120,679 matches
-
început, dar pînă la urmă convingătoare și, în orice caz, înnoitoare, dislocatoare. Salut asemenea inițiative și le apreciez nu numai îndrăzneala, ci și acuitatea. Mă întreb însă dacă, nu atît cazurile concrete pomenite de autor, cît criteriile pe care se bazează, nu sînt în continuare discutabile. El consideră, de pildă, că anumite atitudini culturale sau estetice "marginale", "experimentale", "greu de clasificat" sînt susceptibile să formeze "un posibil hinderland pentru postmodernismul actual". Dar în condițiile în care nu se fac anumite disocieri
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
de altădată? Intelectual autentic, rațional și lucid, Z. Ornea nu este de acord cu idealizarea trecutului. El demonstrează că societatea românească dinaintea comunismului nu era o lume "ce vorbea în basme și gândea în poezii". După cum reiese din demonstrația să, bazată pe o imensă documentație, stilul de viata occidental în curs de instituire în România cuprindea numeroase reminiscențe ale existenței patriarhale și ale moravurilor balcanice. În plus, democrația era frecvent eludata de însăși firea omenească, așa cum se întâmplă de altfel "peste
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
de o populatie omogena, care să formeze majoritatea corpului civic. În acest sens, Mazzini afirmă: ăun stat pentru fiecare națiune și întreaga națiune într-un singur stat.ă O altă caracteristică a naționalismului este doctrina Statului-Natiune (ca entitate societala autosuficientă, bazată pe cosangvinitate și pe continuitatea de tradiții și de limbă) precum și ideea etnocentrismului (adică centrarea exclusivă pe propria etnie și, implicit, valorizarea negativă a celorlalte etnii, fapt care poate genera, în extremis, xenofobia). Se poate deci afirmă că naționalismul a
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
în epoca precedentă). Cu toate acestea, înainte de Revoluția franceză, în cadrul naționalismului nu există încă nici o legătură între etnicitate și legitimarea politică. După 1815 însă, "națiunile" devin grupurile cărora li se atribuie guvernarea, conform ideii că singurele unități politice legitime sunt bazate pe națiune. Perioadă anilor 1815-1918 este, în consecință marcată de presiuni pe care iredentismul naționalist le face asupra vechilor granițe și sisteme politice. Perioada următoare, a "naționalismului triumfator și autodestructiv" cuprinde cele două războaie mondiale și este marcată de dispariția
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
chiar evitate prin aplicarea următoarelor strategii: 1. Accelerarea implicării României în procesul politic și economic al cooperării regionale central-europene, dublată de întărirea demersurilor necesare pentru aderarea ei la sistemul de instituții euro-atlantice. 2. Înlocuirea patriotismului demagogic și a relațiilor inter-etnice bazate pe criterii de sub- si supraordonare cu un patriomoniu constituțional și civic substanțial, precum și cu legitimarea statului prin caracterul sau democratic. 3. Rezolvarea problemelor minorităților naționale, pornindu-se de la standardele internaționale și de la angajamentele pe care România și le-a
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
angajamentele pe care România și le-a asumat față de forurile internaționale, acest lucru neexcluzând respectarea, în același timp, a ordinii constituționale specifice țării noastre. 4. Adapatrea realităților românești la valorile fundamentale ale democrațiilor occidentale. 5. Formarea unei identități românești europene, bazată pe identitatea națională. Oricare ar fi, însă, natura soluțiilor preconizate, este evident că rezolvarea înțeleaptă a problematicii etnice constituie una din pietrele de hotar ale destinului pe termen scurt și mediu al României. Este, de aceea, cazul că lecția tragică
Nationalism sau integrare by Mircea Naidin () [Corola-journal/Journalistic/17732_a_19057]
-
dispozitiv triunghiular minimal, ca să rămînem în limitele vocabularului structuralist, determină un triplu raport de reciprocități. Cu alte cuvinte, există mai multe combinații posibile și relaționări ale celor trei invariante, ceea ce asigură o anumita vitalitate a mîțului, mobilitatea să. Această elasticitate bazată pe doar trei elemente este cea care explică de ce mitul lui Don Juan are longevitatea de care vorbeam mai sus. O bună parte a studiului este consacrată analizei acestor relații, si mai ales unei pasionante investigații a felului în care
Don Juan longevivul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17790_a_19115]
-
a inovației este folosirea vocativului pentru prenumele străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și -(u)le fiind practic obligatorie: "Nea Voiculescule" (AC
