2,857 matches
-
asimilarea culturală a tradiției. Iluminismul și întreg proiectul social și cultural pe care acesta l-a conturat în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea au inițiat modernitatea, iar ceea ce s-a produs în economie (industrialismul), în organizarea socială (birocrația raționalizării), în politică (statul național, partidele politice etc.) sau în cultură (individualizarea și identitatea cetățenească), de fapt în toate sectoarele societății, au consacrat în secolele al XIX-lea și XX acea modernitate al cărei țel central consta în „modernizarea tradiției
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
fost modernitatea în modul cel mai determinat și în postura cea mai decisivă [...], purificată de ultima urmă de haotic, irațional, spontan, impredictibil”. În organizarea și funcționarea comuniste pot fi identificate indicii clare ale statului extins, corporatist și raționalizat printr-o birocrație atotcuprinzătoare, ale ideologiei seculare și etatiste, ale sistemului fordist de organizare a producției și a consumului, ale omogenității culturale centrate pe cultul tehnologiei și pe cultura industrialismului, toate acestea nefiind altceva decât opțiuni ale primei modernități. Ele au fost însă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
până la sfârșitul secolului XX a purtat cu sine mesajele fundamentale ale Iluminismului inițiator. Industrializarea economică, dezvoltarea capitalismului și secularismul cultural, individualismul și democrația liberală, dezvoltarea statelor naționale și a sistemului internațional postwestphalian de state, separarea sectorului public de cel privat, birocrația și raționalizarea organizării și administrării, extinderea diviziunii muncii sociale și a diferențelor de clasă sunt procese prefigurate deja de iluminiști. Totuși, modernitatea consacrării le-a configurat în constelații în care putem detecta și origini, dar și distincții aparte. Astfel, autorii
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pentru a da predominanță societății, totalității sau „conștiinței colective” (sociale). Societatea indusă de și derivată din proiectul iluminist este o societate holistă. Societatea, la rândul său, a fost analizată cu referire la anumite instituții sau seturi instituționale: industria și industrialismul, birocrația și raționalitatea administrativă a statului național, relațiile de proprietate, distribuție și consum din societatea capitalistă, drepturile și libertățile individuale și democrația, valorile culturale materialiste și raționaliste, separarea formală a sectorului „public” de cel „privat”. Societatea indistinctă, privită ca totalitate, a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
conviețuire, valori referențiale, mentalități etc., proiectate într-un trecut privit cu mefiență. Rațiunea analitică sociologică s-a vrut a fi științifică, adică similară cu metoda de cercetare din științele naturii, în special din fizică. Raționalitatea organizării sociale a luat forma birocrației impersonale și funcționale, eficiente și universalizate. Raționalitatea valorilor seculare era inițial opusă (i)raționalității valorilor religioase sau absolutiste. Societatea modernă trebuia să fie rațională, adică științifică, întrucât știința este sursa, mijlocul și scopul dezvoltării sociale. Dacă au existat enunțuri universale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și genereze ordine și să construiască noi norme pentru a le înlocui pe cele pe care le-a distrus”. Într-adevăr, epoca industrială a secolului al XIX-lea și a unei mari părți din secolul XX s-a bazat pe birocrația rațională, unanim considerată ca fiind esențială pentru modernitate. În societatea postindustrială, însă, nici guvernele și nici corporațiile nu se mai bazează exclusiv pe modelele birocratice tradiționale de organizare și conducere. Rețelele multiplicate se asociază cu aplatizarea ierarhiilor și cu descentralizarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Rețelele multiplicate se asociază cu aplatizarea ierarhiilor și cu descentralizarea puterii, iar îndemnul la auto-organizare se asociază cu tehnici de management al cunoașterii și inovării. Unor asemenea forme de organizare trebuie să le corespundă noi reguli, diferite de cele specifice birocrației raționale și impersonale. Ca atare, regulile vechi dispar, și chiar dacă cele noi încă nu s-au impus nu înseamnă că nu apar și nu se consolidează. Epocii postmaterialiste trebuie să-i corespundă noi reguli, valori sau norme, adică un tip
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe diferențierea individuală Individualizarea reflexivă Economie Piața capitalistă și economia autarhică Societatea industrială Societatea postindustrială Valori culturale Critica valorilor religioase Dominarea valorilor seculare materialiste Valorile postmaterialiste Organizare Apariția organizațiilor ce corespund începuturilor de dezvoltare a unei noi diviziuni ale muncii Birocrația (raționalizare) instrumentală Organizarea flexibilă („adhocrație”) și în variante multiple (ieșirea deplină din „fordism”) Cunoaștere Demistificarea tradițiilor Știința ca transformare rațională și stăpânire a naturii Demistificarea certitudinilor științei și a puterii transformatoare nelimitate a științei Politică Ieșirea din absolutismul puterii Politica
