2,247 matches
-
ele; iar aceste mistere erau, deci, menite să putrezească pînă la urmă odată cu pergamentul viu pe care erau gravate, rămînînd nedezlegate în veci. Poate că tocmai cu acest gînd în minte, Ahab exclamă, într-o dimineață, după ce plecase de lîngă bietul Queequeg, încă bolnav pe atunci: Ă O, diabolice chinuri născocite de zei! Capitolul CX PACIFICUL Cînd, lunecînd de-a lungul Insulelor Bashee, am ieșit în sfîrșit pe întinsele Mări ale Sudului, aș fi putut să salut Pacificul, mulțumindu-i - dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să... atunci, Dumnezeu să te scape în vecii vecilor, orice s-ar întîmpla! Ahab iese, Pip face un pas înainte. Ă Adineaori a fost aici, eu stau în aerul lui, dar am rămas singur. Barem de-ar fi aici Pip, bietul Pip, aș îndura mai ușor singurătatea, dar el nu mai e. Pip, Pip! Ding-dong! Cine l-a văzut pe Pip? Trebuie să fie pe undeva, pe sus, ia să încerc așa! Cum? Nici lacăt, nici zăvor și totuși nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
această varietate este dată, deocamdată, de trei nume: G. Călinescu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu. G. Călinescu, de pildă, după volumul publicat în 1949, Trei nuvele (Iubita lui Bălcescu, Catina damnatul și Noi vrem pământ) publică în acest an romanul Bietul Ioanide, precum și o reeditare a mitului mongol Șun sau Calea netulburată. Cezar Petrescu reeditează romanul Întunecare - ultima ediție a romanului, a treia, a apărut în 1943 - lansându-se în literatura pentru copii cu Fram ursul polar și Nepoata lui Moș
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
mai scris despre două nuvele apărute în serial în Viața românească (Pasărea furtunii de Petru Dumitriu, Cișmele și Noroi de Ștefan Luca) ca și despre romanele Valea Fierului de Dragoș Vicol, Dulăii de Z. Stancu, Frații Jderi de M. Sadoveanu, Bietul Ioanide de G. Călinescu, precum și despre nuvelele lui Mircea Șerbănescu. Redăm în note49 adresa bibliografică exactă și fragmente din nuvele, comentarii, pentru ca aici să reținem câte ceva din opiniile lui Silvian Iosifescu 50 pe marginea romanului călinescian, singura cronică literară din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din opiniile lui Silvian Iosifescu 50 pe marginea romanului călinescian, singura cronică literară din acest an: „Paralel cu activitatea de cronicar și istoric literar, George Călinescu a dat poeziei noastre un aport de o însemnătate deosebită (...) Sub principalele sale aspecte Bietul Ioanide răsplătește acest interes (...). Romancierul își ia, de la început, o sarcină grea. Prezintă mari dificultăți să încerci să înfățișezi într-o operă, motivat și nu doar aproximativ pe un creator de artă. E mai greu încă, pentru că artele nu vorbesc
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu reeditarea lui Șun pe hârtie de mătase înmuiată în ceai, cules în luna Dragonului, și pictată de penelul maestru al acestui mandarin și înalt demnitar din cerescul imperiu al literaturii (...). Cititorii cu gusturi mai fistichii încearcă să găsească în Bietul Ioanide persoane vii, să reconstituie o cheie a romanului: trudă deșartă; singura cheie adevărată e în inima creatorului. Și romanul cel nou al lui G. Călinescu merită un interes mai grav decât atâtea, și o reculegere cutremurată în fața oglindirii unei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ca să prezinte poanta din strofa finală. Exercițiul devine însă foarte înduioșător când la capătul firului nu este decât o biată greutate de o sută de grame. Atunci eforturile poetului, prealabile poantei, îl amețesc și de foarte multe ori se prăbușește bietul spre marea tristețe a criticilor. Bătrânii arbitri povestesc chiar întâmplări și mai tragice și anume când aruncătorii greșesc calculul și greutatea vine în cap, periclitându-le chiar viața. Bine cel puțin că în poezie nu se pot întâmpla astfel de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
