2,062 matches
-
m-au ajutat să fac rost de pâine prăjită, pe care o înmuiam în supe de ciuperci. Într-o pădure de conifere mărunte găsisem bureți galbeni și, familiarizat încă din copilărie cu mâncăruri de ciuperci de la kașubi, am introdus în baracă chiar și mâncăruri din bureți dulci și, mai târziu, din bureți pufoși. La fel ca pe bureții galbeni, îi prăjeam pe godin cu un strop de margarină din rația zilnică. Și terciul făcut din urzici îmi plăcea. Primele mâncăruri gătite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de cuprins cu privirea. Eram băgați în lagăr în scopul eliberării, așa se spunea. Din loc în loc, poduri rutiere aruncate în aer și câte o epavă de tanc aminteau de ororile cărora le supraviețuiserăm. Abia ajunși, ne-am instalat în barăci în lagărul Munster. Supraveghetorii englezi erau interesați de o parte din ceea ce mai rămăsese din mărfurile mele de schimb: gingașele buncăre ale Liniei Siegfried. Iar după aceea, când, cu hârtia ștampilată, dezinfectat și cu ultima mea rație zilnică, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
probabil rezonabil, căci am mers cu el prin orașul în mare măsură ocolit de bombardamente până în locul în care el, împreună cu mama lui, dar fără vreo soră în floarea vârstei, locuiau într-un adăpost de urgență pentru refugiați din Est. Barăci din tablă ondulată cu acoperișuri bombate, așa-numitele păduchelnițe, stăteau aliniate într-un șir, între ele rufe întinse la uscat. Exista doar supă de arpacaș cu cotoare de varză și un pat de campanie pentru mine. Fiul cel mare căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muncă, mina Siegfried I, se găsea în apropierea satului Großgiesen în districtul Sarstedt. Acolo mi-au fost repartizate lampa cu carbid și încălțările specifice din lemn. Locul meu de dormit era priciul de sus al unui pat supraetajat dintr-o baracă, spațiu cu care eram obișnuit de ani întregi. Cam între Hildesheim și Hanovra, acolo se afla satul, într-o zonă netedă, favorabilă culturii sfeclei de zahăr. Doar spre sud-vest se vălureau albăstrui, la orizont, dealurile ținutului Weser. Iar dintre suprafețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zonă netedă, favorabilă culturii sfeclei de zahăr. Doar spre sud-vest se vălureau albăstrui, la orizont, dealurile ținutului Weser. Iar dintre suprafețele înverzite de începutul de vară se înălțau turnul de extracție al puțului minei, concasorul de piatră, sala cazanelor, cu baraca pentru dușuri și vestiare lipită de ea, apoi clădirea aducând a vilă a conducerii și, depășind totul în înălțime, dealurile de steril, în parte sub formă de conuri albe, în parte turtite și întinse mult în lungime, pe care zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
steril, care se înalță dintre suprafețele de teren agricol cultivat, rezistând astfel timpului și devenind între timp parte din peisaj. Puțurile de mină, la fel și cele ale minei Siegfried I, au fost închise cu decenii în urmă, terenul curățat. Baraca era împărțită în camere de câte șase oameni, în care se aflau paturile, atât de familiare mie, cu câte două etaje. Mâncarea de la cantină nu avea gust, dar era sățioasă. Pe deasupra, tichetele de muncă grea pentru mineri făceau posibile suplimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
muncă grea pentru mineri făceau posibile suplimente bogate: cârnați, brânză, unt din belșug și ouă la micul dejun sau înainte de tura de noapte. Împotriva pneumoconiozei exista zilnic o rație suplimentară de lapte. Încălțările de lemn se purtau în subteran. În baraca de duș ne schimbam, legam sacul cu haine sub tavan și ne spălam după schimbarea turelor. Locul meu ca băiat la cuple mi l-am găsit la orizontul de transport aflat la nouă sute cincizeci de metri adâncime. Trenuri electrice circulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
grup, când celuilalt. Mecanicul de pe locomotiva mea electrică, un bărbat cu un handicap ușor, care, miner fiind, avusese un accident în timpul unei explozii și făcea parte dintre social-democrați, mi-a explicat la suprafață când, după schimbul de tură, ieșeam din baraca dușurilor, această alianță atât de contradictorie: „Aici se-ntâmplă ca imediat înainte de treiștrei, când comuniștii și fasciștii s-au încontrat împotriva noastră, până când fasciștii i-au lichidat mai întâi pe comuniști, și imediat după aia a fost rândul nostru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
