1,166 matches
-
o apă neagră și amară, înfiorător de amară, și pe dată capul a început să-mi ardă, râdeam, iată batjocura, sunt batjocorit M-au dezbrăcat, m-au ras în cap și pe trup, m-au uns cu ulei, mi-au biciuit obrazul cu funii ude muiate în sare, iar eu râdeam, ferindu-mi capul de lovituri, dar de fiecare dată două femei mă apucau de urechi și mă întorceau cu fața către vrăjitor, nu-i vedeam decât ochii pătrați, și râdeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te mistui în tot chinul arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te biciuim și Te lovim cu sete, Nelegiuiți, punem cununi de spini. Când pentru ură nu avem regrete, Mâhnire-s ochii Tăi, cu milă plini. Pe lemnul sfintei cruci duci grea povară, Pentru păcatul nostru simți dureri, Când Te hrănim cu fierea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le menționase la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă Russ. Dulange rânji satisfăcut. — Apoi Dalia începe să facă pe nebuna. Mă întreabă: „Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Axă. Apoi l-am deschis pe cel din mijloc și m-a luat cu furnicături. Harnașamente de piele neagră, lanțuri, bice, zgărzi bătute în ținte, prezervative Tijuana, care lungesc toroipanul cu doișpe centimetri... Reviste porno cu fotografii de femei goale, biciuite de alte femei în timp ce sug mătărânga unor bărbați echipați cu harnașamente. Prim-planuri care imortalizau brațe cu urme de înțepături adânci, unghii cu oja decojită și ochi amețiți de droguri. Nu tu Betty Short, nu tu Lorna Martilkova, nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
micu, iar el îmi propune să ne jucăm cu niște jucării odioase de la sex-shop, pe care le adusese cu el. Eu îl refuz, la care el îmi zice că-mi dă încă douăzeci de verzișori dacă-l las să mă biciuiască ușor, așa, doar de-o distracție. I-am răspuns „Când o zbura porcu’“, și-atunci el... — A pomenit ceva de niște filme porno? am întrerupt-o. Filme cu lesbiene? Sally pufni: — Vorbea numai de baseball și de daravela lui. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Johnny? Hai, povestește-mi. Ăăă... ne-am tras-o trei ore pentru zece parai și am jucat diverse jocuri. I-am dat Șnițelul Baban. Ne-am jucat de-a calul și călărețul. Mi-a plăcut de Liz, așa c-am biciuit-o cu blândețe. Era mai drăguță decât curvulița blondă. Nu și-a dat jos ciorapii. Mi-a zis că are un semn din naștere pe care nu trebuie să i-1 vadă nimeni. I-a plăcut de Șnițel și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ar fi putut să spună când anume apăruse ea în clădire, dar părea limpede că zidurile azilului, singure, n-ar fi reușit să-i facă să se simtă legați unul de altul printr-un destin comun. Abia taina care le biciuia curiozitatea și le înfierbânta închipuirea le dădea fiorul destinului; undeva, în miezul acelei încâlceli de coridoare cu uși aproape identice, trebuia să fie un loc magic unde totul să fie posibil, de la vanitatea cea mai nesăbuită la singurătatea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oare cineva? Pari foarte tăinuit. M-am gândit uneori chiar că mi se pare ciudat să te știu rob! Strălucitorul Tefnaht zicea că știi multe limbi și cunoști multe popoare. Acum călăuzești oastea. Și ești rob... Cine vrea te poate biciui. - Și tu? zise Auta cu un surâs slab zărit chiar la lumina faclei. Iahuben își plecă ochii. - Nu... nu știu. Dar pesemne că așa au vrut zeii! - Zeii nu, Iahuben! murmură sclavul și acum nu mai zâmbi. - Cine? întrebă Iahuben
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
el, alt scrib scria cu grijă numele robilor și vârstele lor pe un sul de papirus, luîndu-le de pe cioburi. Robii vorbeau între ei, însă cu glas scăzut. Câțiva slujbași și câțiva soldați aveau bice de curele în mână și-i biciuiau dacă auzeau zgomot. Acum, lui Auta nu i se mai îngăduise să stea printre robi. Privea de departe bicele, uneori le auzea șuierând, și îndurerat își dădea seama cât e de neputincios. Sclavii vorbeau între ei, arătîndu-și mirarea că nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înțelegerea acestei nedumeriri, i se păru mai potrivit preotul decât căpetenia armatei. Ajunse cu aceste gânduri în fața lui Puarem și se opri închinîndu-i-se până la pământ. - Dacă înțeleptul Tefnaht nu ți-ar fi luat apărarea, aș fi pus sclavii să te biciuiască aici, în fața mea! răcni marea căpetenie. Tu uiți că ești rob și că nu-ți este îngăduit să faci nimic după dorința ta. Unde ai hoinărit acum când trebuia să fii gata de plecare? Tefnaht îl privea pătrunzător, de alături
