1,024 matches
-
La Recherche de la l’absolu”, Honore de Balzac. Realizată la atelierele grafice N. Peiu Bârlad. Cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani a poetului George Tutoveanu, în semn de omagiu, un grup de prieteni și scriitori i‐au dedicat bardului tutovean un număr festiv (9‐10 din octombrie - noiembrie ‐ decembrie 1942) al revistei „Păstorul Tutovei” din Bârlad, în alcătuirea căruia George Constandache a jucat cel mai important rol, muncind cu pasiune și competență. A solicitat pentru această ocazie, colaborarea unor
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
ardelenesc. Unele poeme ( Când zarea) prefigurează o altă fațetă a poeziei sale, desfășurată, odată cu revenirea autorului în circuitul editorial, după un sfert de veac de tăcere, prin volumul De n-ar veni noaptea... (1969). Poetul se fixează în ipostaza unui „bard ostenit”, elegiac, meditativ și melancolic. Versurile păstrează solemnitatea dicțiunii, însă într-un registru preponderent confesiv, interiorizat, uneori cu inflexiuni psalmice, atitudinea dominantă fiind aceea, productivă liric, de resemnare senină, ca în poemul Din când în când: „Din când în când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
București, 1825; Plângerea și tânguirea Valahiei asupra nemulțemirii streinilor ce au derăpănat-o, Buda, 1825; Poezii, București, 1837; Scrieri, îngr. și pref. Rodica Rotaru, București, 1972. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 40-44, 80-86; G. Zagoriț, Poetul Barbu Paris Mumuleanu, bard al anului 1821, „Gazeta cărților”, 1921, 2; Densusianu, Lit. rom., II, 75-87; Călinescu, Ist. lit. (1941), 118-122, Ist. lit. (1982), 117-120; Popovici, Romant. rom., 110-126; N. A. Ursu, Paternitatea poemei „Plângerea și tânguirea Valahiei” și unele versuri necunoscute ale lui Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
limbaj poetic. De aceea poate părea surprinzătoare prospețimea inspirației din poemele închinate naturii. Aici răzbate, pentru prima oară, interesul pentru mitologia dacă. Înstrunându-și lira pentru a cânta „iobagul ș-a lui lanțuri de aramă” (după caracterizarea eminesciană din Epigonii), bardul se lasă tot mai incitat de tematica națională, slujind, cu multă energie combativă, cauza Unirii. Influențat în versificație de ritmul poeziei populare, dar mai ales de metrica poeziei franceze, nu e, însă, lipsit de inventivitate, el contribuind la îmbogățirea formelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
Nu pătrunde și nu modifică nimic din ceea ce este constituit. A tulbura ordinea existentă nu intră în prevederile poetului. Obiectul (natura) precede actul creației și, trecut prin operă, obiectul iese neschimbat, ca floarea din care albina a extras nectarul. La bardul de la Mircești au dispărut temerile întemeietorilor, este, psihologic, un scriitor profesionist, un bun cunoscător și stăpînitor al uneltelor și mijloacelor sale de exprimare: "Literatura este, desigur, o vocație, literatura este însă și o practică, o îndeletnicire care necesită o pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
consolidarea retoricii naționale, a unei veritabile mitologii naționale care-și afirmă prezența pînă în actualitate. El este și un deschizător spre zorile poeziei moderne, fie și unul mai puțin conștient de gestul său. În această notă se încheie paginile dedicate bardului: "Clarul, lustruitul, retoricul Alecsandri este uneori ambiguu și profund, cum este în strofa desperecheată de mai jos. "Înger căzut! înfipt-ai piciorul tău în tină,/ Mișcînd din vreme-n vreme aripele-n lumină./ Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Dl. Alberto Oggero - Political Adviser (Staff of Mr. Marc Otte),1012 Council of the European Union, Brussels, Belgium • Dl. Cioaca Gheorghe - Secretar ÎI (pentru probleme politice și de presă), Ambasada României în Republică Arabă Egipt • Dl. Ph.D. Mitchell G. Bard - Executive Director American-Israeli Cooperative Enterprise (AICE), foreign policy analyst, Director of the Jewish Virtual Library, United States • Dl. Dr Clement Henry - Professor, Department of Middle Eastern Studies, College of Liberal Arts, The University of Texas at Austin, United States • Dl.
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
mai multă conducere din partea Israelului și a palestinienilor"; Dra Rouba Al-Fattal a menționat că este deosebit de important să existe o dorință manifestă a ambelor părți în a se respectă reciproc, a coopera și a-și construi încrederea.1023 Dl. Michell Bard este convins că "una dintre cele mai mari probleme o constituie experiență israeliană din Gază", deoarece după retragerea din Teritoriile Palestiniene în locul păcii au primit teroare și din acest motiv israelienii nu doresc să repete acesta experiență; în viziunea Dlui
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
soluția care se impune în acest conflict este varianta c), ca "principalul obiectiv al oricăror negocieri ar trebui să fie conjuncția fericită a celor două interese contrare de a transforma Ierusalimul într-o capitala a ambelor state".1033 Dl. Mitchell Bard consideră că singura opțiune fezabilă este varianta a treia, remarcând totodată că o soluție la fel de verosimila ar fi realizarea unei confederații cu Iordania; ideea unui viitor stat federal a fost rezumata și de Dl. Prof. Giovanni Allegretti, care spijină în
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
Ramallah); "UE are resorturile de a acționa politic din cadrul Cvartetului, de a influența prin acțiuni bilaterale ale statelor membre cele două capitale spre o relansare credibilă către negocieri directe, UE este principalul contributor financiar pentru instituțiile ANP".1046 Dl. Mitchell Bard își argumentează răspunsul negativ subliniind că "UE este nefolositoare în procesul de pace" din Orientul Mijlociu; Dl. David Ottaway a dorit să precizeze că pe lângă faptul că UE nu deține competențele necesare, nu are niciun fel de influență asupra Israelului; Dl.
