1,298 matches
-
Buzatu. Era cum ai vedea o casă arzând și când să te repezi s-o stingi, hop! ea se smulge din pământ și suie la ceruri... — Și șase de-a dreapta Tatălui și va veni cu mărire să judece! - mormăi a batjocură Stejeran. Hai, mă Parnasie, că vorbești prostii! Acum lămuriți-mă și pe mine, grăi Parnasie fără să-l bage în seamă pe Stejeran - ce le trebuia lor pământ? — Era pământ bun? - se interesă Cancioc. — Pământ gras, pământ strămoșesc! - întări Parnasie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
surori de tată, numai că tu ai avut fericirea să te bucuri de prezența și dragostea lui paternă, pe când eu... Eu am fost un copil din flori, batjocorit de lume că nu am tată. Și am perpetuat, fără voia mea, batjocura... Oare și tu gândești că dacă am fost un copil ilegitim nu aveam dreptul să fiu iubită ? Aveai toate drepturile, numai că eu nu cred. Nu cred că tata... O iubea atât de mult pe mama. Cred că te înșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
paralizat gîndul că stîrpitura din fața lui însemna sfîrșitul nu doar al carierei sale, ci și al celei mai grozave aventuri din cîte trăise pînă atunci. Iar, pe deasupra, era și destul de întuneric ca să mai poată zări ceva în ochii întredeschiși, a batjocură? Îl înfuriaseră cumplit urechile lui clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum se întîmplă în iulie-august, a răscolit cu bombeul în colb, "la asta nu m-am gîndit, ia uite, chiar așa, de ce o mînă de fier cînd normal trebuie să fie două. Puternice, hotărîte, să salveze patria de corupție și batjocură. Asta-i, domnule, asta-mi trebuia, e o idee cinstită, adevărată, ieșită din popor. Două mîini de fier pe cîrma țării! O să întocmesc din nou programul nostru, domnule adjutant, și patria îți va fi recunoscătoare!" Grav, ținîndu-și cu greu echilibrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la îndemînă poate fi un adevărat complot, o adevărată lovitură? Nu e decît o momeală, o promisiune pentru toți cei care cu adevărat ar fi în stare să producă un coup d'état. O stîrnire din amorțeală, o demonstrație în batjocură, așa cum hărățești un dulău prin ostrețele gardului, făcîndu-l să devină furios, o fiară care își rupe lanțul și care pînă atunci nu dorise, nu gîndise așa ceva. Un strop care revarsă paharul, o bătaie din palme care provoacă o avalanșă... Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era o luptă în adevăr, pe care Ștefan Bucșan știa s-o ducă totdeauna la bun sfârșit, cu grabă și cu cruzime. Acolo, în grefă, își făcuse tânărul toată învățătura înaltă a vieții. Acolo învățase să rabde o privire de batjocură de la unul mai tare decât el, să strecoare o vorbă ascuțită ș-o privire de ură spre cel umilit. Și ieșind spre sară, își punea puțin pe-o ureche pălăria rotundă, își aprindea o țigară și se îndrepta spre cafenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai adus aminte în ce împrejurări fusese lovit. Masiv, lat în umeri, cu un gât ca de taur, Dominic își purta și halatul de la azil ca pe vremuri uniforma cu fireturi; cu o ușor ridicolă importanță. Mopsul îi zicea în batjocură uneori "dragul nostru idiot", dar, bineînțeles, nu de față cu Dominic. "Are și acum mână grea, mi-a suflat Domnul Andrei, și când te apucă... Nu s-a dezbărat de asta și de un vechi tic profesional: să urmăriți că
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ies eu în evidență. Nu mat țin minte în ce împrejurare, în copilărie, într-o seară, tata mi-a azvârlit un cuvânt pe care nu-l mai auzisem: "eretic". Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera,, e". Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
