4,262 matches
-
Limbi Slave din București. Între 1964-1965 își întrerupe studiile, fiind din nou pedagog, de data asta la o școală profesională din Piatra-Albă. În 1965 începe să studieze filosofia la Facultatea din București (și nu sociologia, așa cum apare în cîteva fișe biografice). Promovează cursurile facultății în 1972, după ce repetă anii II și III de studiu. Lucrarea de diplomă o susține în 1974, cu o teză despre Lupta pentru cultură în publicistica militantă a lui G. Călinescu, coordonată de lectorul Octavian Butoi. Debutează
Alexandru Monciu-Sudinski [restituiri biografice] by Dan Dăncescu () [Corola-journal/Journalistic/4708_a_6033]
-
spune nimic despre nimic când lumea este un tot și deci nu mai e nimic! Jean-Luc DESPAIX Născut în 1968. Poet și scriitor. Membru al Asociației de scriitori și artiști revoluționari. A publicat romanul Prof is beautiful și un eseu biografic despre Ossip Mandelstam. A coordonat împreună cu Francis Combes antologia de poezie contemporană La poésie est dans la rue. Vice-președinte al PEN Clubului francez. VESTIGII ALE NOII ECONOMII Totul lăsat pe mâine Anume pe mâine Uite, Weltanschauungul afișat promoțional Nefericirea remisă
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
jumătatea lui aprilie, ne dăm seama că Marie Dormoy avea oarecare dreptate să nu publice toate mărturisirile scriitorului, chiar dacă motivele ei nu sunt neapărat și cele ale noastre. Léautaud se dovedește un obsedat sexual, notele lui zilnice având o valoare biografică și prea puțin una literară. După cărți precum cele ale unor Daniel Pennac sau Marie Darieussec, foarte bine vândute, despre care am relatat la rubrica noastră de meridiane, ne dăm seama că interesul aproape exclusiv al presei literare franceze pare
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4721_a_6046]
-
medalion savantului Alexandru Ciorănescu, socotit cel mai strălucit discipol al lui Nicolae Iorga. Comentînd volumul de corespondență dintre frații Ciorănescu (Alexandru și George), apărut la Editura Bibliotheca, Tîrgoviște, 2011, cu prilejul centenarului nașterii eruditului filolog, Barbu Cioculescu reușește o schiță biografică documentată și de bun-gust. Alexandru Ciorănescu și-a luat doctoratul la Sorbona în 1938 și a fost consilier cultural la Ambasada României din Paris pînă în 1946. Rechemat în țară de autoritățile comuniste, Ciorănescu alege exilul și ocupă Catedra de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4961_a_6286]
-
ar fi aceea a lui don Luis, mai modestă. Dar n-ar folosi la nimic: pe femeile pe care le-am iubit le numesc, chiar și în inima mea, cu nume literare: Ariadna, Dafne, Silvia... Iar asta nu lămurește episoadele biografice, așa cum le-ar plăcea bîrfitorilor, pentru că mie îmi place să le păstrez secrete. De două ori m-am căsătorit. Am 11 copii. Trebuie să-mi recunosc lenea, aplecarea spre visare, lipsa de chef care mă copleșește cîteodată, venind parcă din
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
ștergerea demnității, să-i aducă ostracizarea viageră. Întemnițat și anchetat la Nürnberg, Schmitt va fi pus în cele din urmă în libertate, retrăgîndu-se în satul natal Plettenberg din Westfalia, unde va continua să-și scrie cărțile pe picior de claustrare. Biografic vorbind, destinul său seamănă cu cel al lui Ezra Pound sau Martin Heidegger: primul a fost închis într-o cușcă de metal și condamnat la moarte, spre a i se face pînă la urmă favoarea ca, scutit de execuție, să
Noi, cei învinși by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4985_a_6310]
-
Ravelstein, s-a plâns că e citit prea literal. E lectura obișnuită a cititorilor interesați de „subiectul” așa-zicând exterior al romanelor, pe care o întrețin jurnaliștii, când vor să scoată de la scriitor ceea ce acesta datorează unor împrejurări reale sau biografice. O astfel de curiozitate îi este interzisă însă, ori măcar limitată, cititorului profesionist care este criticul. Sorin Antohi cade prea lesne în capcana unei lecturi inadecvate. „Dincolo de intriga subțire (...) și de valoarea literară puțin convingătoare (...), scrie el fără să clipească