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
viața de zi cu zi sau de ciclurile de viață, se îmbină în formule care nu mai au nimic în comun cu cele ale înaintașilor doar cu o generație în urmă. Principiile rămân așadar, aceleași, fie că este vorba despre birocrație sau despre stat, despre egalitate sau libertate, despre muncă, învățare sau timp liber. Instituțiile ce le corespund s-au schimbat însă în privința conținutului sau a formei, a intensiunii sau a extensiunii. Pentru a le evalua sau pentru a stabili propriile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
trăim fără a ne referi la modul în care se constituie familia și relațiile actuale de gen. Organizațiile oferă acele cadre în care actorii individuali muncesc, învață, se distrează etc. Ele sunt invenții ale modernității mai timpurii, care a consacrat birocrația și organizațiile birocratice. Nu-i mai puțin adevărat că tipuri distincte de organizații au funcționat și în perioadele premoderne. Universitatea este una dintre ele, apărând încă din secolul al XII-lea, cu mult înainte de instituirea modernității. Dacă universitatea a rezistat
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
perseverează în generarea unor consecințe intenționate. Există însă și consecințe neintenționate, care se produc mai ales la nivel individual și prin acțiuni individuale și care, de jos până sus, configurează construcția socială a tranziției ce trece dincolo de intențiile raționalizatoare ale birocrației inițiate de „programul instituțional”al statului. Pentru a da seamă de ele, trebuie să avem în vedere individualizarea și modul de construcție a identităților individuale, odată cu referirea la inegalitățile ce le însoțesc. În sfârșit, va trebui să se demonstreze de ce
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
mai reprezentativ pentru societatea în tranziție, dar și pentru o modernitate ce devine ea însăși reflexivă. Aceste teze vor fi dezvoltate în continuare. 3.2. Individualizarea în tranziție Individualizarea (persoanelor) este analizată în relație cu structura și mobilitatea socială, cu birocrația (care, prin setul său de norme, raționalizează activități, poziții și relații dintre persoane) sau cu strategiile de viață prin care fiecare procură și utilizează resurse pentru atingerea unor scopuri. Inițiată mai ales de modernitate, individualizarea (persoanelor) apare ca un proces
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Ambele rațiuni mi se par relevante pentru procesele modernității reflexive. Mai întâi, organizațiile, ca simboluri și produse ale raționalității specifice modernității organizate, au cunoscut cea mai puternică expansiune în această perioadă și au consacrat acea raționalizare ce a luat forma birocrației instrumentale. Către sfârșitul secolului XX, acest tip de raționalizare a încetat să mai fie dominantă, întrucât au apărut noi formule de organizare. Organizația care învață, adhocrația și rețelele, inclusiv virtuale, sunt astfel de noi formule. Universitatea modernă este o organizație
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
după Reformă și Contrareformă, relativa autonomie a universității a tins să devină mai angajată, astfel că, după ce unitatea Europei medievale s-a spart, a devenit tot mai implicată în construcția noilor state naționale. Ea a început să formeze elitele noii birocrații seculare, să ofere punți de negociere între culturile mercantile și cele ale cercurilor de putere din jurul curților monarhice, să promoveze noi valori intelectuale și legitimări ale ordinii politice religioase și încă protoștiințifice. După o perioadă de stagnare, ce a atins
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
ale epocii, discursul despre universitate și funcțiile ei încă rămăsese, chiar și în secolul al XIX-lea, circumscris de aceiași termeni specifici abordărilor romantice și umaniste. Abia odată cu începutul secolului XX, schimbările din diviziunea muncii și a cunoașterii, odată cu expansiunea birocrației de stat și a capitalismului european și mai ales odată cu creșterea influențelor americane într-un spațiu al interdependențelor globale tot mai accentuate, se resimt și în organizarea și funcționarea studiilor universitare. Acestea din urmă încep să se schimbe pentru a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pe care Max Weber o sesizează cu acuratețe: relațiile contractuale de muncă din universitate sunt aceleași cu cele din „întreprinderile «capitaliste de stat»”. De atunci, putem observa cum universitatea se schimbă în același mod în care se schimbă economia și birocrația de stat a vremii. Între capitalismul economic și cel universitar, public sau privat, apar corespondențe pe care timpul le consacră conform specificului său. Ritmurile însă variază de la o țară la alta. În spațiul american, de exemplu, schimbările de genul celor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
nu sunt. UE are reguli mai stricte. Eu îți dau 500 de milioane, pune și tu jumătate. De unde? E o dilemă. Vor dispărea fermele mici (...) Am văzut la o emisiune... inițiative private, oameni care au putere financiară. Acum e greu. Birocrație multă, multe hârtii. Pentru o mulgătoare cu subvenție... atâtea acte și alergătură că te lipsești la un moment... La fermele mici trebuie să dai produsul finit: lapte, carne; din pământ nici pomeneală de profit” (bărbat, 56 de ani, studii superioare