înălțimea potrivită și să pătrund în el de îndată ce, după film, întorși din Sarstedt, încercam, pe verandă sau în vestibul, să fim, preț de câteva minute, un singur trup. Să urc scările până în camera ei de fată nu aveam voie. În baracă, în camera cu paturi cu două etaje, nu voia ea să vină. Din grijă pentru mine, ea accepta să se întâmple ceea ce făcea parte din mersul la cinematograf ca program de închidere, indiferent dacă voia și ea sau voiam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de țigări, colecționate și lipite cu maximă precizie? Ei, da. Imediat ori numai după o scurtă ezitare le-am scris rudelor îndepărtate. Dar, înainte să vină vreun răspuns de la ei, care locuiseră cândva în Danzig-Schidlitz, unul dintre camarazii mei de baracă, originar din Silezia Superioară s-a însurat. Mireasa era localnică și văduvă. Blondina zglobie stă în fața ochilor mei, stridentă, cu capul plin de bigudiuri. Pe urmă o văd în rochia de mireasă din mătase albă de parașută, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
versuri, și rimate și fără rimă - unele dintre poezii le bătuse la mașină, curat, fiica maistrului de sector -, cu duzina de desene ce aveau drept motiv, reproducându-i cuminte și cu acuratețe, pe camarazii din prizonierat și din viața de baracă de mai târziu, mai mult chiar: cu închipuirile mele despre personaje de tot felul, când minuscule ca niște miniaturi, apoi din nou mărite monumental, în pielea goală sau înveșmântate, stând în picioare, lungi, răsturnate, cocoșate de durere, chiar și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
amenajăm în Düssledorf-Stockum etajul unei clădiri de grajduri pentru a-l transforma într-un atelier cu o cameră adiacentă: astfel, iubirii noastre fără adăpost urma să i se repartizeze un refugiu de durată, iar mie, după atâția ani petrecuți prin barăci și prin camere pline de paturi cu două etaje, aveam să mi se asigure pentru prima oară patru pereți proprii. În orice caz, iubirea și interesul personal îmboldeau în egală măsură pornirea mea de a construi, care, în anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ruinelor este sanctificată.“ Totul se desfășura aici pe spații mai ample, avea un aer mai sărăcăcios, mai lacunar și mai apropiat de sfârșitul războiului. Mult spațiu între zidurile arse, întinse pe suprafețe mari. Rareori câte o clădire nouă, dar multe barăci și dughene de scânduri. Zadarnic se străduia Kurfürstendamm-ul să fie o promenadă elegantă. Numai pe Hardenbergstraße, între gara Zoologischer Garten și stația de metrou Am Knie, Piața Ernst Reuter de mai târziu, am văzut în apropiere de Steinplatz o schelărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
poate fiindcă pare atît de ușor de surprins și nu e, și mai este ceva, nu vibrează nimic În film, cum de altfel nici În carte, de vină e fidelitatea față de capodoperă, toți Înțelegem că respirăm Într-un univers de baracă, cu pocnitori de carbid, dar pînă și aici se mai plînge de-adevăratelea, se mai Întinde-o rufă, un sentiment , scena de la masă e reușită, bine că asta măcar n-a fost ratată, masa-i totul la români, de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a doua, Pannonique vrea să fie Dumnezeu ca să-i iubească pe toți deținuții. Pe urmă vede că-i greu, și vrea să fie Simon din Cirene. În partea a treia, Zdena află că e goală pe dinăuntru. Urmează discuție În baracă despre cine e vinovat de toată abjecția. Unii zic că ăia de la televiziune, alții zic că politicienii, CKZ zice că spectatorii, eu zic că Amélie. Acum aflăm mai clar că Zdena o iubește pe CKZ cu toată ființa ei neinstruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de patrulare alb-negru venise cu puțin Înaintea lui. Doi polițiști În uniformă - doi „albaștri“ - și Dick Stensland ieșiră din ea și se ghemuiră. Bud claxonă. Stensland veni la el. — Ia zi, bătrîne, cine e? Stensland arătă cu degetul spre o baracă. — Tipul despre care-am fost anunțați prin radio și poate nu numai el. Au fost, probabil, patru mexicani și doi albi care le-au tras-o alor noștri. Brownell și Helenowski. Brownell ar putea să rămînă cu leziuni permanente pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zilele trecute era lămuritoare. Nici unul dintre ei nu se grăbea. Dar dacă lucrurile vor merge cum vrea el, o să izbească mai tare: Exley nu-l va considera niciodată În stare să lovească inteligent. Hilda Lefferts locuia Într-o bojdeucă, o baracă acoperită cu șindrilă, cu o extensie făcută din zgură compactă. Bud se duse la ușă și cercetă cutia poștală. Bune argumente de intimidare: cecul de la Asistența Socială, cecul de ajutor de la comitat, cecul de pensie Lockheed. Apăsă butonul soneriei. