2,816 matches
-
CAPITOLUL 4 ORAȘUL EXTREM-MODERNIST : UN EXPERIMENT șI O CRITICĂ „Nimeni, Înțelepte Kuublai, nu știe mai bine decât tine că orașul nu trebuie niciodată confundat cu cuvintele care Îl descriu”. Italo Calvino, Orașe invizibile „Timpul este un handicap fatal pentru concepția barocă asupra lumii: ordinea sa mecanică nu lasă loc creșterii, schimbării, adaptării și reînnoirii creative. Pe scurt, un plan baroc era o realizare de sine stătătoare. Trebuia Îndeplinit dintr-o mișcare, fixat și „Înghețat” pentru vecie, ca și cum ar fi fost munca
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
orașul nu trebuie niciodată confundat cu cuvintele care Îl descriu”. Italo Calvino, Orașe invizibile „Timpul este un handicap fatal pentru concepția barocă asupra lumii: ordinea sa mecanică nu lasă loc creșterii, schimbării, adaptării și reînnoirii creative. Pe scurt, un plan baroc era o realizare de sine stătătoare. Trebuia Îndeplinit dintr-o mișcare, fixat și „Înghețat” pentru vecie, ca și cum ar fi fost munca de-o clipită a unor spirite din O mie și una de nopți. Un asemenea plan are nevoie de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
altera Însăși esența estetică”. Lewis Mumford, The City in History În epigraful lui Mumford la capitolul din care am luat citatul de mai sus, critica autorului se Îndreaptă Împotriva Washingtonului proiectat de Pierre-Charles l’Enfant În particular și a urbanismului baroc În general. Mult amplificată, această critică s-ar putea aplica lucrărilor și gândirii lui Charles-Edouard Jeanneret, eseist, pictor, arhitect și urbanist francez de origine elvețiană, mai bine cunoscut sub pseudonimul, Le Corbusier. Jeanneret a fost Întruchiparea urbanismului extrem-modernist. A lucrat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
focului de la un om la altul”. În caz că ar fi avut vreo Îndoială, potențialii susținători burghezi ai lui Le Corbusier și reprezentanții lor erau asigurați că orașul geometric și lizibil ar facilita munca polițiștilor. Acolo unde Haussmann reușise să remodeleze orașul baroc al absolutismului, Le Corbusier propunea demolarea completă și Înlocuirea centrului construit de baron cu unul care să permită controlul și stabilirea unei ierarhii. Un caz exemplar de arhitectură extrem-modernistă Influența intelectuală a lui Le Corbusier asupra arhitecturii a fost extrem de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Chambers, Robert Chandigarh capitală administrativă segregarea funcțională În Chatwin, Bruce Chicago, structura de tip grilă a China Marele Salt Înainte patronimele impuse În Chisholm, Donald Christaller, Walter CIAM proiectul pentru Brasília standarde uniforme În construcții manifestul urbanist al Orașe restructurarea barocă a multifuncționalitatea În diversitate și complexitate În ilizibilitatea pentru străini mecanisme informale de menținere a ordinii publice hărți militare ale proiectarea de cartiere multifuncționale proiectarea de cartiere unifuncționale orașe geometrice ca ordine spațială formală grila ca bun standard În lizibilitatea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
History, p. 422. Planul acesta nu doar a creat un spațiu fiscal mai lizibil, ci a și sporit averile unei mici elite care a folosit informațiile obținute din interior pentru a face speculații imobiliare. A mai existat un vechi oraș baroc, semi-planificat, lăsat moștenire Parisului de către conducătorii absolutiști, În special de predecesorii lui Ludovic al XIV-lea. Cât despre acesta din urmă, el a ales să aplice generos planificarea pe un „spațiu nou”, Versailles. După cum notează Mark Girouard, planul cuprindea inclusiv
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
refer aici la o societate care s-a dotat deja cu o economie planificată și care s-a descotorosit de toți paraziții ce există În societatea de astăzi (p. 73; sublinierea Îmi aparține). Mumford condamnă pentru ambiții similare și urbanismul baroc care, În ochii unui observator din secolul al XX-lea, pare mult mai puțin expansiv. În comentariul pe care Îl face unui pasaj din Descartes (citat În capitolul 1), el pune În contrast două direcții de gândire: cea organică și
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ingenios sistem de concepte, mai prețios pentru minte decât pentru viața Însăși. Prima funcționează folosind și «materialele celorlalțiș, dându-le poate o orientare, dar recunoscându-le În primul rând existența și Înțelegându-le scopul. Cea de-a doua, caracteristică despotului baroc, insistă asupra legii, ordinii și societății acestuia și este impusă de o singură autoritate competentă, ce acționează sub comanda tiranului” (The City in History: Its Origins, Its Transformations, and Its Prosects, Harcourt Brace Jovanovich, New York, 1961, p. 394). Preferința pentru
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
