai mult, gîndul Îl ducea la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și-ar fi spus, apoi, unii dintre aceștia; sau un răufăcator din nord ori din est - blond cum era, ar fi crezut alții, venit pentru cineva/ceva anume. În clădirea aceea locuiau doar familii respectabile, nu putea fi decît un bandit stilat, fost sportiv, trebuia anunțată poliția. Nu ar fi fost bine; Thomas era la doi pași de fiul său și nu izbutea nici măcar să Îl zărească timp de cîteva clipe; putea fi o pedeapsă tîrzie a faptei de odinioară, și-
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
acum, Îl Închisese, pentru o vreme, Într-o retortă. Îl cufundase În ghețuri ce nici la poli nu se găseau. S-a tot plimbat, era un străin gînditor, ieșit din camera sa de hotel să se dezmorțească - de ce neapărat un bandit? S-a liniștit puțin. A văzut, spre seară, un băiat de vreo cincisprezece ani venind spre el; avea ochii albaștri, privirile li s-au intersectat o clipă; era și bine clădit, șaten, Thomas a tresărit: era fiul său ! Nu era
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rasa galbenă... M-am tîmpit... Astea sînt grijile mele?! A rîs și a scăpat și de puii de arieni... PÎnă seara. A mers la un internet café, s-a uitat la vecinii de la mesele alăturate; jucătorii, nici un pericol, mitraliau niște bandiți pe care Îi fugăreau pe monitor cu mașinile, nici gînd să arunce vreo privire spre ecranul lui. După aproape o jumătate de oră, era În creierul mic al clinicii. Adică Într-un fișier pe care pînă atunci Îl considerase neimportant
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Întîrzia la școală, venea mereu murdar acasă, cu maieul sau cămașa atîrnînd peste curea, nu ținea rînduială În cameră, vorbea cu gura plină, nu se spăla pe mîini, mințea, un mic ticălos care, spunea tatăl, avea să ajungă un adevărat bandit mai tîrziu. Dacă ar mai fi apucat, chiar așa i s-ar fi părut fiul; să fi știut doar de raidurile nocturne pe motocicletă, de bătăile cu pumnii, cu scaunele, cu lanțul, de țigările cu ierburi blestemate, la care Thomas
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea ceva din strigătul călărețului; și spațiul străbătut Își lua partea, ducînd pînă la poli ceva din respirația celui ce credea că, gonind nebunește, va ajunge undeva. Thomas cel mic iubise mai tot, ființe, lucruri, cer, zăpadă, Îi urîse pe bandiții din primele filme văzute, În mai toate erau mulți oameni răi: și În ura aceea pierduse ceva din el; dacă ar fi văzut numai filme cu oameni buni și fericiți, poate ar fi fost mai tîrziu altul, dar lumea nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cei mai grozavi! Dar copiile voastre, dacă nimeresc pe mîna unor guvernante bune doar să scoată niște papă-lapte din oricine sau a unor profesoare de pian bătrîne și ciufute, vor ajunge doar niște malaci cu burtă și gușă! Nimic din bandiții de Thomas și Jesper În cele două momîi umflate. Împăiate! „M-am văzut cu Jesper...“, a zis Thomas, pentru a-i mai lua Spartanului ceva din elan. Derutat, acesta s-a oprit cîteva clipe, apoi a Încheiat, uitîndu-se fix la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ar fi dorit să mai amortizeze loviturile primite de erou... Iar apoi îmi oferea o bucățică de ciocolată, probabil pentru a mă ajuta să-mi recapăt puterile. Iar în secvența duelului final, cînd străinul fără nume îl lichida pe sîngerosul bandit ramon, mama nu se putea abține să nu-mi șoptească la ureche „bravo”. Cînd, în Die Hard (primul episod) Bruce Willis, alias locotenentul John mcClaine, aflat într-o postură disperată pe vîrful unui zgîrie-nori reușea totuși să răstoarne situația și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
