1,717 matches
-
provoace suficiente distrugeri, iar datorită ratei de încărcare extrem de scăzute bizantinii au reușit să repare majoritatea distrugerilor în intervalul dintre fiecare lovitură. În acest timp, flota lui Mehmed nu a putut penetra Cornul de Aur datorită barierelor plutitoare plasate de bizantini la intrarea în strâmtoare. Pentru a evita aceste bariere, Mehmed a dat ordin armatei sale să construiască un drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur și și-a transportat navele peste acesta
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
drum din trunchiuri de copac unse care traversa Galata la nord de Cornul de Aur și și-a transportat navele peste acesta. Această acțiune a avut ca rezultat oprirea aprovizionării de către corăbiile genoveze trimise în ajutor și a demoralizat apărătorii bizantini. În plus, apărătorii au fost nevoiți să-și disperseze o parte din forțe la zidurile maritime de lângă Cornul de Aur, slăbind astfel apărarea altor secțiuni. Turcii au asaltat frontal zidurile de mai multe ori, dar au fost respinși cu mari
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
dar au fost respinși cu mari pierderi. După aceea au încercat să pătrundă în oraș săpând tunele pe sub ziduri. Majoritatea geniștilor care au lucrat la tunele erau sârbi trimiși din Novo Brdo de Despotul Serbiei. Comandantul lor era Zaganos Pașa. Bizantinii aveau angajat un inginer pe nume Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii otomani. Alte tunele turcești au fost inundate
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
Johannes Grant (de origine germană sau scoțiană), care a dat ordin să fie săpate contra-tunele, permițând astfel trupelor bizantine să intre în acestea și să ucidă geniștii otomani. Alte tunele turcești au fost inundate cu apă. În cele din urmă bizantinii au capturat și torturat un important inginer turc, care a relevat locurile tuturor tunelelor, după care acestea au fost distruse. Mehmed a făcut o ofertă de a renunța la asediu contra unui tribut astronomic, pe care a știut că orașul
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
fusese ridicată mai recent, în secolul XI, și era mult mai slăbită; cruciații din 1204 au spart zidurile în același loc. Otomanii au reușit în cele din urmă să pătrundă, dar au fost respinși după scurt timp de apărătorii bizantini. Bizantinii au făcut față celui de-al treilea val de atacatori, trupele de elită ale sultanului - ienicerii, dar generalul genovez Giovanni Giustiniani, unul din comandanții armatei bizantine, a fost rănit grav în timpul atacului și evacuarea sa de pe metereze a provocat panică
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
că Notaras ("primul ministru" al imperiului ortodox) are un frumos băiat de 14 ani; el îi cere atunci grecului să i-l aducă, cu gândul declarat de a-l sodomiza, fapt care evident n-a putut fi acceptat de nobilul bizantin; Mehmet deținea de altfel un frumușel "harem" de băieței). În viziunea lui Mehmed, el era succesorul Împăratului Roman. S-a autointitulat ""Kayzer-i Rum"", adică Cezar (Împărat) Roman, dar a fost supranumit ""Cuceritorul"". Constantinopolul a devenit noua capitală a Imperiului Otoman
Căderea Constantinopolului () [Corola-website/Science/304603_a_305932]
-
1319, care a distrus orașul Ani, precum și foametei provocate de acesta. Ultimul exod a fost determinat de invazia nimicitoare a mongolilor în Armenia apuseană, în 1342. Dintre emigranții armeni așezați în Crimeea în 1045, când Ani a fost ocupată de bizantini, iar populația sa deportată, și apoi în 1064, cei care căutau locuri mai stabile au plecat mai departe, spre Galiția, Polonia, Moldova, Moravia, unde nu apăruseră formațiuni stabile, acești nouveniți alcătuind acolo, astfel, grupuri etnice distincte. Mai apoi, odată cu întemeierea