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
în sensul armonizării relației țiganilor cu restul societății au fost depuse de câteva organisme nonguvernamentale. Aceste organizații au atras atenția asupra riscurilor create, pe termen mediu și lung, de continua excludere a țiganilor din societatea civilă. Prin presiunile făcute de birocrații europeni, Guvernul a adoptat câteva măsuri de ameliorare a șanselor tinerilor țigani de a studia în facultățile românești. Există și programe de asistență materială a celor mai defavorizate categorii de țigani, dar dezbaterile care țin de construcția istoriei mentalităților mai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a Bisericii este necondiționat una legată de parousia. „Dincoace” de veșnicie, adică înaintea „secerișului”, „neghina nu se desparte de grâu” sau, într-o expresie paulină, „vedem în ghicitură”. Această distanță ironică impusă de înțelepciunea bunilor răsăriteni față de orice formă de birocrație reprezintă puseul de extraordinară virilitate al unei tradiții milenare. Un ortodox matur nu este complexat de realizările instituționale, ci în primul rând de urmele sfințeniei lăsate de oamenii lui Dumnezeu pe acest pământ. În fața acestei perspective este ușor de probat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dumnezeu pe acest pământ. În fața acestei perspective este ușor de probat faptul că politica ecumenismului reprezintă un eșec. Idealul reconcilierii a încetat să mai însemne deschidere inteligentă și fără frică față de celălalt, devenind în schimb ideologie. Ecumenismul tinde să idolatrizeze birocrația de tip socialist, interiorizând standardele relativismului secular. Apologeții săi vorbesc doar despre dialog și niciodată despre convertire; abundă estetica politeții și arareori apare acribia discernământului; sunt rescrise incertitudinile fondatoare ale ereziei și este abandonată asceza reîntoarcerii la tradiție. Ecumenistul voiajor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ele au Îmbrățișat aproape toate temele construcției socialiste, au cuprins problemele și momentele importante ale acestui furtunos proces revoluționar, bătălia producției, Întrecerile și cursa glorioasă a normelor, lupta de clasă și problemele colectivizării, munca brigăzilor de tineret, campania de alfabetizare, birocrația, problema vigilenței și a naționalismului, recent superstițiile etc.etc. Cantitatea periodică a nuvelelor noastre s-a Înmulțit Întrucâtva, ele au Început să pătrundă tot mai adânc În masele cititoare, ducând acolo imaginea muncii socialiste din țară, făcând să circule În haina
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nici de nimeă Și potaia/blestemată stă-n fotoliu și te latră. (Ă). Măturați-l, măi tovarășiă Și de guler/Scuturați-l Să ne-ntrecem/pentru viață! Lupta-i grea, dar e măreață! Stau dosare/printre spițe? La dosar/cu birocrații!” - A. E. Baconsky. - În ospeție. Ibidem, nr. 204, 1 sept. „Satul unde mergem e un sat de șes Mărginit de lanuri grele de secară Și țăranii-acum un an au Înțeles Mândră colectivă-n sat Întemeiară. Greu a fost, bogații s-
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poliției, în primii ani ai tranziției, a acționat inhibitor asupra intervenției acestui organism, mai ales în situații care nu erau definite clar din punct de vedere cultural și legal. Criza încrederii în sistemul juridic. Percepția publică asupra funcționării sistemului juridic (birocrația acestuia, ritmul lent de soluționare, subiectivitatea și corupția) a determinat reticențe serioase în apelarea la intervenția justiției. ● Liberalizarea sexuală bruscă, mai ales sub influența mass-media, a accentuat imaginea femeii ca obiect sexual. Explozia industriei sexuale și îndeosebi a prostituției a
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de victimă a violenței într-o măsură mai mare decât bărbatul poate fi explicat dintr-o dublă perspectivă: pe de o parte, femeile pot fi supuse acelui tip de violență structurală care are un caracter impersonal și este exercitată „de birocrațiile publice sau private, de instituțiile și organizațiile societale” (Mihăilescu, 2003, p. 140), iar pe de altă parte, sunt victimele violenței personale „exercitate de un individ sau de un grup mic, agenții violenței putând fi identificați direct” (Mihăilescu, 2003, p. 140
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
Unul dintre aceste puncte îl constituie accesul redus la servicii medicale și autonomia restrânsă a CNAS/ CAS prin lipsa condiționărilor cantitative și calitative din contractul-cadru. Mergând mai departe cu analiza, managerii sistemului și partenerii sociali scot în evidență managementul neperformant, birocrația excesivă și corupția, controlul ineficient. Oportunitatea ar fi autonomia reală a CNAS și informatizarea acesteia, crearea de alternative viabile. Volumul se încheie cu un glosar de termeni utilizați în domeniu, bibliografia și chestionarul utilizat în cercetare. Cartea suscită un interes
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]