la conceptul de sublim. Le Corbusier, citat În ibid., p. 152. Le Corbusier, citat În Fishman, Urban Utopias, p. 177 (sublinierea Îmi aparține). Le Corbusier, The Radiant City, p. 116. Ibid., p. 138. Ibid., p. 176. Ibid., p. 120. Urbaniștii baroci recunoșteau și că străzile Înguste reprezintă un pericol pentru stat. Vezi comentariul făcut de Mumford cu privire la teama regelui napolitan Ferrante de străzile Întunecate și Întortocheate (The City in History, p. 348). Le Corbusier, The Radiant City, p. 120. Într-o
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
poezia legionare sunt mereu aduse în discuție, fiind văzute ca unice valori ce pot mântui neamul. Mircea Streinul definea poezia de aici prin „credință, moarte, universalism” și considera că dimensiunile fundamentale ale artei și poeziei bucovinene ar fi doar două: „barocul” (reprezentat de poezia lui, a lui Ghedeon Coca și George Antonovici) și „goticul moldovenesc” (sau „unanimismul”, reprezentat de George Drumur, Iulian Vesper și, parțial, de Ion Roșca). Întreaga poetică de la I. e afină cu expresionismul, întrucât creația bucovineană rezidă în
ICONAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
într-o lume deformată de frică și lașitate. Adevărata măsură a talentului scriitoarei este dată de volumul de proză scurtă Cursiv de septembrie (1985; Premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara), ale cărui povestiri și schițe pun în lumină o sensibilitate feminină barocă, pluriformă și neliniștită, ce recunoaște în modurile de manifestare ale existenței tot atâtea reflexe ale unui principiu spiritual integrator. Fie că este vorba de Amy, o pensionară sexagenară părăsită de bărbat pentru o frumoasă americancă (Rame Blondel), de d-na
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
și, în același timp, „proiecții” degradate ale cercului hermeneutic, iar „holomerul”, entitatea care stă la baza „logicii lui Hermes” descrise de Constantin Noica, este monada leibniziană. Pornită din sfera esteticului, gândirea critică a lui I. se manifestă retoric prin aglomerarea barocă de tensiuni speculare și paradoxuri semantice, într-un proces halucinant de „ardere” și depășire a logicii tradiționale în direcția unei viziuni „hermenoetice”, în care forma cea mai subtilă a „explicării” și „dezvăluirii” este „încifrarea” și „încriptarea”. Dublul sensibil al acestui
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
studiu comparat al literaturii române din perspectiva conceptului de baroc literar. În riguros documentata parte teoretică a lucrării, autorul propune o definire a barocului prin tripticul „neregulat”, „bizar”, „inegal”, completată cu identificarea factorilor decisivi pentru răspândirea tehnicilor și a temelor baroce: retorica, literatura bizantină și arta emblemelor. Demersul teoreticianului, vizând stabilirea unui model tipologico-istoric, este dublat în a doua parte a lucrării de tentativa istoricului literar de a situa operele românești din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea în
ISTRATE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287633_a_288962]
-
De asemenea, colaborează cu poezie la reviste culturale americane și este prezent în mai multe antologii editate în SUA. „Optzecist atipic”, cum l-a numit Nicolae Manolescu, G. este un poet vizionar și metafizic ce elaborează vaste structuri de tip baroc, palimpsestice, proiecte care dovedesc ambiții cosmologice și epistemologice. Fastul ceremonios al descrierii, simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
rămâne doar masa de episoade „periferice”? Exemple pentru asemenea conglomerate anarhetipice sunt romanele cavalerești din secolul al XVI-lea, din ciclul lui Amadis de Gaula. Construite originar pe scenariul arhetipal al căutării Graalului, aceste romane, tratate Îndeobște drept prolixe și baroce, „uită” pur și simplu de imperativul unui sens final și evoluează În voia plăcerii narative, aglomerând scene și Întâmplări disparate. Un reproș asemănător, acela că nu știe crea arhitectural, i-a fost adus și lui Proust. În căutarea timpului pierdut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fiind volumul Iubire de pietrar, din 1982. Creația abundentă și arborescentă a lui D. este aceea a unui autor pentru care „poezia nu e stare de grație, ci una de chinuitoare autoanaliză” (Dan Grigorescu). Primele lui cărți indică o structură barocă, tensionată în căutări și trăiri și exuberantă stilistic. Confesiunea malaxează imagini, matafore și simboluri luxuriante, ample comparații și compuneri oximoronice, într-o gesticulație de mari ceremonialuri, cu o dicție solemn-sacerdotală ce-i va caracteriza aproape tot scrisul. E o poezie
DUMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286914_a_288243]
-
1979, 165-172, 345-346; Ion Istrate, Barocul literar românesc, București, 1982, 219-241; Scarlat, Ist. poeziei, I, 85-93; Manolescu, Istoria, I, 13-18; Mazilu, Recitind, I, 370-375, 407-415, II, 34-39, 56-58, 67-69, 113-115, 121-123, 148-152, 209-216, 451-453, 483-484; Dan Horia Mazilu, Literatura română barocă în context european, București, 1996, 58-64, 207-210, 255-258; Păcurariu, Dicț. teolog., 148-150; N. A. Ursu, Contribuții la istoria literaturii românești, Iași, 1997; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 1-89; Dan Horia Mazilu, Introducere în opera lui Dosoftei