străin zece ani în țara Canaan. 4. El a intrat la Agar, și ea a rămas însărcinată. Cînd s-a văzut ea însărcinată, a privit cu dispreț pe stăpînă-sa. 5. Și Sarai a zis lui Avram: "Asupra ta să cadă batjocura aceasta, care mi se face! Eu însumi ți-am dat în brațe pe roaba mea; și ea, cînd a văzut că a rămas însărcinată, m-a privit cu dispreț. Să judece Domnul între mine și tine!" 6. Avram a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
are aur, să-l scoată!" și mi l-au dat; l-am aruncat în foc, și din el a ieșit vițelul acesta." 25. Moise a văzut că poporul era fără frîu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frîu, spre batjocura vrăjmașilor săi; 26. s-a așezat la ușa taberei, și a zis: Cine este pentru Domnul, să vină la mine!" Și toți copiii lui Levi s-au strîns la el. 27. El le-a zis: "Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
mine, ce am de o iau toți la fugă, știi ce rău îmi pare?... foarte rău, eram așa de apropiați și de calzi, am fost prieteni sezonieri? îhî, am zis eu peste inima mea, am pierdut un prieten, mă enervează batjocura zâmbetului pe care Filosoful îl tot poartă pe la mese, încep să râd, indecent poate, dar așa râd eu, tare, deși știu că exagerez, dar îmi place, îmi face bine și cad peste un tip de la masă care-mi vorbea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
trec pe lângă el ca și cum ar dormi, să nu-l deranjez, și de ce mă șterg cu același prosop? Și Marius și el? Și Filosoful și el? Și același pat? Aici, în început de dragoste, care nu s-a consumat, și în batjocura mea când am deschis, 059 la interfon, la 9 urci, și el iese dezbrăcat din baie și se aruncă în pat ca și când i se cuvine... ca și când i se cuvine... eu atunci n-am putut să-l... și el nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
e, trebuie întoarsă și mușcată din coadă și pusă iar pe șina lumii, risipitorii de viață trebuie uciși, inutilii care mănâncă aberant și aliniază planetele ca să scuipe-n Univers cu otravă, cu respingerea magneților, cu decăderea și marele râs, cu batjocura din hohotul lui pe spate căzut în nisip, tu nu ești bărbat, cu anularea mea de femeie, de om, de dragoste drăgălașă ca genele, ca genunchii lângă pat, ca de jos în sus spre tine, iar tu habar n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
alienării și a cuvintelor neterminate și a șuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te cunoască. În miros de tămâie mă curăț și-n miros de frunze arse, în foșnet de țelină verde și în vocile părinților mei și-n lătratul câinelui meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pus pe fugă oștirile vrăjmașe. 35. Femeile și-au primit înapoi pe morții lor înviați; unii, ca să dobîndească o înviere mai bună, n-au vrut să primească izbăvirea care li se dădea, și au fost chinuiți. 36. Alții au suferit batjocuri, bătăi, lanțuri și închisoare; 37. au fost uciși cu pietre, tăiați în două cu fierăstrăul, chinuiți; au murit uciși de sabie, au pribegit îmbrăcați cu cojoace și în piei de capre, lipsiți de toate, prigoniți, munciți, 38. ei, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
a sângelui vărsat de Agamemnon mai stăruie încă în palatul regal, iar asasinii nu vin la mormântul lui să-i facă libații, să-i aducă ofrande. Lespedea care îl acoperă, ciuruită de pietrele azvârlite în ea, e dovada unei crunte batjocuri. După scena recunoașterii, atunci când Electra, Oreste și bătrânul învățător al acestuia pun la punct planul răzbunării, toți trei îngenunchează și bat țărâna cu mâinile, invocând duhurile pământului și pe tatăl mort, chemat de Oreste să-l ajute dimpreună cu toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