om politic? Se vedea trecând, în ritmul muzicii Otiliei, într-o trăsură deschisă, nemișcat, fără zâmbet, privind rece înaintea lui. Așa își închipuia purtarea omului mare. Alteori, dimpotrivă, reveria îi deștepta flăcări de dezinteresare. O vedea pe Otilia amenințată de bandiți, care aveau mai toți fizionomia lui Stănică. Ochind, flegmatic, de pe fereastră, dobora pe rând pe toți vrăjmașii, în vreme ce Otilia, tremurând, îl strângea cu brațele ei subțiri de gât. Sau fugea călare de dușmani neidentificați spre păduri care se îndoiau moale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să te folosești de slăbiciunea mea. Dumneata însăți ar trebui să mă încurajezi să fac ce fac. Aglae se exasperă: G. Călinescu -Eu să te îndemn să lași pe Olimpia, după ce te-am luat zdrențăros?! - Doamnă! protestă cu dignitate Stănică. - Banditule!Aglae și Olimpia consultară un avocat. Acesta le vorbi așa: - Fără îndoială că doamna e aceea care are dreptate șisoțul caută numai pricini de divorț. Motivele invocate sunt neserioase, în speță, fiindcă nu se pot controla. Dar ce puteți obține
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
am supărat și noi pe paparudele forestiere, întrucît, cu cât înaintam mai dihai, cu atât se zvârcoleau ca niște cozi de șarpe și scândurelele. Am ajuns în față, la focuri, de abia pe la două noaptea, într-o linie de cinci bandiți: eu, Cordaci, Marafete, Cârpeală și Geamu. O ucenică ne-a scrijelit cu o șindrea cruciulițe pe piept. Alta, crăcănată, ne-a împroșcat, dintr-o tufă de busuioc, cu o vadră de apă sfințită. Ne-am încordat fizicul și ne-am
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de asistent medical. "Nene"-i zic. Nu lua în seamă că ne vezi mai descheiați la șliț sau desfăcuți la aoleu. Comitetul de bloc a hotărât ca tu să ne faci vizita medicală..." - Vizita medicală, bineînțeles... Are susur de Boccacio, banditul... Și Necuratul, jucîndu-și cu mișcări absente sextantul, se uită, ațâțat, în spate, după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor, devorând cu repeziciune
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Zamparaua, Valtrap, Amorțica, împingîndu-te să intri la cursuri negândite la Zi-mi pe nume, Hai-hui, Trei în pat, Două lulele și programîndu-ți seminariile și laboratoarele la Harcea-Parcea sau Deșteptarea. Pentru că, vădit, numai acolo îi puteai dibui și asculta pe marii bandiți vocaliști și instrumentiști, ce ciuguliseră toată înțelepciunea lumii ca pe grăunte, pe Tîrtolea, Bimbașa, pe Mavru, pe Limbă-Dulce, Cordac, Mimi Cuib, Lingurița ori Gina Carabina, pe Spaimac sau Bluzonea, toți oameni grei, lăutari cu instrumente și cântări adevărate, ce dădeau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dulce, care aducea lucrătorii de la Regia de tutun în fața dughenelor. ' Pungașii își umpleau buzunarele goale de dimineață. Priveau de departe alvița. Liftele o întindeau pe tarabe după ce-și legau șorțurile. Întâi îi vedea Iani. - Țineți-vă, bre, că vin bandiții! striga el celorlalți în gura mare. Hahalerele abia se târau. Le era lene și căscau. Se întindea Sandu, Gheorghe își troznea degetele, Paraschiv fluiera cu voie bună lângă Stăpân. 228 Simigiii ieșiseră cu lopețile de copt covrigii la spate. - Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu mânușița lui într-o zi pe toți... Și umfla o mână de covrigi. Plecau apoi liniștiți, petrecuți de huiduielile negustorilor! Mînă-mică se mai întorcea către ei și zicea: - Măăă! Simigiii arătau lopețile late de lemn, plini de curaj. - Pungașilor! Bandiții... striga Iani. Asta până au băgat spaima în ei, că pe urmă ieșeau singuri cu darurile, unul o jumătate de dovleac, altul o alviță, numai să-i lase în pace. Puia la prânz aveau burțile pline. Așa au dus-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]