Ravelstein și bietul Ioanide by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4396_a_5721]
-
memorialistic al tatălui, Grigore Barna, pe care fiul Vili, naratorul, îl transcrie în timpul unei burse culturale în Occident. Aceasta este și povestea romanului. O confesiune de departe, cu teleportări întrun trecut ramificat, după modelul manifestului poetic. Nu lipsesc desele afilieri biografice, de la care pornesc ficțiuni plăpânde pentru a masca sinonimiile. Planuri de viață nu este un roman cu lipici. Mai întâi pentru că vocea narativă este atât de melancolică, încât impresia e că citim un Musset la bătrânețe. Nu există intrigi, nici
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
în chiar pragul prelungii tăceri, încropind o relație naturală cu propria moarte. Aici intră, de pildă, Elegii în ofensivă ale lui Ion Pop, care promit din titlu o contracarare a efectului de cataclism al morții ca blazon. Elegiile atacă. Detaliile biografice, în cele din urmă neinteresante în desenul lor foarte personal - fiecare moare singur -, se încarcă, de o aproape insuportabilă manieră, cu un mesaj extrem de personalizat, țintind violent Cititorul, în chiar moalele privirii sale, căci versul încetează a fi destăinuire și
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
demontată cuvânt cu cuvânt, scenă cu scenă. Directețea experienței cere abilități estetice speciale, instrumentele scriitorului sunt obligate la o rafinare mai puțin obișnuită, se lucrează cu precizie chirurgicală și exactitate a proporțiilor alchimică. Din cea mai cutremurătoare și singuratică împrejurare biografică („nimic mai greu decât singurătatea de sânge” - M.C.) este extrasă esența general-umanului, fără a eluda vreun detaliu personal, intim. În spital („aici în orice pat moartea își face-ncercarea“) afli despre „nebănuitele foloase ale nenorocirii”, despre „flirtul fiecăruia cu sfârșitul
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
a ei, sentimentul unei stranii înrudiri cu lumi de dincolo. Mici experimente ale imponderabilității încurcă primejdios tărâmurile, cu ceva din zborurile fantasmate de un Adrian Popescu, de care îl apropie nu doar aspirația molcomă spre celestitate, dar și o coincidență biografică grea: amândoi își pierd mama la vârsta tremurătoare și incertă a adolescenței: „Apoi mama a murit în accidentul acela nefericit (o, de atunci viața e ca o casă cu acoperișul spart!...)...” Această moarte încarcă Fragmentele..., dar și multe dintre poeme
Despre moarte, numai de bine by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4402_a_5727]
-
undeva) l-a stăpânit de la început întreg, cu toate valențele în alertă. Spumos, stufos, gâlgâitor, doldora de ambiguități și niciodată definitiv, scrisul lui Pecican s-a instalat la răscrucea cuvintelor despre om și despre text, deschis la zvonuri istorice, (auto)biografice ori livrești cu egală disponibilitate. Orice corp străin răsare în fața minții sale neastâmpărate e degrabă înconjurat de spuma celulelor albe ale imaginației, imobilizat, distorsionat și deviat, modelat ca o plastilină, asumat, în cele din urmă, și inclus în inventarul propriu
Scrisul, cu bucuria lui intrinsecă by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4418_a_5743]
-
formă de cunoaștere personală. Virgil Duda privilegiază expunerile sociale, deseori labirintice, care duc ireversibil spre o interioritate înstrăinată. Senzația că romanul e confecționat dintr-o oglindă spartă o întâlnim adesea în cărțile din a doua perioadă de creație. Alcătuind dosarul biografic al prietenului recuzat, Anton retrăiește mirajul unei copilării încadrate, citim printre rânduri, de istoria mitică a unui Bârlad prezent și în Alvis și destinul (1993), Viața cu efect întârziat (1999) și Despărțirea de Ierusalim (2005). Sunt fotograme ale timpului, memoriei