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Întreagă noapte În doi. A dus-o pe Lynette acasă. S-au drogat. Au halit. Spade a omorît-o În bătaie și a violat-o de trei ori post-mortem. Bud o luă spre sud, spre La Cienega. La numărul 653: o baracă din lemn, cu pantele acoperișului prelungite pînă aproape de pămînt. Pe cutia poștală: „Nat Penzler Assoc.“ Ușa deschisă. Înăuntru o fată făcea cafea. Bud intră. Fata Îl Întîmpină: — Da, pot să vă ajut cu ceva? — Șeful e p-aci? — Domnul Penzler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Poza mamei - picătură de ploaie sau lacrimă? Pitită-n ghiozdan cea mai dragă păpușă - zâmbet cu lacrimi În zori pe șosea - frunze rostogolindu-se după mașină Capăt de holdă - baraca din scânduri vechi abandonată Hambarul vechi - razele soarelui printre scânduri Lângă hambarul vechi o căruță goală - soarele apune Hambarul plin - un șoarece apropiindu-se pe furiș Amurg de toamnă - luna plină se ivește prin crengi de arțar Cireș sălbatic - două
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
patrulei de pază voluntare porni să urle printre palmieri, ca un spirit vestitor de moarte plutind peste vilele cufundate În Întuneric. Crime neștiute scuturau somnul Estrellei de Mar. Mi-a zburat gîndul la favelele din Rio, violentele comunități Înghesuite În barăci pe dealurile din jurul orașului. Acestea le aminteau bogaților adormiți În apartamentele lor de lux de o lume mult mai apropiată de esență decît banii. Și totuși, În Rio avusesem parte de somnul cel mai profund din toate nopțile mele. Ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
socotind ei cam că ar fi ceva probleme simple, acolo, așa cum se mai întâmplă, s-au sculat din pat și-au tras cizmele de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cauciuc pe picioarele goale și numai în salopetă și o pereche de pantaloni, au ieșit din barăci, pornind-o să ne salveze pe noi Și se porniseră tustrei, cu tot cu Ilarion Cărare, de la care au auzit că bântuise zvonul prin barăci, dar când au răzbit la nișa de unde forfotea puhoiul, l-au repezit pe cel de al treilea, pe Cărare, înapoi, după un clește-patent sau un topor de pompier, ca să taie sârma la coloana de burlane de aeraj, să culce burlanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așteaptă ordinul de marș. Ca niște dulăi ciobănești, gradații aleargă de colo până acolo, se stropșesc, împart pumni și palme pentru o tunică murdară, un pantalon prost călcat sau o moletieră strâmbă. Se aud răcnete, cruci, grijanii. Lângă una din barăci, doi ofițeri țin în mâini o hartă, urmărind atent detaliile topografice ale terenului. Recunoaște în cel care explică traseul pentru deplasare, un tip de treizeci și cinci de ani, cu părul tăciune, înalt și foarte spătos, persoana în fața căruia trebuie să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
combatanți momentele calme petrecute în afara luptelor. Chiar dacă ele au loc într-o șandrama putredă unde miroase a postav îmbâcsit, răsuflări unsuroase, obiele obosite și lână udă, toate amestecate cu izul acru ce se ridică din tălpile nădușite ale bocancilor cazoni. Baraca are acoperiș, nimic de zis, dar printre crăpăturile pereților peticiți cu bucăți de tablă vântul înghețat suflă în voie și zgârie nemilos obrajii celor dinăuntru. Asta se simte mai ales noaptea când gerul fură din căldura godinului, un cub de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
următoare observă că nu-i rămase decît să-i Închidă ochii. Făcu semnul crucii, rosti Încet o rugăciune, se adunară cîțiva, veni și supraveghetorul sectorului, care Îi Împrăștie după ce reținu pe trei din ei, care-l duseră pînă la o baracă, iar În după-miaza aceleiași zile fu Înmormîntat. O movilă de pămînt ce se șterse și ea În vîntul secetos al ținutului. Au trecut ani, mulți, foarte mulți, și mi-aduc aminte și acum de el, străjuind Începutul acelei tinereți cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]