1,448 matches
-
chitaristul Încântărilor, si Gabriel Bălașa, unul dintre cei mai activi percuționiști de pe scena muzicală under și overground, cunoscut pentru vivacitate și creativitate. Cei doi artiști au pregătit un program surpriză, cu Bach pe ritm de bossa nova, tango cu scântei, baroc răstălmăcit și improvizații în zbor. 2B OR NOT 2B - THAT IS THE MUSIC
Concert de zile mari cu Maxim Belciug şi Gabriel Bălaşa by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59188_a_60513]
-
poată comenta cum trebuie, Mihail Vakulovski le învață, optzeciștilor, codurile. Despre acest curs practic de limbi străine depun mărturie titlurile secțiunilor din care e alcătuită cartea. Cazul Alexandru Mușina sau despre intertextul cu viitorul sau, la Mircea Cărtărescu, poezia rock baroc sunt doar două exemple. Memorabile. Mai mult ca sigur, astfel de sintagme ar fi făcut vogă la Cenaclul de Luni, cu treizeci de ani în urmă. Dar nu-i timpul pierdut nici acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
aceasta găzduiește și moaștele Sfintei Paraschiva, ocrotitoarea Moldovei. Stilul arhitectonic este inspirat din forme târzii ale Renașterii italiene, asemănător cu al bisericii Trinita del Monte din Roma, iar elementele decorative, atât în interior, cât și în exterior, sunt dominate de baroc. Mănăstirea Sf. Teodora a fost înființată pentru monahiile de la Centrul eparhial Iași, biserica din incinta mănăstirii fiind folosită, în timpul zilei, drept capelă pentru studenții de la Facultatea de Teologie. Cunoscută în lumea întreagă pentru frumusețea și istoria ei, Mănăstirea Trei Ierarhi
Agenda2004-7-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282078_a_283407]
-
că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce, deși se inspiră din clasicitatea greacă. Se cade reapreciat rolul romantismului. Ca să fie scos din scenă, cum pretindea, între alții, Victor Hugo, clasicismul
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
de vedere amendabilă, o anume afiliere a acestor categorii sonore fundamentale la marile perioade ale istoriei muzicii europene poate fi acreditată căci, cel puțin la o primă luare de contact, monodia este solidară Antichității și Evului Mediu, polifonia - Renașterii și Barocului, omofonia - Clasicismului și Romantismului, în timp ce aclimatizarea eterofoniei s-a produs abia în secolul 20 (adică în plin Modernism). Astăzi, odată cu Postmodernismul, asistăm la o recapitulare a sintaxelor muzicale, la un rezumat de multe ori frivol și ostentativ care, firește, nu
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
Evului Mediu, bunăoară, a domnit aproape un mileniu, polifonia modală și vocală redevabilă gîndirii orizontale a Ars Antiqua-ei, Ars Novei și Renașterii s-a impus vreme de cinci-șase secole, funcționalitatea tonală, hrănită de disponibilitațile gîndirii verticale, omofone, predominant instrumentală a Barocului, Clasicismului și Romantismului a fost răsfățată timp de aproape trei veacuri, iar eterofonia epocii moderne rezistă doar de cîteva decenii, recapitularea post-modernă promite încă o și mai accentuată condensare temporală. însuși dansul aprig al consecuțiilor nu lasă loc (și nici
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
dispare cel vechi? relația cu grupurile sociale purtătoare, cu contextul cultural etc. La asemenea întrebări au încercat să răspundă majoritatea referatelor ilustrate și cu unele analize de caz. De exemplu, prof. Oskar Elschek de la Bratislava a urmărit un model melodic baroc dintr-un manuscris mănăstiresc de la sfârșitul secolului al XVII-lea pe traseul evoluției sale de-a lungul timpului, atât în muzica populară cât și în cea cultă, detectabil până în zilele noastre în dansurile haiducești din Slovacia, Ungaria, Polonia. Alte probleme
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
cărți Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie (Editură Polirom, 1999). Unul din cei mai importanți cercetători ai fenomenului literar vechi românesc și cunoscător - direct de la sursă! - al manifestărilor literare baroce în spațiul slav, Dan Horia Mazilu (Udriște Năsturel (1974), Barocul în literatura română din secolul XVII (1976), Cronicari munteni (1978), Proza oratorica în literatura română, I (1986), ÎI (1987), Recitind literatura română veche, I(1994), ÎI (1998)) ni se dezvăluie acum "câștigat" de domeniul "mentalităților". În ciuda faptului că declară, cu
Repede ochire asupra "celorlalti" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17970_a_19295]
-
și Galateea). Manifestările (sesiuni științifice, publicații, expoziții, spectacole, lecturi în spații publice etc.) consacrate acestor aniversări din calendarul literar, mai ales în Córdoba natală a poetului, sunt menite să contribuie la o mai bună cunoaștere a operei strălucitului reprezentant al barocului spaniol și universal, la reevaluarea acesteia din perspectiva sensibilității epocii noastre. A fost și scopul primului Congres internațional dedicat poetului cordobez, cu tema Universul lui Góngora: origini, texte și reprezentări (Córdoba, 14-19 noiembrie 2011), și al expoziției cu genericul Steaua
