1,103 matches
-
lui Dumnezeu! am explodat eu, ridicându-mă și ieșind din cameră, folosindu-mă de scuza unei vizite la baia de sus pentru a-mi acorda câteva minute să mă reculeg. Spre groaza mea, când am revenit jos, ei dispăruseră. Un bilețel de pe masă mă informa că ieșiseră să bea ceva și c-aveau să se întoarcă mai târziu. Judy B en pare un băiat schimbat. Sunt atât de mulțumită și de ușurată; simt că nu voi înțelege niciodată de fapt prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-i un roman din Bibliothèque Rose. Poți să pui rămășag că păstrează acasă într-un sanctuar tot felul de fleacuri rătăcite de Florence: o floare, un etu gol de ruj, o jartieră... Adică nu! E prea pudic pentru o jartieră... Bilețele în care-i solicită mici servicii, sau îl sfătuiește să-și pună ventuze. Bunica îți povestea mereu de primul ei flirt, un domn foarte bine din Rîmnicu Vâlcea, care să dădea în vânt după canotiere și scordolea de raci. Asta
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rezist? Pot interveni atâtea... Oricum, trebuie să caute." * "Știu, draga mea, ai găsit!" Melania Lupu se abținu să nu bată din palme. Ridică motanul în brațe și-i strecură în gură o fondantă. " Le vei comunica ideile tale printr-un bilețel pe care-l va găsi domnul Dascălu în antreu la înapoiere. Problema e cum o să ajungă biletul acolo căci tu nu ai voie să te ri-di-ci de pe scaun. Vor fi foarte surprinși că nu li s-a telefonat și de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
rost de adresa lui și îi expediase o scrisoare. Exact 20 de rânduri, scrise cu o caligrafie rotundă de elevă exemplară. Îi dădea întîlnire la Cetate, o ruină de la marginea orașului. Mai târziu, maiorul îi mărturisise că-l intrigase sfârșitul bilețelului. ― O adevărată lovitură de maestru, spuse cu aceeași voce mică bătrîna." Dacă gestul vi se pare prea îndrăzneț pentru o elevă, n-aveți decât să mă reclamați. Mă numesc Melania Simian, clasa a Vil-a B, Liceul Ortodox, directoare doamna
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fermecătorul Milton este cel mai profesionist dintre prietenii de profesie. N-ai avea vreodată nici cea mai vagă bănuială că nu este un prieten veritabil. Destul de des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte binefăcătoare ale sale, iar, dacă afară este mai răcoare decât de obicei, le avertizează: „Nu ieșiți afară. Este frig.“ Bineînțeles, ele sunt convinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Milton unde locuiam? Poate că-i spusese Lauren. Dar ce voia? Am desfăcut pachetul În timp ce luam câte o Înghițitură dintr-o cafea espresso. Înăuntru era o carte Assouline 1 intitulată Camere de zi pariziene. Câteva pagini erau marcate cu ajutorul unor bilețele post-it de un albastru pal. Am deschis cartea În dreptul unuia dintre ele. Pe pagina respectivă era imaginea unui imens salon de primire cu lambriuri albe, ticsit cu mese și scaune vechi de culoare albă, lămpi din sticlă În stil Deco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
curier. În joia aceea lucram de acasă și supravegheam armata de muncitori a lui Milton (care, trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o face pe o fată din New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
muncitori a lui Milton (care, trebuie să o spun, făcuse minuni În numai câteva zile), când sosi un pachet conținând un plic minuscul, roz pal, având În interior un bilețel de mărimea unui timbru poștal, de aceeași culoare, iar pe bilețel era scris cu o cerneală de un roz aprins: Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o face pe o fată din New York să se simtă ușor scoasă din fire cum o face redactarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îmi pare rău! Prânzul la ora 1 la Blue Ribbon? xxxxL Nimic nu o face pe o fată din New York să se simtă ușor scoasă din fire cum o face redactarea unei scuze. Acest lucru explică desigur moda actuală a bilețelelor cu monogramă de