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
nu au neapărata nevoie de o etichetă, de un nume, pentru a circula: structura lor și mai ales formulele introductive sînt suficiente pentru recunoaștere. E normal ca un proverb să fie introdus prin "vorba ceea", iar circulația bancurilor nu se bazează pe identificarea explicită a speciei, fiind suficient un semnal de tipul "o știi pe ăia cu...?".) Folcloristica noastră tradițională a propus ca denumiri pentru "probele de dicție" sintagmele frămîntare de limbă sau frîntura de limbă; ambele, cu un iz arhaic
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
patru"...; "Bou breaz bîrlobreaz/ Din boii bîrlobrezenilor...". Dificultatea stă în general în a rosti grupuri fonetice care cer mișcări articulatorii mai complicate și mai ales in repetarea lor la distanță mică, cu cîte o ușoară variație. Jocurile fonetice românești se bazează mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase. În prezent, probele de dicție au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
la 21 de ani. Dar ajuta!" Citind acest amar îndemn îl poți înțelege mai întâi, cale de pagini bune, în sensul opus celui vizat în însemnarea să de Mircea Vulcănescu (și anume: "dar aceasta ajuta!"). Deturnare incomoda, fără îndoială, insă bazată pe o ambiguitate deloc întâmplătoare a formulării: oare Mircea Vulcănescu nu se ajută și pe șine atunci când îi ajută pe ceilalti - cu vorba, cu faptă, cu un gând oportun și bine cumpănit? Singurătatea și - la antipod - implicarea activă dobândesc contururi
Singurătatea unui mentor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17843_a_19168]
-
pot folosi un asemenea termen, care deși acționează tot pe baza înmagazinării de informații, presupune totuși că aceste informatii să îl influențeze pe cel ce le reține, și indirect felul său de a concepe prezentul și viitorul. Matematică însăși e bazată masiv pe memorie, pentru că nu poți opera calcule minimale fără a fi reținut în prealabil un numar de reguli, axiome, teoreme, formule. Dar e o memorie impersonala, în măsura în care tabla înmulțirii, de pildă, greu ar putea determina o viziune asupra vieții
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
în special în primă nuvelă din cuprinsul lui, elementul de atracție îl constituie recitalul de ironie al naratorului pe tema snobismului intelectualului new-yorkez, care nu face un pas fără să consulte un psihiatru. Este o ironie-spectacol de foarte bună calitate, bazată pe paradoxuri și exerciții de reducere la absurd la fel de captivante că un numar de jonglerie. În românul Traversând Washington Square, ironia se transformă dintr-un spectacol într-o irizație discretă a fiecărei fraze. Autorul povestește la persoana întâi două aventuri
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
istorie a celorlalți, numai că nu poate și nici nu are intenția să depășească doctrinal comunismul către altceva." (41) Analiza dramaturgiei lui I.D. Sîrbu ca și aceea a rolului său de secretar literar al teatrului craiovean sînt libere de prejudecăți, bazate pe text și pe document. Chiar dacă imaginea finală va fi departe de aceea cu care ne obișnuiseră elogiile reverenței postume, autoarea nu poate fi bănuită de rea intenție, ci poate doar de o luciditate prematură în contextul unui complex al
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
clipa. Faptul divers ne furnizează și cazul cuiva sinucis de spaima morții. Pe alții, frica de moarte, cea mai umil răspîndită, îi face, totuși, de râs. Să ne aplecăm asupra unui subiect trecut de două treimi din viață - dinamic, voios, bazat pe convenabile rezultate medicale, încă mai abitir pe scorul ridicat în sondaje. De ziua lui, de nativ în pești, i se aduc buchete de flori mai bogate decât jerbele funerare, un buluc de partizani îi împing poarta, i se înfig
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
altul, dintr-o nuanță în alta. Regizorul Vlad Stănescu are stil și multă experiență. De aceea, nu este tentat să supraîncarce demersul său artistic cu tot felul de semne și metafore năucitoare și inutile, păstrează claritatea și puritatea unei demonstrații bazată aproape în totalitate pe actori. Tușele regizorale, scenografice (foarte bun spațiul realizat de tînăra studentă Ioana Creangă) și muzicale nu fac decît să se pună în slujba protagoniștilor, retrăgîndu-se mult prea modest în spatele lor. Aș remarca, încă o dată, compoziția muzicală
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]
-
Joan Crawford transfigurată de iubirea disperată pentru un violonist (John Gardfield), dăruit cu un mistuitor talent. Fascinația protagonistei pentru pasiunea bărbatului întru reușită coincide cu fascinația cronicarului pentru filmul acestui neobosit artizan de geniu, film articulat nervos într-o narațiune bazată pe elipsă și conexiune, sugestie și descripție, pe ironie și tragism. Un uluitor tablou dinamic care te absoarbe. Așa cum te acaparează însăși povestea vieții compatriotului nostru pe care trebuie să-l cunoaștem cît mai bine pentru a ne putea mîndri
