1,126 matches
-
fără simțire în brațele lui Nehesi, garda lui Re-nefer. El m-a cărat până la palat, unde roiau o mulțime de muște atrase de sângele atâtor tați și fii. Frații mei demonici ridicaseră cuțitul chiar și asupra bebelușului lui Așnan, iar biata lui mamă sângerase până la moarte încercând să-l apere - brațul ei care încercase probabil să pareze lovitura toporului, zăcea retezat. Dintre toți bărbații din casă, doar Nehesi scăpase. Când începuseră țipetele, el alergase în camera regelui și ajunsese chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Nakht-re și că venisem la Teba după asasinarea soțului meu, în patul nostru. Când a auzit asta, Benia s-a cutremurat, m-a luat în brațe ca pe un copil, m-a mângâiat pe păr și a zis doar: - Biata de tine. Asta era tot ce îmi dorisem să aud. Nici unul dintre noi n-am spus numele celor morți pe care îi iubisem și pentru că le arătasem asemenea respect, ei ne-au lăsat să trăim în pace, fiecare cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
săpate pe ele. Învățasem să mă descurc cât de cât cu alfabetul înainte de a mă duce la școală, de la un librar care mă punea să-i car pachete de cărți de la magazie, și mă distra să-mi pun la încercare bietele mele cunoștințe, de care eram foarte mândru. La numele complicate, mă împiedicam. Nu reușeam să le pronunț. Renunțam și treceam mai departe, căutând altele mai simple. Pietrele funerare erau în general modeste; cele mai multe, putrezite sau înverzite de licheni. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întâmpla că făceam o gafă care strica totul și ne readucea pe poziția inițială de combatanți; el pentru a-și impune ideile cu forța, eu pentru a le lua în derâdere. Când mă certa, trânteam ușile prin toată casa până ce biata mama, care era din ce în ce mai bolnavă și abia se mai ridica din pat, izbucnea în plâns. Asta ne înstrăina și mai mult unul de altul și ne-a fost și mai ușor să ne șicanăm reciproc, cu rare izbucniri de tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ascundă lacrimile. Câteodată avea lungi discuții cu tata, pe care le ascultam acum lipindu-mi urechea de ușă. Îi vorbea despre mine, implorându-l să fie mai îngăduitor. „Poartă-te și tu mai atent cu el. E un copil, totuși”. Biata mama. Era îngrijorată din pricina mea. „Ce ghinion am avut să moară Dinu” era, aproape invariabil, răspunsul tatei. Aceste frânturi de discuție întretăiate de plânsetele mamei m-au înrăit și mai mult. Vroiam din tot sufletul să-i dau dreptate tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
totuși la o salină. Până reușește să combine ea ceva cu G. ca să fiu scos din cauză. Vrea să-mi dea impresia că se sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: „Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de picioare, că se zbate ca o iapă. Lasă-mă pe mine». Dar nici el n-a fost mai breaz. Ce credea, că dacă a trăit prin bordeluri asta îl ajută până la moarte? Stătea ca un păianjen uriaș pe trupul bietei fete și pentru că se făcea de rușine în fața celorlalți s-a înfuriat, a devenit violent și a lovit-o. Era ceva foarte scârbos, jur, domnule sculptor. Îmi venea să le strig: «Mă, nenorociților, dacă nu puteți lăsați fata în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
londoneze. De aceea, după cum el Însuși Înțelesese, devenise motiv de uimire și chiar de gelozie printre unii dintre prietenii săi faptul că Îi dedica atâta timp lui Du Maurier, care nu era nici bogat, nici „spiritual“, nici sclipitor de inteligent. Biata Emma era chiar departe de a poseda vreuna din aceste calități și nu aspira să fie mai mult decât o soție drăgălașă și o mamă grijulie. Du Maurier Însuși se pricepea să Întrețină o convresație ușoară la cină sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ori Înecat În sânge Într-un trecut Întunecat, acolo unde Daisy Miller, sfidând imprudentă regulile bunei purtări și ale bunului-simț, pătrunsese În miez de noapte Împreună cu Însoțitorul ei italian, sub privirile dezaprobatoare și geloase ale lui