amprenta pe firile sensibile ale creatorilor; În al treilea rând: ajutorul și îndrumarea partidului care în mod continuu a atras atenția scriitorilor supra greșelilor și lipsurilor, arătându-i calea justă spre literatura realismului socialist”. După cercetările lui Nicolae Popescu - împotmolit bietul, nu o dată în mărăcinișul presei, dar salvat de magistru, fericitul! - să trecem la cercetările noastre. Așadar, așa se prezentau lucrurile în anul 1949. În următorii patru ani, edificiul literaturii realist-socialiste s-a înălțat binișor; știm de către cine, cum, când, cu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Mircea Șerbănescu: „Biruința”). În: Viața românească, nr. 9, oct., 1953 - D. Carabăț - O schiță valoroasă (Ștefan Luca: „Cișmele și noroi”). Idem - Al. Săndulescu - C. Ignătescu: Mitruț al Joldii. În: Contemporanul, nr. 36 (351), 4 sept. 50. Silvian Iosifescu - G. Călinescu: „Bietul Ioanide”. În: Contemporanul, nr.52 (377), 25 dec. 51. Petru Dumitriu - Mai durabilă decât marmura. Idem, nr. 51 (376), 18 dec. 52. Mihai Beniuc - Primăvara poeziei noastre. (despre antologia „Poezia nouă în R.P.R.”, E.S.P.L.A., 1952). În: Contemporanul, nr. 18 (343
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
faptului că un grup de antisemiți foloseau ideile unui cărturar convertit la creștinism născut Într-o familie de evrei! În orice caz, e foarte interesant că, din tot ce se putea găsi În materie de ideologie, l-au ales pe bietul Edgar Papu! Mircea Mihăieș: Ce resorturi psihologice l-or fi determinat să-și asume cu atâta seriozitate tâmpeniile care i se puneau În cârcă? El a furnizat termenul și un vag context, dar conținutul a fost elaborat de o echipă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
frumusețe de tip arian, își pierde capul; dar își amintește de consemnul de prudență și ezită. Ce-i de făcut, pentru a risipi îndoielile? Frumoasa îndrăgostită o invită pe una dintre prietenele ei. Și mai tânără încă, și mai irezistibilă. Bietul diplomat nu rezistă. Prima îi face o cumplită scenă de gelozie și pleacă definitiv. Acum, e absolut liniștit: ați mai văzut vreo spioană geloasă? Sigur de farmecul lui, dă buzna. Tot ce a urmat este iarăși mai mult decât clasic
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cuvenit. întocmai unui suveran, mă trata cu dispreț însă mă ocrotea. Îl ivnvidiam mai ales pentru libertățile sale. Numai el avea voie să fie julit, să treacă prin grad lăsându-și trențele în urmă sau să se poarte nespălat ; pe când bieții de noi eram nevoiți să îmbrăcăm doar propriile noastre hăinuțe pe care, pentru a le umple de noroi, trebuia să înfruntăm cumplita mânie părintească. E drept că, în locul eternelor muștruluieli rezervate nouă, din când în când Neculai încasa câte o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
favoriți, Peste gură privestiți, Pantalonii în trapez Și capul fără de miez.” - Apoi, doi copii, dacă-i ai, nu-s amândoi la fel, zise altă vecină cu gândul la plodurile ei. Fac și eu ca Doșoaia când vorbea despre feciorii ei : „Bietul Gică și porcul de Mitică”. Nu se știe cum, pricăjit, într-un colț apăruse fierarul Mazarache. Zgribulit, își încălzește palmele la foc, în timp ce în vârful nasului îi atârnă o picătură tulbure. Slab, cu dinții galbeni și-o gâlcă de piele
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fetele Tananicăi... observă gazda. - Dă, nânașă, știu eu, se mai duce... zise Vică strâmtorat. - Să nu-l lege vreuna, că nu știu cum focu’ fac de leagă așa bărbații. Și tare-s răulence, niște leneșe și niște haimanale. Nu s-a însurat bietul Nechitoaie cu o Tananică ? Și cât câștigă el cu meseria, îl vezi că are vreun spor ? Chirfosește tot Tananica lui. Și Ion a’ Paraschivei lui Murgoci, la fel. Și Vasile Sprivac tot așa. - Asta așa-i. Dacă fimeia nu-i
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
secretara dumneavoastră? — Una dintre angajatele mele... — Legătura a durat câțiva ani... Neînțelegerea stăruia, era vizibil. — Mă duceam la ea o dată sau de două ori pe săpătmână. — Soția dumneavoastră știa? — Nu, evident. — A aflat la un moment dat? — Niciodată. — Și acum? Bietul Pélardeau dădea impresia unui om care se lovește mereu de același zid. — Nici acum... N-are nici o legătură. Nici o legătură cu ce? Cu crima? Cu acele telefoane? Fiecare vorbea pe limba lui, fiecare Își urmărea o idee, și erau surprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pentru el, des cen denții lui și confrații săi me dici. Scutiri de taxe asemănătoare celor de care beneficiază se natorii, cavalerii de rang înalt, vete ranii și na vigatorii care aprovizionează Roma cu mâncare. Livia tocmai îl amenință pe bietul Musa cu degetul. — Tu ești doctorul nostru, așa că ar trebui să te preocupi numai de problemele de sănătate ale familiei imperiale! Principele o bate liniștitor pe braț. — Eu i-am dat voie. Se ferește să-i spună în față că