din fața clădirii. Era noapte, foarte târziu, Întuneric, și nu era nimeni În zonă. Apoi bătrânul Îi spusese că acum era complice și că, dacă spunea cuiva ce se-ntâmplase, poliția avea să-l bage la zdup. Fascinant, spuse Insch În batjocură. — Apoi a amenințat că mă ucide dacă mai spun cuiva ce s-a-ntâmplat. Și asta a fost ultima dată când l-am văzut pe el, pe fratele meu și pe fetiță. Când Cameron termină, rămaseră tăcuți, doar derularea delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nazarinean.“ Vestea ajunse pînă la capătul satului cu măslini rămuroși, că avea să se petreacă ceva neobișnuit, flecarul ăla avea să-și arate măiestria de fachir, drept care lumea se adună iar. „Vezi, să te Întorci degrabă“, i se adresă În batjocură un gură-cască. „Și lasă-ne și nouă un semn de la tine.“ Simon Își desfăcu cingătoarea și i-o puse la picioare. „Asta-i tot ce am.“ Iar Sofia Îi spuse: „Ia șalul ăsta. Sus e răcoare ca-n străfundul fîntînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de știre: „Oh, fii binecuvîntat!“ Dacă era o batjocură, o Împunsătură, dacă era glasul visului său lăuntric ori glasul nălucirii sale lăuntrice? Iar Dionisie: „Cine ești?“ cu o voce pierită, minunîndu-se și el de ce-i ieșise. Dar parcă privirea semeață dispăru din ochii aceia albaștri pe care și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nostru - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. Jean Valtinne din povestirea Onoruri postume este un personaj real. În cărțulia cu titlul Out of the Night, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna este un element firesc al așa-zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...” Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808-1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874-1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de Isabelle. Ceea ce păruse o Întâmplare tristă i se Înfățișa acum drept un anticlimax obositor. La și jumătate terminase cu Îmbrăcatul, așa că s-a așezat lângă fereastră, simțind că baierele inimii Îi erau mai Încordate decât ar fi crezut. Ce batjocură ironică i se părea dimineața asta! Strălucitoare și Însorită, plină de parfum din grădină. Auzind vocea doamnei Borgé În solariul de jos, s-a Întrebat unde era Isabelle. Cineva a bătut la ușă. Mașina vine să vă ia la nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de vrăjitori. Aici se fac referiri și la vrăjitori cu puteri 264 Ordine și Haos meteorologice. Iată pasajul care mă interesează : „Carii urmează obiceaiurile păgânilor și vrăjilor... și carii se dau la ceia ce poartă urșii, sau alte hieri cătră batjocura și rătăcirea celor mai proști... și celora ce spun neamul omului și carii cred vrăjitorilor, fărme- cătorilor și celor ce să chiamă gonitori de nori, poruncit-au de aceștea sfântul săbor șase ani să cază” (57, p. 306). în legătură cu acest
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în jurul lui ca centru, în formă de cerc, a tras marginile cetății” cu plugul, ridicându-l de la pământ și întrerupând brazda în locurile prevă- zute pentru edificarea porților orașului (Plutarh, Romulus, XI). Episodul asasinării lui Remus - care a trecut în batjocură peste brazda circulară a viitorului oraș - are rostul de a sublinia sacri- legiul inadmisibil comis de Remus și, nu mai puțin, caracterul strict magic al hotarului. Pentru că, sărind „peste un loc interzis și consacrat”, „sfânt și inviolabil” - scrie Plutarh -, Remus
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
repede sub el picioarele întinse și se așeză cuviincios. Nu voia să arate neglijent nici chiar în fața gardianului care-i aducea mâncarea. Nici măcar în temniță nu-și permitea să se comporte într-un fel care i-ar fi putut atrage batjocura japonezilor. Pașii se apropiară din ce în ce mai mult. Gândindu-se că trebuie să afișeze un chip zâmbitor, misionarul își compuse un surâs în timp ce asculta cheia răsucindu-se în broască. Dintotdeauna se gândise să întâmpine moartea cu zâmbetul pe buze. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]