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îl chemă pe Auta la sine și-i spuse că l-ar ucide cu mâna lui de nu s-ar gândi la Marele Preot, iar ca să nu uite îndrăznețul sclav cine e stăpân în tabără, puse un sutaș să-l biciuiască și Tefnaht nu mișcă un deget ca să-l scape. Biciuit fu și Mai-Baka și lăsat patru zile fără hrană. Astfel, Auta trebui să se mulțumească numai cu tovărășia lui Iahuben. Când era singur, căuta să stea cât mai des de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pândită de o nouă primejdie. Biciul se năpusti iar. De astă dată curelele loviră buzele vâslașului, care n-au vrut să se deschidă pentru a răspunde la întrebare. Slujbașul clocotea de furie, și acum porni să facă ocolul punții, ca să biciuiască și pe ceilalți vâslași, spre a le aduce aminte că sunt robii Atlantidei. Folosindu-se de prilejul de a rămâne fără urechi străine în preajmă, Auta se întoarse spre dârzul țăran și, arătîndu-i-l pe Iahuben, spuse cu voce blîndă: - Omul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Auta. Numai atunci mânia lui se muie. Murmură: - Sunt Hunanupu. Iată, ai aflat ce-ai vrut să afli. Dar dacă eu te-aș fi întrebat de numele tău și nu mi-ai fi răspuns, nimeni nu te-ar fi biciuit. Acuma aș ști ce să le spun copiilor mei care mă tot întrebau ce țară este Ta Nuter și eu nu știam ce să răspund. Numai că n-or să mai aibă pe cine întreba copiii mei despre Ta Nuter
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dar de față cu slujbașii regești nu îndrăzni să-i pună mâna pe umăr. Încercă totuși să-l mângâie altfel. Îi spuse încet, ca să nu fie auzit de alții: - Nu te amărî, nu ești tu vinovat. - Dar cine? L-a biciuit numai din pricina mea, am văzut! Crezi că eu nu știu că nu-i ușor să-ți lași copiii flămânzi și să fii rob la alții? Trebuia să nu-l mai întreb și cum îl cheamă. Rămânea cu necazul lui și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
tot vor rămâne cinci mii să ne sfâșie... Hor se încruntă. - Și nu numai atât, Hor! urmă Auta. Toți robii din aceste ținuturi nu mai sunt lăsați prea mulți laolaltă, ca în Atlantida, pentru a nu fi primejdioși. Și sunt biciuiți zilnic ca să vadă în mâinile cui se află. - Printre robi ce se vorbește? întrebă Hor. - Robii cred eu că nu știu nimic. Nici soldații nu știu: sunt ținuți în tabere de care nu se poate apropia nimeni. Totuși unii trebuie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
liniștit dacă n-aș ști că din pricina aflării noastre aici suferă iar atâtea mulțimi de robi, atâția soldați... - Și sărăcimea suferă! zise Auta. Pescarii, păstorii, meșteșugarii, muncitorii pământului... S-au înmulțit dajdiile ca să se facă scuturi și lănci, robii sunt biciuiți, soldații vor pieri... dar nu din pricina voastră. Voi n-ați tulburat pe nimeni... sau ați tulburat numai lăcomia stăpânilor, huzurul preoților. Crezi, Hor, că dacă plecați, tuturor pământenilor care trăiesc ca și vitele are să le fie mai ușor de trăit
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
părul multora era smuls. Auta se apropie de câțiva dintre ei și-i întrebă ce s-a întîmplat. - Suntem robi! îi răspunse unul. Am fost alungați în pădure pentru că suntem bolnavi și nu mai suntem buni de muncă. Ne-au biciuit și ne-au alungat în pădure ca să pierim. Niște păstori ne-au spus că aici sunt zei buni într-un turn de argint. Dacă tu ești zeu, tămăduiește-ne, pentru asta am îndrăznit să venim! Auta, zărind-o pe Nefert
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