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
directe privind implementarea soluției mutual agreate, cea a coexistentei statelor Israel și Palestina. Trenează totuși o problemă legată de faptul că în timp ce Israelul a acceptat formal varianta soluției două state, consensul palestinian rămâne încă incert; în acest sens, Dl. Mitchell Bard în răspunsul formulat aprecia că atunci când evaluăm șansele de instaurare a păcii în regiune "totul se reduce la palestinieni", iar "elementul cheie îl reprezintă dorința palestinienilor de a accepta un compromis", ceea ce ar determina o transformare globală a raporturilor israeliano-palestiniene
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
dvs. cu privire la negocierile dintre Israel și AP?; 2. Considerați sau nu că negocierile dintre Israel și AP vor aduce pacea între israelieni și palestinieni în următorii ani? 1090 A se vedea răspunsurile formulate de Dl. Leș Campbell și Dl. Mitchell Bard, la întrebarea numărul 1. 1091 Profesorul Allegretti accentuează faptul că Israelul trebuie să deschidă granițele și altor minorități, nu numai evreilor, apreciind că fiind depășită percepția conferirii cetățeniei exclusiv pe criterii rasiale și afinitate religioasă. 1092 Această schimbare poate surveni
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
fost să fie..., Cluj-Napoca, 1994, 78-85, passim; Negoiță Irimie, Prințul umbrelor, TR, 1995, 35-36; Dosar Radu Stanca, îngr. Ion Vartic, APF, 1995, 9; Popa, Estuar, 151-156; Mircea Zaciu, Ca o imensă scenă, Transilvania..., București, 1996, 257-262; Titu Popescu, Radu Stanca, bardul Sibiului, ST, 1997, 2-3; Petru Poantă, Cercul Literar de la Sibiu, Cluj-Napoca, 1997, passim; Radu Stanca, DRI, V, 41-46; Regman, Dinspre Cercul Literar, 7-18; Ovidiu Cotruș, Medalion: Radu Stanca, O, 1999, 6; Cărtărescu, Postmodernismul, 301-303; Radu Stanca, PRA, III, 1202-1236; Clujeni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
omonimia cuvântului coș; polisemia cuvântului a juca; * paronimia aluzie iluzie; omonimia cuvântului corn; polisemia cuvântului a învia; * paronimia a făgădui a tăgădui; omonimia cuvântului cât; polisemia cuvântului a învinge; * paronimia complement compliment; omonimia cuvântului cine; polisemia cuvântului a lupta; * paronimia bard brad; omonimia cuvântului șah; polisemia cuvântului a (se) descurca; * paronimia reflecție reflexie; omonimia cuvântului e; polisemia cuvântului a încurca; * paronimia temporal temporar; omonimia cuvântului la; polisemia cuvântului a împleti; * paronimia original originar; omonimia cuvântului mi; polisemia cuvântului a pierde; * paronimia
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
natura, cu istoria, ca însemne ale dăinuirii: „Lângă morminte stau - de-un ceas? De-o zi? - / Oh, mut eu stau acolo ca pământul / Pe dealuri iarba vălure-se lin / Și zăvorât în mine stă cuvântul” (Lângă morminte). Structural, R. este un bard, un cântăreț, avându-și ascendența nu în Lucian Blaga, ci în Octavian Goga și în Aron Cotruș, iar pe linia St. O. Iosif-Panait Cerna vădește filiații eminesciene: „Cade frunza, cade frunza / Și, noian s-așază-n vale - / Este jalea? Este jalea: Codrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289080_a_290409]
-
de D. Munteanu-Râmnic. Prima serie reproduce poeme de Al. Mateevici (Limba noastră), N. Iorga (Năvălitorii), Al. Macedonski (Noapte de mai) și inserează versuri de George Baiculescu, Sergiu N. Duiculescu, Emil Bărbulescu ș.a. G. Zagoriț scrie articolul Poetul Barbu Paris Mumuleanu - bard al anului 1821 (2/1921), același număr conținând și poemul La țară al Adei Negri, tradus de Al. Vlahuță. Se semnalează plachete de versuri semnate de Emil Bărbulescu, L. Leoneanu, Lucian Costin, Ion Buzdugan. Emil Bărbulescu recenzează romanul lui N.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
Grosu), Impactul politicului asupra Societății pentru Cultura și Literatura Română din Bucovina în perioada interbelică (Maria Costea), Vasile Balș - un iosefinist bucovinean (Mihai-Ștefan Ceaușu) etc. Sporadic apar rubricile „Istorie literară”, unde se remarcă eseul lui Dumitru Covalciuc intitulat Dimitrie Petrino, bardul Bucovinei, și „Istorie culturală - profiluri”, cuprinzând contribuțiile Eusebiu Mandicevschi în lumina unor documente noi de Maria Nichirsa, Diplomatul și scriitorul Octav Vorobchievici de Manuela Nicolae Popescu. Nume importante din diverse domenii sunt recuperate în secțiunea „Personalități bucovinene”, la care colaborează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