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să duc armata? se jeluie. Îl iscodește din ochi. — Aici sau acolo? Secretarul tace prudent. Principele horcăie gutural. — În fiecare moment, granița e descoperită într-un punct sau altul. Izbește violent cu pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un pas înapoi. Cu capul între palme, cezarul lasă să-i scape un vaiet pre lung: — De ce n-am și eu parte de oameni competenți în jurul meu? Secretarul imperial ascultă înlemnit. — Care să găsească singuri soluții! vociferează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Cezar..., dă să intervină Vipsania. Antonia o întrerupe nemulțumită: — A trecut acum la o epocă mai recentă. — Care? — Pacea care a urmat războaielor civile. Vipsania se strâmbă ușor. Rezultatul reproșurilor mamei și ale bunicii. Amândouă l-au silit pe bietul Claudius să schimbe subiectul. După părerea Liviei și a Antoniei, un prinț imperial nu poate vorbi cu prea multă sinceritate despre subiecte atât de sensibile. Așa că l-au convins să renunțe. Plancina mișcă din buze. Încearcă să-i deslușească întrebarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ei rochie cireșie e sfâșiată de sus până jos. Cum o s-o scoată de aici în halul ăsta? Femeia nu pare să se preocupe de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste cataplasme, de bietul Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea mătușii: — Eu am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
continuitatea dinastiei cu însăși viața imperiului. Fără să vrea, se uită spre bătrânul principe. Stă puțin într-o parte, atent să intervină când îi vine rândul. Alături de el un asis tent poartă securea de sacrificiu. Suspină scurt de două ori. Bietul de el, n-a avut parte de ce și-a dorit. L-a desemnat pe Tiberius Nero moștenitor doar constrâns de circumstanțe, deși ar fi trebuit să-și dea seama de la început că e cea mai bună soluție... Se alarmează brusc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cred că atunci când îl voi întâlni pe alesul meu, am să știu, pur și simplu. ― Nu cred că sună naiv. Cred că probabil ai dreptate. Și eu cred același lucru și încă aștept să fiu lovit de lumina aia. Dar bietul de el, trebuie să fie distrus. Norocul meu <g>. ― Chiar așa. ― Și la ce tip de emisiune lucrezi? Gândește, Jemima, gândește. ― E un fel de versiune englezească a Entertainment Tonight. ― Chiar așa? Ești o Leeza Gibbons a televiziunii britanice? ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mi-i frig. - Iată pe mână cum codește-un negru purec; Să-mi moiu degetul în gură - am să-l prind - ba las săracul! Pripășit la vreo femeie, știu că ar vedea pe dracul, Dară eu - ce-mi pasă mie - bietul "îns! " la ce să-l purec? Și motanul toarce-n sobă - de blazat ce-i. - Măi motane, Vino-ncoa sa stăm de vorbă, unice amic și ornic. De-ar fi-n lume-un stat de mâțe, zău! că-n el
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
avea pe el. Dar dacă supraviețuia, n-avea să scrie despre ea niciodată, acum știa asta. Despre nici unul dintre ei. Bogații-s plicticoși și beau prea mult și joacă table În draci. Erau plicticoși și se repetau. Se gândi la bietul Julian și la viziunea lui romantică asupra lor și cum scrisese o povestire care Începea cu fraza „Cei foarte bogați sunt diferiți de oameni ca tine sau ca mine“. Și cum Îi spusese cineva că da, sunt diferiți, au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Asta n-o să te facă mai fericit. — Nu puteai să te bagi În altceva? Nu puteai să te amesteci În altă belea? Se pare că nu. Ce-o să faci? — Ți-am zis. — Nu. Te-ntreb serios. — Nu știu, spuse el. — Bietul Phil, spuse ea Întinzându-și mâna spre el. — Nu, mulțumesc, spuse el, privindu-i mâna fără s-o atingă. — Nu folosește la nimic să spun că-mi pare rău? — Nu. — Nici să-ți spun cum e? — Aș prefera să n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prostii. — Ba da, mor. În Franța, la școală, mi-au zis băieții că dacă faci patrușpatru de grade mori. Și eu am o sută doi. Toată ziua, de la nouă dimineața, se așteptase să moară. — Of, bietu’ Schatz, i-am spus. Bietul meu Schatz. E aceeași chestie ca aia cu milele și kilometrii. N-o să mori. Ei vorbeau de alt fel de termometru. Pe termometrul ăla temperatura normală e treișapte. Pe al nostru este nouășopt. — Ești sigur? Absolut, i-am spus. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]