the Gates of Dawn" bestial, urmat de un "Us and Them" și de-un "Any Colour You Like", pentru a nu se mai opri decât o singură dată. (Mic incident cu sala, pe fondul în care el își fulgera și biciuia publicul, cu aversele unui intens pasaj de coloratură: - Ce faceți acolo, domnule Floyd? fu interpelat de o voce sosită din sectoarele reci, de pe margini, voce care nu pricepea nici s-o pici de ce domnul Floyd alerga, ca un bezmetic, pe la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
simțise fusese iubire. Luă rucsacul în mână și porni pe aleile parcului. Vântul continua să-i împrăștie șuvițele pe față, apoi să le aranjeze din nou la locul lor, dar doar pentru puțin timp. Rafale puternice o loveau în față, biciuindu-i obrajii roșii. Trebuia să înfrunte orice atunci când își dorea să obțină ceva, să înainteze. În depărtare observă un lac. Cu pași mici, se îndreptă spre el, agale. Nu se grăbea. Lacul o aștepta oricum, indiferent de rapiditatea cu care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mă culc cu alți bărbați; acum, că am doi copii, cea mai mare dorință a mea este să mă culc singură și, de preferat, să dorm doisprezece ore cap-coadă). Cel mai mult Îmi place munca În sine: satisfacția care-ți biciuiește sinapsele de a fi foarte bun În ceea ce faci, de a deține controlul, atunci când tot restul vieții e un haos total. Îmi place faptul că cifrele fac ceea ce le ceri și nu Întreabă de ce. 9.03: Deschid calculatorul și aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-n toate ce-a gândit, Seraful își sfârșise vibrata-cugetare, Gândirea tace-asemeni în fiul de-mpărat, Și galbenă ca ghiața ruptă din nori răsare Luna și trece moartă pe cortu-nnourat Și cerul nori gândește, nori mari de răsbunare Ce vor să biciuiască pământul răsculat Și noaptea-înșiră ceasuri pe firu-i incolor Ca râul care-și mână trecutu-n viitor. {EminescuOpIV 163} Deodată vede că nori se despică În două și cale îi fac printre ei. Ajunsu-i în culme, sub dânsul o clică
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de așteptare pentru terenurile de tenis. — Bun, bun... Crawford cercetă cu privirea piscina, zîmbind la vederea atîtor femei frumoase care se ungeau cu ulei de plajă sub razele soarelui. Wolfgang tocmai făcea o demonstrație de săritură pe spate, elanul său biciuind trambulina și scoțînd din ea un trosnet care ridică În picioare toată lumea din jur. — Arătos individ - orice sculptor grec și-ar fi dat o mînă ca să-l poată imortaliza Într-o friză. E grozav, Charles. Ai făcut o treabă minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
era altceva: era o neliniște secetoasă, care o ardea din rărunchi. Un vertij în creier, fiindcă nu mai gândea. Sebas devenise chemarea nechibzuită care o umplea dimineața, când se trezea, până când adormea din nou. Alerga, pur și simplu asta făcea, biciuia secundele, orele ca să-l vadă, atât, fiindcă altceva nu putea decât să se înfigă cu umărul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O oră din zi, poate două. O zărire, o undă sub febra închipuirii. Nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de unde am rămas și aș vrea să ții minte, doamnă Jahed, că orice îți amintești poate fi important și ne poate da o soluție. Între timp, veneau știri îngrijorătoare de peste tot: pe Marzieh Vafamehr, o actriță foarte îndrăgită, tocmai o biciuiseră de optzeci de ori pentru rolul din „Teheranul meu, de vânzare“, o producție persano-australiană, vehement criticată în cercurile conservatoare. Filmul fusese interzis în Iran, dar în campus studenții îl proiectau peste tot, iar copiile circulau repede, din mână în mână
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cu un judecător al districtului Teheran și un veghetor al moralității. După execuția Shahlei Jahed, aștepta să fie împușcată, de aceea, când, cu noaptea în cap, o înghesuiră într-o dubă, îi mai licări o speranță: „Poate doar mă vor biciui până la leșin și mă vor întoarce la carceră“. Ce nu i se spusese era că făcuseră groapa cu o seară în urmă și-anunțaseră lumea să vină în piață: Ghazal era avocată, era mai primejdioasă ca o leoaică, ea îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]