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
și provoacă rupturi ireconciliabile, în ciuda detașării pozate. De altfel, naratorului nu-i iese proba indiferenței. Asta pentru că eroii lui Virgil Duda sunt captivi într-un trecut al promisiunilor care îi ajută să supraviețuiască. Interesant este cum relația mult-disputată metaficțional și biografic cu prietenul de-o viață sfârșește într-un amănunt autoreferențial. Anton înțelege, pe urmele jurnalelor Kafka-Brod, că în scris, în acea intimitate absolută, distanțarea este o condiție: „De cine să te delimitezi dacă nu de cel mai bun prieten?” Farmecul
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
la Georges Perec, Nathalie Sarraute, Claude Mauriac, de exemplu. Aceștia sunt „mentorii” mei. Pe plan intelectual, datorez mult pionierilor care au deschis în Franța calea studiilor despre autobiografie, Georges Gusdorf și Jean Starobinski. Cu toate acestea, meditația mea asupra angajamentului biografic și asupra efectelor sale datorează mult mai ales lingvisticii enunțării și poeticii. În toamna anului 1972, am scris Pactul autobiografic, citind, pe de o parte, Probleme de lingvistică generală de Émile Benveniste, pe de altă parte Figuri III de Gérard
Philippe Lejeune: „Neliniștea pe care cititorul o încearcă față de istoria sa personală...“ by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4441_a_5766]
-
avem pe Amelia Rosselli (1930-1996), o pildă de însingurare și stranietate, un fenomen unic în panorama literară italiană, relaționându-se mai curând unor modele străine, celui anglo-saxon sau suprarealist francez, pe care le-a asimilat la sursă, datorită și unor vicisitudini biografice și lungi sejururi în diverse țări europene și în SUA. În privința unei alte prestigioase voci poetice contemporane, și anume regretatul Andrea Zanzotto (1921-2011), ar trebui să vorbim nu atât de izolare, cât de abstractizare, în sensul unui abile ars combinatoria
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
contemporane. Fidel principiului pe care singur și l-a impus - acela de a scrie bucăți literare nu foarte întinse, cele mai multe dintre ele nedepășind mărimea unei nuvele -, Aira a experimentat în permanență, creând o literatură la limita dintre reportaj, ficțiune, scriere biografică și eseu. Stilul său cu totul aparte este cunoscut publicului român încă de la Varamo, titlu apărut în colecția „Cartea de pe noptieră“ a Editurii Humanitas, iar volumul recent publicat de Editura Polirom, O scenă din viața unui pictor călător, în traducerea
Neputința de a zugrăvi orizontul by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4593_a_5918]
-
câteva reviste de mică circulație. Deși scrisese deja cartea despre Eliade, până atunci nu îi fuseseră tipărite decât câteva recenzii ale cărților acestuia. Dacă primul dintre articolele omagiale, găzduit de revista comunității ortodoxe române din Italia, este o simplă schiță biografică, celelalte două cuprind idei și afirmații foarte interesante. În articolul publicat în buletinul Centrului Inter-religios „Henri le Saux” din Milano, Culianu afirmă că numele lui Eliade se confundă cu acela al „științei religiilor”. În sprijinul afirmației sale, el evocă o
Inima înțeleptului și statuia lui – Contribuții la exegeza lui Eliade – by Liviu Bordaș () [Corola-journal/Journalistic/4625_a_5950]
-
marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât în istoria receptării prozatorului, cât și în istoria genului biografic în sine. Cine - și de pe ce poziții - se mai încumetă să scrie o biografie după ce moartea autorului a fost proclamată zgomotos de atâtea ori? Tânărul universitar ieșean își ia de la început toate precauțiile, prin renunțarea la o narațiune totalizatoare, „continuă