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
cele mai subtile modalități prozodice, părând în orice moment capabil să-și strunească fluxul inspirației după tiparele oricărei specii poetice tradiționale (de la balada romantică la sonetul-frază unică și la sonetul „vers de vers”), hermetizând sensurile viziunilor poetice sub strălucirea metaforelor baroce, riguros, sever în arhitectura de ansamblu a poemului și risipitor de metafore încastrate în ansamblul simbolic, poeta doctus și poeta laureatus, D. îngemănează conștiința lucidă a actului artistic cu o imaginație vizionară prin care depășește ca amploare pe toți contemporanii
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
este o replică la Erlkönig de Goethe; Wallace Stevens a constituit o lectură fundamentală etc.). Alteori le-a lăsat cititorilor plăcerea să descopere metamorfozele personale pe care le suferă în opera sa temele și motivele consacrate. Teme obsedante: metamorfoza, temă barocă, împinsă până la limită, când transformarea devine transsubstanțiere; urmărirea himerei, rătăcirea în căutarea esenței de sub formele proteice - de fapt, reluare a metamorfozei din unghiul celui însetat de absolut, percepând fascinația formelor; coincidența contrariilor, după o convertire a unuia în opusul său
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
cărți (1981), Literatura română în epoca Renașterii (1984), Proza oratorică în literatura română veche (I-II, 1986-1987), Vocația europeană a literaturii române vechi (1991), Recitind literatura română veche (I-II, 1994-2000; Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române în 1994), Literatura română barocă în context european (1996), O istorie a blestemului (2001) ș.a. - sunt contribuții de primă însemnătate în domeniul abordat. A îngrijit și prefațat numeroase ediții, a coordonat antologia Literatura română medievală (2003) și a tradus din literatura ucraineană. Interesat mai cu
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
sistem de concepte propriu, ci dimpotrivă, a avut o largă deschidere spre cultura europeană, mai ales spre cea răsăriteană, cu care a izbutit să se sincronizeze ca viziune, ideație și modalități de expresie. O finalitate similară are exegeza Literatura română barocă în context european, care completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și al procedeelor compoziționale
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
completează o lucrare anterioară, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea. Este o cercetare comparatistă, de stabilire a raporturilor barocului literar românesc cu barocul european, sub raportul influențelor, circulației motivelor și al procedeelor compoziționale. Un gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de versuri la stema țării sau la adresa unor familii din protipendadă, cu accentuată tendință encomiastică, care au pus bazele unei heraldice românești, pioneratul datorându-se lui Udriște Năsturel. Un motiv literar specific baroc, amplu analizat și exemplificat
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Un gen literar specific baroc este „emblemata”, compuneri de versuri la stema țării sau la adresa unor familii din protipendadă, cu accentuată tendință encomiastică, care au pus bazele unei heraldice românești, pioneratul datorându-se lui Udriște Năsturel. Un motiv literar specific baroc, amplu analizat și exemplificat, este „soarta alunecătoare”, „deșertăciunea deșertăciunilor” din textul biblic. Poemul Viiața lumii de Miron Costin și Divanul sau Gâlceava înțeleptului cu lumea de Dimitrie Cantemir sunt cele mai reprezentative pentru circulația motivului. Cu masiva lucrare Recitind literatura
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
teoretizante a fenomenului numit literatură română veche, cu opriri substanțiale asupra eforturilor de desprindere dintr-o medievalitate bizantină și de alcătuire a unor construcții de factură prerenascentistă și renascentistă - răsăriteană, evident - și asupra „semnelor” ce au marcat contactul cu sensibilitatea barocă, pe un drum coincident cu pătrunderea în timpul modern. Structura lucrării este dată în continuare de comentarea, într-o ierarhizare ce îi aparține autorului, a celor mai semnificative genuri literare închegate în răstimpul avut în vedere. Trecerea de la structura genologică de
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
Istoria unei cărți, București, 1981; Literatura română în epoca Renașterii, București, 1984; Proza oratorică în literatura română veche, București, I-II, 1986-1987; Vocația europeană a literaturii române vechi, București, 1991; Recitind literatura română veche, I-III, București, 1994-2000; Literatura română barocă în context european, București, 1996; Cronicari moldoveni, București, 1996; Petru Movilă. Un reper românesc pentru europenizarea Estului, București, 1996; Introducere în opera lui Dosoftei, București, 1997; Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie, Iași, 1999; Introducere în opera lui Antim
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]