argintul de clare, Și-odată s-aude din fund Și clopotul domului mare! Și valuri de-adînci armonii Părând că sunt sute și mii Plutesc în fantastice zboruri, De îngeri ce murmură-n coruri... Poetul a fost un traducător minunat. Blestemul bardului de Uhland, Grenadirii lui Heine par originale. Lenore de Bürger e oferită într-o interpretare magistrală: Auzi... deodată, trap, trap, trap, Copite bat afară. Un călăreț s-oprește-n drum Și urcă-ncet pe scară... Lin sună micul clopoțel - Cling-cling-cling, fără veste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Secolul 20” ș.a., precum și la publicații din SUA, Germania, Franța, Anglia, Italia etc. Din 1986 trăiește în Germania, iar din 1988 în Statele Unite ale Americii, unde ajunge ca bursier Fulbright. În 1999 primește cetățenia americană. Din 1989 este profesor la Bard College (New York), iar din 1996 ocupă poziția de profesor titular la Catedra „Francis Fournoy” in European Studies and Culture, Language and Literature. În 1992 a beneficiat de o bursă Guggenheim. A fost distins cu Premiul Fundației „MacArthur” (1992) și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
oprește, prudent, la ușa iatacului. Chiar În Anatoliada, unde poetul vorbește de ritul Împreunării, fantezia părăsește cuplul primordial la marginile așternutului moale și Înmiresmat. CÎntul se sfîrșește, de altfel, cu elogiul (Încă un elogiu) al amorului conjugal. Este chemat acum bardul Albionei, Milton, să celebreze plăcerea instituționalizată, bucuria virtuților familiale: „Salută ca un vate amorul conjugal Cu care numai omul a fost dotat din ceruri”. În Serafita (1872) imaginația este mai slobod pămînteană, erosul mai vinovat. Heliade cîntă „buzișoarele” de coraliu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A strînge arta-n reguli credea că-i o sclavie” - Conrad) și, cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum vuvue un vînt”* adică după ureche, atent la sunetele materiei, În ignorarea deplină a științei de a versifica. Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
voie bună, un paradis campestru: «Râde soarele pe cer, Păpușoii-s zdraveni. Râd doi ochi de brigadier Peste câmp și oameniă» Tot atât de fals apare gospodăria colectivă În Cântecul tractoristului, unde „oacheșa fată” care conduce tractorul pare o nouă Rodica a bardului de la Mircești În ceea ce are el mai „veșnic tânăr și ferice”. Este neîndoios că asemenea poezii nu vor produce niciodată efectul dorit În mijlocul țărănimii muncitoare, care nu urăște nimic mai mult decât vorbele „mari” și gratuite. (Ă). S-a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și cu mai multe cronici literare. Hugo Friedman semnează articolul Încercare asupra comediei lui Caragiale „Scrisoarea pierdută”, iar Simeon C. Mândrescu prezintă pe larg lucrarea Românii în monumentele literare germane medievale de Em. Grigorovitza. Traducerile sunt ilustrate de poemele Blestemul bardului de Uhland și Veneția de Platen. Cu studii și comentarii istorice, folcloristice, lingvistice, psihologice, filosofice colaborează N. Iorga, Ovid Densusianu, D. Onciul, Simion Florea Marian, Ilie Bărbulescu, I. Todicescu, Gr. Tăușan. I.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289253_a_290582]
-
XIX-lea", cum am văzut că se exprimă însuși el despre atitudinea disprețuitoare a dlui Maiorescu. În această vreme, Eminescu - reacționarul de mai târziu - recomandă cu entuziasm pe Victor Hugo, pe acel "adorator al poporului și al libertății": " Pe acest bard al libertății îl recomandăm cu multă seriozitate junimii ce va vrea să se încerce în drame naționale-romîne" 2. O altă idee esențială a lui Eminescu din această epocă e preocuparea - antijunimistă - de valoarea etică a operei de artă: 1 Scrieri
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu o puternică rezonanță la lumea înconjurătoare) ori Bolintineanu (care a fost un adevărat poet, orice s-ar zice, într-o privință mai "poet" decât Alecsandri), nu poate fi nici o îndoială că dacă acești doi poeți ar fi trăit, ca bardul de la Mircești, în atmosfera și cultul poeziei populare, n-ar fi fost mai buni decât sunt. Până spre 1880, în vremea cât s-a format limba literară și s-au pus începuturile unei literaturi naționale, literatura populară a fost un
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]