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
toate coerențele și contradicțiile lui. Ce-i drept, golurile documentare nu se văd pentru că sunt sudate, printr-un truc ingenios, cu materialul invizibil al literaturii. Astfel încât, peste tot în Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei devine greu de separat excursul biografic de exegeza operei, iar cartea consacră un critic în aceeași măsură în care consacră un biograf. Fiecare etapă a vieții scriitorului, urmărită cuminte, cronologic, e jalonată de clarificarea unei „teme” cruciale a operei. Iar paradoxul care ne întoarce din nou
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
asemenea frenetică deschidere nu e mai niciodată extatică (extazul pentru acest autor pare un simplu accident moral), ci tensionată de intuirea marginilor fatidice ale existenței, care, în ultimă instanță, sînt materia și transcendența. Revolta poetului împotriva unor neajunsuri de parcurs biografic vădește o rădăcină metafizică, sintetizată în simplitatea dramatică a unei constatări: „Este atît pămînt amestecat cu cer/ și liniștea se macină-n cuvinte,/ profetul e cu mintea la sfîrșitul lumii” (Toată ziua). Indicam și cu alt prilej o primejdie care
Un spectru amplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4631_a_5956]
-
livresc. Departe de a renunța la ultima, așa cum au făcut-o mai toți douămiiștii, poetul sibian a preferat s-o folosească drept catalizator. Cartea nu sufocă viața, nici n-o transformă compensativ, ci mai degrabă o intensifică. De aceea, experiențe biografice precum sinuciderea tatălui, problemele cu alcoolul, nașterea primului copil devin câmpuri de semnificație extrem de personale, unde își fac, însă, loc literaturi întregi. E și motivul pentru care Radu Vancu se poate apleca de mai multe ori, din unghiuri diferite, asupra
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
cei doi referința e (pe de-o parte) cunoscută și (pe de altă parte) frisonantă? Sigur, mai adânc de boala cu consecințe mortificante și de moarte ca atare nu se poate, ca experiență, fora. Dar de ce ar deveni simplul accident biografic argument literar, nu-mi dau seama. Și nici Raluca Dună nu precizează atunci când propune, en passant, în chip de concluzie, rediscutarea criteriului poeticului. În plus, „similar” e un cuvânt nepotrivit. Cuvânt care amestecă merele cu perele. Nu există asemănare între
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
miri unde, replicile internaute ale unor agramați, deveniți vedete grație deficiențelor. Literatura înregistrează, uneori cu o frenezie greu de înțeles, tipologii imprecise ce transferă asupra unor epoci ori istoriei înseși semnificații de multe ori mai profunde decât sobrietatea obișnuită a biograficului propriu-zis. Cine n-a simpatizat cu Forrest Gump ori cu Schlomo - din Trenul vieții? În literatură, lucrurile stau la fel. Deseori istoria este cea care rămâne într-un plan oarecum viciat, însă nu mai puțin convingător. Se întâmpla în proza
Literatura loser-ilor by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4567_a_5892]
-
ales în bonusul dramatizat care e varianta cântului al unsprezecelea). Despre acest traseu pomenește și Ovid S. Crohmălniceanu în Amintirile sale deghizate atunci când rememorează ședințele cenaclului Junimea în care epopeea a fost citită pentru prima oară. Cel de-al treilea, biografic, sugerat tot de Lefter, dar lăsat cumva în suspensie în finalul cronicii din „Contrapunct” (intitulată, foarte potrivit, În Levant, citind Levantul) s-a reactivat în chip norocos de curând. Datorită autorului însuși. Este vorba despre o confesiune de câteva pagini
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]