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
opera lui Góngora asupra artiștilor din Spania și din America Latină. Ilustrațiiile lui Picasso la cele Douăzeci de poeme de Góngora sunt relevante în acest sens. Receptarea operei lui Góngora de-a lungul secolelor s-a aflat, și ea, sub zodia barocului pe care l-a ilustrat pe deplin. În timpul vieții poetului, reacțiile cititorilor au fost cum nu se poate mai antinomice, pendulând între admirație și negare. Aderarea fără rezerve și respingerea anihilatoare erau ecoul trezit de o operă a dualităților (caracter
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
și a tentației „pe de o parte de a înfrumuseța la maximum și pe de altă parte de a denigra, disprețui, batjocori fără scrupule”. Dualitatea și scindarea, caracteristice atât operei cât și caracterului lui Góngora, sunt, în fond, trăsături ale barocului spaniol. Dacă secolul al XVII-lea a luat în considerare singularitatea omului și a operei sale, fie și pentru a o transforma în obiect de controverse, veacul următor, al luminilor și al rațiunii, a așternut peste ambele tăcerea și indiferența
Góngora la o dublă aniversare by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4442_a_5767]
-
Mă atrage acel ceva pervers din ambiguitatea cuvintelor...” Avem de-a face - într-adevăr! - cu un povestitor „oriental” prin excelență, hedonist și visător, un extraordinar creator de atmosferă balcano-levantină, pentru care intriga reprezintă mai degrabă un pretext. Un Panait Istrati baroc și un „suflet slav” trecut prin luxurianța policromă a realismului magic, un fantast al cărui „balcanism” e vecin cu focurile de artificii ale „moldovenistului” I. Teodoreanu... Chiar dacă notații gen „Frumuseții i se iartă totul, i se cuvine totul” vădesc crezul
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
așadar, paginile spre capitolul IV (lăsînd în urmă, cu părerea de rău a economisitorului de spațiu, o discuție despre circulația motivelor "morale" în literatura română veche, pe care pot s-o guste, liniștiți, și neiubitorii "genului", precum și problema sensibilă a barocului românesc), un eseu despre teatru, la trecerea de la Evul Mediu întunecat la luminile scenei (renascentiste). În literatura română de pînă-n 1770, prea puțin plecată către dramă, Viteazul și Moartea a înclinat mai mult spre omilie decît spre spectacol. De aici
Urechea păcătosului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10760_a_12085]
-
chiar o istorie a muzicii prin prisma coeficientului de libertate pe care compozitorii l-au imprimat partiturii. De asemenea, se poate întreprinde reconstituirea avatarurilor semiografice ale tuturor parametrilor sonori: bunăoară, rigoarea notației în Renaștere (mai puțin a reprezentării timbrului) și Baroc (exceptând dinamica), ori fortuitele libertăți formale, redevabile solistului, din concertul instrumental clasico-romantic, cadența solistică fiind lăsată îndeobște la latitudinea protagonistului. Odată cu impresionismul și apoi cu expresionismul (în special serialismul integral), notația muzicală suportă o recrudescență a rigorii concretizată prin explozia
G?nd ?i semn by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83454_a_84779]
-
vibrație interioară fără a friza sentimentalismul minor. Poemele cuprinse în Ideile bursuce au, de cele mai multe ori, lungimea celor whitmaniene și o dezinvoltură a cuvântului obișnuit, aparent disjunct poeziei, ce amintește de Arghezi. Avem în față o lirică aflată sub semnul barocului, în care, așa cum spune poetul însuși, „nimic nu e real... totul e un imens trompe l’oeil, o imensă anamorfoză, ca o pădure desenată pe geam...” M-am oprit tocmai la acest citat pentru că numește procedeul structural al poeziei de
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14325_a_15650]
-
contopirea creatorului de muzică cu interpretul. Compozitorul a fost întotdeauna interpret: el producea lucrări pe care le cânta fie singur, fie cu un grup de prieteni muzicieni, care la rândul lor erau de multe ori compozitori-interpreți. Odată cu apariția dirijorului în Baroc, fațetă mai rafinată a interpretului, compozitorul se adaptează, preluând și acest rol. Cu cât înaintăm spre și în secolul 21, cu atât observăm cum compozitorii încep să piardă contactul cu actul interpretării și ethosul lui. Acest lucru declanșează marea criză
Ethosul absent by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10480_a_11805]
-
sicriu. Locul ales pentru a ținti s-ar explica, s-a spus, prin grija de a nu-și deteriora capul și fizionomia expresie ultimă a estetismului vienez, care celebrează și reînvie în epocă, într-o adevărată epidemie de sinucideri, cultul baroc al morții. Jacques Le Rider va interpreta interesant această soluție ca ilustrarea maximă a autoportretului expresionist: "autoportretul unui geniu într-o casă cu obloanele închise" (forțând ipoteza, în rama atenției pentru compoziție, el va nota însă că "Weininger pare doar