dimensiuni atât de mici (20 pe 30 este cel mai mic model care se găsește În prezent), Încât de-abia dacă pot cuprinde mai mult de patru cuvinte. „Cină divină, scumpo! Cecile x“ este cam tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din acela incredibil, din dantelă lucrată de mână, numai că nu-i spusesem de Sabbia Rosa, și toate știm că soților trebuie să li se spună exact cu ce anume să le facă o surpriză soțiilor. Mi-am pus un bilețel ca să nu uit să-i menționez asta așa, În treacăt, data viitoare când vorbeam cu el. — Puteți să-i transmiteți un mesaj domnului Mortimer când se Întoarce? am Întrebat. Recepția mi-a făcut legătura cu o căsuță de mesagerie vocală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
masca vreo umflătură. Mi-am făcut o însemnare mentală, să-i spun lui Tom data viitoare când aveam să-l văd. Primul lucru pe care l-am făcut luni dimineață a fost să îi expediez colierul lui Rachel, împreună cu un bilețel („Mă gândesc la tine. Cu drag, tata“), dar, pe la nouă seara, începuserăm să mă ia gândurile. Îi trimisesem scrisoarea marți seară. Presupunând că aceasta plecase miercuri la prima oră, trebuia să fi ajuns până sâmbătă... luni cel mai târziu. Fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să îl caut pe Trumbell, dacă era nevoie, dar speram să economisesc un pic de timp căutând mai întâi în sertar. O dată în viață, am avut noroc. Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Lipit pe un plic cu aspect oficial, chiar cum deschideai sertarul, era un bilețel verde, pătrat, cu trei cuvinte scrise pe el: „Celularul lui Gordon“, urmate de un număr compus din zece cifre, care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci am văzut că pe plic mai scria: „A se deschide după moartea mea“. Înăuntru erau douăsprezece pagini tipărite, un testament redactat de firma de avocatură Flyn, Bernstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rămîn însă pierdut, dezorientat... Va mai trece timp pînă să ajung din nou acasă ! Rătăcit printre obiecte, îmi aduc aminte de povestirea unui amic despre o bătrînică lovită de un început de Alzheimer. Speriată, a început să lege cîte un bilețel de fiecare obiect pentru a ține minte la ce folosește fiecare. Nu cum îl cheamă, ci la ce e bun : pentru stropit grădina, pentru înlocuit robinetul de la chiuveta din bucătărie, pentru bătut cuie în grindă, pentru cîrpit cămășile lui Vasile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Jacques s-o deschidă, ca să-i fac o bucurie și ochișorii lui rotunzi erau ca boabele uleioase de cafea de la armeanul nostru, Levon Harutunian. Levon înseamnă, pe limba lui, același lucru cu Leon, numele lui papa: sunt lei-paralei. — E un bilețel împăturrit în patrru. O, și sub bilet e un inel. Să-ți citesc eu? M-am așezat, cuprinsă de un fel de slăbiciune, iar frățiorul meu mi-a citit: — „Sunteți invitată, cu toată familia, la noi, la petrecerea de Anul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Celor 15 adulți li se alătură și Nicu, al 16-lea, fiindcă el se simțea ca aparținând mai degrabă lumii de la masa mare decât mesei copiilor. Cum avea lipici la oameni, fu acceptat ca noutate. Așadar s-au scris pe bilețele numere de la 1 la 16 și s-au amestecat în pălăria lui Peppin Mirto, ca să se tragă la sorți ordinea intervențiilor. Pălăria și hazardul au hotărât ca domnul Hristea Livezeanu să fie primul, iar ultimul Dan Crețu. Ceilalți, care cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fie. Aforismul trebuie să fie scurt și dificil. Nici în artă, evlavia nu este productivă. Arta ne ocrotește roua din simțiri. Condeiul - acest paratrăsnet prin care se scurg neliniștile pe hârtie. Arta poate eterniza entuziasmul exploziv al unei clipe. Nici bilețelele găsite în ușă nu trebuie citite mot a-mot, d-apoi creațiile literare. Starea fertilă a scriitorului este singurătatea. În cazul artiștilor, orgoliul capătă conotații aproape sacre. De adunătură de vreascuri literatura nu a dus niciodată lipsă. Jurnalul literar - această