Winterbourne, contractând fatala malarie. — Biata Daisy, oftă Constance. De ce nu s-a căsătorit Winterbourne cu ea? — Povestea ar fi fost mult mai puțin interesantă. Nici povestirile tale nu se remarcă prin finalurile fericite și ușurele, de felul ăsta. — Știu, spuse Constance. — Winterbourne n-are stofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lipsiseră aproape un an; Henry Însă se vedea cu ei frecvent, fiindcă erau oaspeți obișnuiți la New Grove House duminica, Împreună cu fiul lor mai mic, Geoffrey. Căsnicia, atât cât puteai judeca din afară, era evident mult mai fericită decât a bietei Jeanne, din povestea lui Maupassant. Maternitatea Împlinise frumusețea lui Trixy până la o perfecțiune coaptă, iar micul Geoffrey era imaginea heruvimului cu părul creț din reclama cu „Baloane de săpun“, la săpunurile Pears. La intervalul cuvenit, ea produse un al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sinceră. De aceea prima parte din Peter Ibbetson fusese atât de fermecătoare. Era un adevărat dar - nu destul pentru a duce un roman Întreg până la capăt, dar destul pentru o prelegere. După aceea, Henry cină cu el și cu Emma - biata Emma, de câte ori ascultase conferința? Dar afirma că nu se plictisise de ea. Era puțin palidă și părea obosită, recuperată de puțin timp după un episod Înfricoșător cu boli În familie, ale cărui detalii complete Henry le primi acum. În aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scoțieni cu o reputație destul de Îndoielnică, dar născută și crescută la Paris. Nu că ar fi fost crescută În adevăratul sens al cuvântului. Tatăl e un bețiv și nici mama nu e mult mai bună. Rămâne orfană la cincisprezece ani, biata de ea, și trebuie să se Îngrijească de fratele ei, care e sugar, dezvoltă Emma. De aceea lucrează ca model pentru un pictor. — Trilby, spuse iar Henry, meditativ, rostogolind silabele pe limbă, parcă voind să soarbă toate aromele legate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl termine și să Îl expedieze revistei Înainte de plecarea spre Italia, pentru a limpezi consecințele acestei oribile tragedii. Gemând Încet, se Întoarse pe burtă și Își Îngropă fața În pernă. Ultimul lucru la care voia să se gândească acum era biata Fenimore; acum nu va mai putea adormi la loc. Dar sărăcia creatoare asupra căreia i se Îndreptau gândurile mohorâte fusese cu siguranță provocată, În parte, de moartea ei. Avusese nevoie de aproape un an pentru a-și reveni, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sunt absolut de acord, zice dna James Deși se pare că i-a făcut ceva servicii lui Henry În trecut. Desigur, e foarte bogată. — N-avem nevoie de banii ei... și nici de amestecul domnișoarei Bosanquet, decretează Peggy. În consecință, biata Theodora este, mai mult decât până acum, exilată. Ghicind, din puținătatea informațiilor pe care mai poate să i le transmită, că trebuie să se fi Întâmplat ceva de felul acesta, Edith Wharton Îi scrie, oferindu-i o slujbă de secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și cu mine, Minnie, noi facem o echipă bună pentru că suntem independenți. Între noi, totul e deschis și pe față. Suntem profesioniști. — Copii aveau... familia Smith? Întreabă ea. — Slavă cerului, nu. Asta-i altă problemă. Am văzut ce-a pățit biata mama, rămasă cu șase copii de crescut când a murit bătrânul. De-aia m-a retras de la școală și m-a dat să muncesc la Lamb House, era disperată să Încep să câștig și eu câte ceva. I-a spus bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