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
intențiile. Elocința, fabulația, schimbarea numelui, deghizamentul se înscriu în strategia prudenței lui definitorii. Cu toate că metamorfozele la care se supune nu presupun relativizarea conștiinței sale lăuntrice, ci doar a exteriorului dușmănos, fiind procedee de salvare a ceea ce este într-însul imuabil. Barocului comportamental i se asociază setea de cunoaștere, un soi de baroc gnoseologic. Lacom să vadă totul, Ulise luptă împotriva amneziei, ca și a tuturor tentațiilor ce l-ar fi putut opri din drumul său (lotusul, mistrețul zeiței Circe, nemurirea promisă
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
lui definitorii. Cu toate că metamorfozele la care se supune nu presupun relativizarea conștiinței sale lăuntrice, ci doar a exteriorului dușmănos, fiind procedee de salvare a ceea ce este într-însul imuabil. Barocului comportamental i se asociază setea de cunoaștere, un soi de baroc gnoseologic. Lacom să vadă totul, Ulise luptă împotriva amneziei, ca și a tuturor tentațiilor ce l-ar fi putut opri din drumul său (lotusul, mistrețul zeiței Circe, nemurirea promisă de Calipso, șederea lîngă frumoasa Nausicaa), pentru a "învăța" cît mai
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
îi atrage atenția că e o marcă americană, teoria slăbește, dar nu se predă. Abia mai târziu, într-una din acele paranteze ulterioare frecvent intercalate, autorul admite cu obidă: "Ce imbecilitate din partea mea!"... E realmente fericit când găsește exemple de baroc purificat (la Paris) și o binecuvântată fertilitate a pământului gras, într-o Franță mănoasă și tradiționalistă, în care sunt puzderie de castele abia menționate în ghiduri. Exotica Alhambră spaniolă îl încântă, nu însă și Madridul, fiindcă... e poluat. Bruges este
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
Domnului, cunoscută și sub denumirea de Biserica cu Lună, deoarece în turnul-clopotniță se află un mecanism ingenios care pune în mișcare o sferă înfățișând astrul nopții. Clădirea a fost începută în 1784 și terminată șase ani mai târziu, în stilul barocului târziu, lucrările fiind supravegheate de arhitectul Jacob Edner. De Biserica cu Lună se leagă și numele lui Georg Rueppe, un ceasornicar genial care a montat mecanismul ce arată fazele Lunii. Acesta a suferit persecuții religioase, murind în închisoare, deoarece clericii
Agenda2006-24-06-turistica () [Corola-journal/Journalistic/285065_a_286394]
-
și un amestec de indiferență și mândrie din partea celor care locuiesc în spațiile clădirilor pe care ei și-au găsit popas. „Este un motiv vechi, din Renaștere, când se vorbea despre așa-numiții Putzi. Ei sunt reprezentați din plin în barocul germanic în special, dar și în cel italian, și apar foarte mult în pictură, în stucatură, pentru ca, treptat, să devină un element decorativ ce întărește decorațiunea. Aceste elemente sunt transmise prin eclectism la sfârșitul secolului 19, începutul secolului 20, dar
Agenda2006-20-06-senzational 4 () [Corola-journal/Journalistic/284963_a_286292]
-
teoria lui Marx generează aprige controverse la începutul erei lui Stalin, când se dezbate și posibilitatea de a construi „socialismul într-o singură țară”, ceea ce duce la excelentă identificare de către Vladimir Tismăneanu a „experimentului”, a ceea ce, în formularea aceluiași, devine „barocul stalinistofascist”. Pe de altă parte, nu întâmplător, disputa a fost generată, după cum remarcă Vladimir Tismăneanu, de opoziția dintre afirmarea continuă a lui Lenin a necesității argumentării teoretice, idee propagata și susținută de elitele revoluționare, si ultrasimplificările lui Stalin, care, nefiind
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
niște istorii sintetice ale artei Renașterii. Pictura modernă Pornind de la aceleași realități ale pieței noastre de carte și identificînd nevoia imperativă a documentului vizual cuprinzător, Editura Fundației..., din inițiativa regretatului scriitor Costache Olăreanu, a tipărit, alături de Pictura italiană și de Barocul, și un impresionant album panoramic în care se regăsește întreaga pictură modernă, adică intervalul cuprins între limita secolelor XVIII - XIX și avangardele sec. XX. Ca și primul volum, cel închinat picturii italiene și ca și cel care i-a urmat
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
impresionant album panoramic în care se regăsește întreaga pictură modernă, adică intervalul cuprins între limita secolelor XVIII - XIX și avangardele sec. XX. Ca și primul volum, cel închinat picturii italiene și ca și cel care i-a urmat, cel rezervat barocului, Pictura modernă este tipărită în Italia, în condiții tehnice ireproșabile, în asociație cu Editura Electa. Selecția iconografică și textele aparțin cercetătorilor italieni Stefano Zuffi și Francesca Castria, iar traducerea în limba română este realizată de scriitorul și italienistul Mircea Vasilescu
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]