Centenar JEAN NEGULESCO by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17251_a_18576]
-
paradoxal, singura mare teorie a secolului cares-a opus predicției în materie de dezvoltare socială. Popper s-a dovedit profet în pofida faptului că n-a crezut în profeția istorică. Așa cum n-a crezut în existența unor scopuri tainice ale unei istorii bazate pe legi. Generația mea a fost îndoctrinată masiv tocmai de o doctrină pentru care legile evoluției sociale aveau caracter științific și permiteau identificarea unui țel al evoluției și anume orînduirea comunistă. Noi am fost învățați să credem că scenariul (de la
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
tot interesul să mențină țara în beznă. Pescuind în ape tulburi, ei sunt dispuși la cele mai hidoase aranjamente și la cele mai înspăimântătoare tranzacții cu sprijinitorii de la Răsărit. Să nu ne prefacem, însă, că nu știm pe ce se bazează respingătoarea zglobioșenie a acestor rebuturi ale istoriei. Ea este imputabilă, sută la sută, învingătorilor din 1996. Nu răzbunare, ci dreptate așteptam atunci din partea lor. Nu dinte pentru dinte, ci eliminarea măselelor cariate. Nu neapărat umplerea pușcăriilor cu jefuitorii țării și
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
tranzițiilor interminabile, în apele tulburi în care Ion Iliescu și cei ca el se bălăcesc cu plăcere, ca și cu profit. În acești zece ani, Ion Iliescu a reușit abil să compromită o serie de valori fundamentale ale societății democratice, bazate pe o economie prosperă de piață și pe respectul drepturilor individuale inalienabile. Îi datorăm, printre altele, discreditarea noțiunii de societate democratică, stimulată să penduleze în percepția publică într-o alternativă fără speranță: la o extremă haosul, bunul plac, liberul arbitru
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
dezvoltat, probabil, convingerea că securitatea și partidul sunt ceva de proastă calitate, pentru că susțineau (sau erau curtați) de "artiști" ce nu meritau nici o ceapă degerată! Păstrez și astăzi disprețul față de aceste două categorii care au nenorocit România - activiștii și securiștii bazându-mă pe acea inițială apreciere de natură estetică. Ceea ce nu era frumos nu putea fi bun! Și invers! Eram - și probabil am rămas - un "kalokagathon"-ist impenitent! Mai târziu, după 1985, când am început să cunosc viața literară bucureșteană, impresia
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
i se pun astăzi etichete pe care ar trebui să le ia drept elogii: în fine, truda de câțiva ani a d-lui Cristoiu a dat roade, astăzi toată presa românească a devenit de-o vulgaritate insuportabilă! Dl. Cristoiu își bazează plângerea penală pe definirea în DEX a cuvântului "mitocan": "om cu comportări grosolane, vulgare, bădăran, mojic". Definiția e corectă, dar incompletă: mitocan e și "locuitorul de la marginea orașului". Dar la fel de relevantă e definirea, în același DEX, a cuvântului "bulevardist" (ceea ce
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
de un pericol destul de serios: autorii articolelor pot pierde conștiința diferențelor dintre codul scris și cel oral, însușindu-și ideea falsă a oralității ca pură transcriere. Oralitatea, cum se știe, se manifestă în scris prin artificii cu efecte bine controlate, bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
a prăbușit podul cu loaze de peste Prut" (Evenimentul zilei = EZ, 1947, 1998, 1); " După poduri de flori, loaze sau mercur, premierul Vasile toarnă pilonii altei ghidușii: / Podul cu wați de peste Prut" (EZ 1951, 1998, 1). Efectul comic al exemplelor se bazează pe surpriza asocierii contrastante; imaginea pur caricaturală a unui "pod de loaze" este accentuată de caracterul depreciativ și familiar al termenului loază; parodia clișeului subminînd astfel euforia unionistă. Folosirea sintagmelor determină de obicei o extindere metonimică a figurii: evocarea metaforică
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
știu căutînd compania colegilor: "M-am gândit mult, apoi, dacă simt eu povestea asta cu prietenia. Nu, n-o simt cu adevărat. Nu-mi plac prieteniile. Nu-mi plac legăturile care au la baza lor cabotinismul comun, ori care se bazează pe o boemă scârboasă. Prietenia nu poate reda - nu are cum - esența aia rară și cu totul specială a vieții, intensitatea acesteia, comunicarea aia grozavă cu Dumnezeu sau cu natura sau cu ce vrei tu... Toate acestea nu pot fi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]