drept un epicureic. Un bărbat cu o mare poftă de viață. Ispășind cinci ani de pârnaie din pricina baletului... Regulează, adică, două balerine..." - De când le e interzis la balerine să se reguleze? - De când sânt transportate nu la sala de repetiții (cum bietele au cerut), ci în pădurea Andronache, frîngîndu-li-se încheieturile, cu sârmă de balot. Și înmuindu-li-se fizionomiile cu câteva carabe... "Admistierile îi scurtează două hălci din pedeapsă, îmi mai dezvălui uscatul talmudist câteva date despre călăuză... În penitenciar, năzbâtios, și-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o cravată? - Într-adevăr. - Îți spun eu, erau roze. - Erau ele roze. Dar aveau și-un tupeu... - Cine, dragă? Eu vorbeam de cravate. Cine aveau un tupeu? - Credeam că-i destăinui despre adulterinele acelea, de care a râs tot Parisul. Biata Charlotte. Îngâmfata Fanchette. Ernestine... Ce rușine au putut să pătimească atunci... - Ce-au pățit? - Spune-i tu! - De ce eu? Povestește tu! - Niște așa-zise doamne... - Niște așa-zise prefăcute... Din așa-zisa societate înaltă, pe care, la o aniversare de-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a dat drumul (a venit altul, fără necazuri personale, și-a condus garnitura până la prima stație) nu ne-a mai trecut prin minte să-l plesnim cu palma în creștet... Ori să-i agrementăm retragerea cu expresii golănești despre biata mamă-sa... De fapt, unii dintre noi au început să-l regrete pe Raicopol, la nici treizeci de secunde după ce au simțit, sub tălpi, peronul stabil al stației Piața Unirii 1. O bătrânică pretindea că totuși Anghel Raicopol conducea foarte
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să exprime faptul că ajunsese la limita toleranței. Hai să nu ne certăm din cauza unui bazin de WC! Pentru numele lui Dumnezeu! — Nu, James, tu să termini! Cât mai ai de gând să continui cu povestea asta de rahat cu biata Deborah cea abandonată, care stă singură acasă? Pentru tot restul vieții noastre? Ea chiar nu poate să-și vadă de viața ei? Noi cum am putut? James s-a lăsat să alunece greoi pe scaun. Era limpede că bărbatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a repezit către ea. Fiona a ridicat-o în brațe, a strâns-o la sân și-a tras în piept parfumul dulce care, pentru ea, se transformase într-un drog. —Ce făceau rațele? Ele triste, a sâsâit Jessica. —Vai, Doamne! Bietele de ele! Cunosc sentimentul, s-a gândit Fiona mâhnită. David a intrat din nou în cameră. Jake l-a urmat. Băiatul era alb la față. —I-am spus lu’ tata, a anunțat el deși nu mai era necesar. —Știu. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Susan în râs. Cum a fost în Marrakech? —Dezastruos! Sofia l-a sunat pe Luca să-i spună că Paolo și-a rupt mâna, iar Luca a alergat la avion înainte să poți să zici „fără sex cu Alison“. —Of, biata de tine! Susan simțea frustarea lui Alison. — Deci abia ai pus piciorul pe pământ marocan c-ai și plecat înapoi acasă? Nu, eu am rămas. La propunerea lui Luca. Când m-am gândit și eu mai bine, chiar că mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu-mi pasă. Fiona s-a uitat la el și s-a schimonosit puțin. Bine, adevărul e că îmi pasă, dar trebuie să iau lucrurile așa cum sunt, nu? Dacă amândoi am face pe înbufnații, atunci ce s-ar întâmpla cu biata Jessica? Preț de câteva minute, nici unul n-a mai scos nici un cuvânt. Singurele sunete erau cele provenite de la cratițele și tigăile pe care Jessica le manevra de colo-colo. Din când în când mai șuiera și frigiderul. Îmi pare așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a terminat? A, da. Să faci un copil cu fosta soție e un pic cam prea mult, nu crezi? i-a răspuns Julia veselă. Fiona a clătinat din cap. Păi, pentru mine, ăsta ar fi sfârșitul. În fond, până și biata Jerry Hall n-a reușit să înghită chestia asta, a continuat Julia. După toții anii ăia în care a tolerat comportamentul de câine în călduri al lui Mick - parcă era un animăluț din ăla care se cațără și pe picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lumea medicală până atunci, după cum se afirma, ai mei (care În tot acest timp trecuseră prin toate fazele disperării, si nu voiră sub niciun chip sa semneze pentru a fi transportat la clinici mai avizate, de peste hotare - mai ales mama, biata de ea, se opusese cu vehemență!) hotărâră, sfătuiți și de directorul spitalului si de alți medici ori apropiați, să mă ia “În sânul familiei“, să mă țină sub atenta lor grijă părintească. Putea fi o terapie care, spuneau ei, era
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]