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în fața unui magazin, un pas greșit, o dezechilibrare, o puternică lovitură la creierul mic și filmul vieții i s-a întrerupt pentru totdeauna. În timpul încercărilor zădarnice ale medicilor de a o readuce la viață, au găsit în buzunarul ei un bilețel cu adresa și numărul de telefon al lui Bidaru. Mioara, fiica ei, împreună cu Oana nepoțica, ambele având nevoie de ajutor, i-au și telefonat în miez de noapte. Septuagenarul Costică Bidaru, exact din acest motiv se află în tren împreună cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
că vizitele frecvente ale acestui obiectiv fuseseră și primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu văzut în cimitir lecturând la nesfârșit date de pe cruci și uneori notându-le cu migală pe bilețele de hârtie. Nota necontenit și, când epuiza bilețelele, le arunca pe străzile pe unde circula, ca Henzel și Grete, din basm, când presărau firmituri de pâine ca să găsească drumul de întoarcere. Ca și cum drumul lui Epa, de întoarcere era de acasă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
primele simptome ale îmbolnăvirii generalului. Doamna General nu-și explica pe atunci, de ce Epa era mereu văzut în cimitir lecturând la nesfârșit date de pe cruci și uneori notându-le cu migală pe bilețele de hârtie. Nota necontenit și, când epuiza bilețelele, le arunca pe străzile pe unde circula, ca Henzel și Grete, din basm, când presărau firmituri de pâine ca să găsească drumul de întoarcere. Ca și cum drumul lui Epa, de întoarcere era de acasă la cimitir și nu invers. Dacă cel puțin
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
doamna Valy, dar un pic de bun-simț aveam și eu, așa că nu mă plângeam. Când băcanul din colț m-a prins, într-un rând, de guler, și m-a întors cu josu-n sus, urlând ceva în genul "Împielițatule, dă-mi bilețelul de amor, că te fac arșice, dacă nu...", deși m-a scuturat ca pe un pom cu roade coapte, văzând că nu-mi cade nimic de prin buzunare sau de prin sân, mi-a dat două scatoalce și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care noi învățam poezii frumoase la școală era desenat cu un cârnaț în gură și i se recomanda: "Crapă singur, crăpa-ți-ar să-ți crape!" Toarșa lui era desenată într-o bărcuță pe care scria: "Scufundă-te, scorpio!" Alt bilețel îmi mergea direct la inimă, pentru că zicea cam așa: "Nenorociților, l-ați omorât pe Onuț!"... Ajunsese vestea tocmai în Ferentari. Și tocmai în vreme ce noul profesor de muzică se chinuia să ne patrioțească, insistând pe linia melodică Partidul, Ceaușescu, România, pe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ia și bani pentru asta. Îi și merită. Marcel este un adevărat maestru de ceremonii. El are și suflet. Mă bagă și pe mine în afacere. În zi de vineri mai ales trec pe la prietenii lui Marcel, iau găinile cu bilețelele prinse de aripi și le duc la Marcel, pentru tăiere. E lung drumul, de cele mai multe ori, până la Marcel. Unii dintre prietenii săi n-au fost inspirați și nu locuiesc pe lângă Marcel. Pe mine mă cunosc aproape toți controlorii de pe tramvaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și Își strângea nodul - oricum prea strâns - de la cravată și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul Peters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
scria cu litere mari, negre, ușor aplecate: ÎȚI ESTE ADRESAT, iar dedesubt: DESCHIDE-L ACUM. Apropiindu-mă, am observat că plicul era doar cel mai evident dintr-o grămadă de obiecte aranjate pe măsuță. În stânga era un telefon. Pe-un bilețel post-it lipit pe butoane erau mâzgălite o săgeată care arăta spre receptor și cuvintele: FORMEAZĂ COMANDA RAPIDĂ 1 - FOLOSEȘTE-MĂ. În dreapta, un set de chei de mașină; iar lângă ele o fotografie polaroid înfățișând un jeep galben, vechi; alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]