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Roman, reperele importante fiind apariția și răspândirea creștinismului sau năvălirile barbare, accentuate prin ""Criza imperială"" din secolul III. La capătul acestei crize, împăratul Dioclețian creează provincia Scythia Minor (actuala Dobrogea), care din anul 395 va aparține Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin). Deși a fost reparat de împărații Licinius, Iulian Apostatul și Valens, orașul va suferi distrugeri mari în timpul migrațiilor din secolele V-VI (este menționată și o mare inundație provocată de un tsunami în secolul al VI-lea) și va decădea
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
bulgar al lui Asparuh, ajuns la nord de Dunare în urma luptelor cu khazarii, câștigă în anul 680 războiul cu Imperiul Bizantin și cucerește Dobrogea și Moesia. Un an mai târziu hanatul este recunoscut ca stat independent (Primul Țarat Bulgar), dar bizantinii și-au păstrat controlul încă 3 secole asupra țărmului Mării Negre, cu intermitențe și asupra zonei vechii cetăți Dionysopolis. Aceasta, dacă nu dispăruse, oricum nu mai avea caracter urban, decăzând și datorită dezvoltării cetății vecine Varna. Reconstrucția ei s-a făcut
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
așezării medievale din secolele IX-XIV). În anul 895, prin Dobrogea au trecut și triburile maghiare, venind din Bugeac, iar în secolul următor sunt menționați primii stăpânitori feudali locali, probabil de origine slavă ("Jupan Dimitri" în sudul Dobrogei). Cu sprijinul împăratului bizantin Nichiphor al II-lea Phokas, cneazul Sviatoslav I al Kievului atacă Țaratul Bulgar și ocupă Dobrogea în anul 968, mutând capitala Rusiei Kievene pentru 3 ani la gurile Dunării. În 971 însă, împăratul Ioan I Tzimiskes îl invinge pe Sviatoslav
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
țarul Samuil, care în prima fază l-a învins pe împăratul Vasile al II-lea Bulgaroctonul; acesta revine în anul 1000 și distruge complet până în 1018 Țaratul Bulgar, organizând în Dobrogea ""Strategia Dorostolon"" și apoi ""Thema Paristrion / Paradunavon"". Stăpânit de bizantini întreg secolul al XI-lea, țărmul sudic al Dobrogei va fi cunoscut și el, ca întreaga regiune, invaziile pecenegilor, uzilor și cumanilor; în aceeași perioadă sunt menționați în zonă și lideri locali, precum "Tatrys"/"Tatos", "Sestlav" și "Satza" (probabil pecenegi
Balcic () [Corola-website/Science/303574_a_304903]
-
a ales acel loc pentru schitul său. Mai târziu, probabil în 1100 e.n., mănăstirea a fost transformată în castel. Castelul cel mai estic dintre cele trei, este Kantara și asemeni celorlalte două, se crede că ar fi fost construit de către Bizantini în urma raidurilor Arabe pe insulă. Sursele îl menționează doar în anul 1911, când Richard Inimă de Leu a cucerit insula. Osman Türkay, poet Cipriot de talie internațională și nominalizat la Premiul Nobel pentru literatură în 1988, s-a născut în
Kyrenia () [Corola-website/Science/303841_a_305170]
-
Țarat Bulgar a început "de facto", după năvălirea lui Asparuch și a bulgarilor lui. Hanatul bulgar a fost ridicat la rangul de țarat de către Simon. Țaratul a decăzut după moartea țarului. Sub Țarul Samuel Bulgaria cade și e cucerită de bizantinii din Imperiul Roman de Est. Urmașul lui Kubrat, hanul Asparuh, a migrat, împreună cu o parte din triburile bulgare, spre cursurile inferioare ale râurilor Dunăre, Nistru și Nipru (cunoscute drept „"Ongal"”), cucerind Moesia, Sciția Minor (Dobrogea), în dauna Imperiului Bizantin, lărgind
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
decădere la mijlocul secolului al X-lea, cauzată de războaiele cu Croația și rebeliunile frecvente din Serbia (ajutate de aurul bizantin), precum și de invaziile dezastruoase ale maghiarilor și pecenegilor. După asaltul rușilor din 969-971, Bulgaria a fost mult slăbită. Imediat după, bizantinii au început campania de cucerire a Bulgariei. În 971, ei au pătruns în capitala Preslav și l-au capturat pe Împăratul Boris al II-lea. Rezistența bulgarilor din vest a durat încă jumătate de secol, sub țarul Samuil. Țara a
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
ei au pătruns în capitala Preslav și l-au capturat pe Împăratul Boris al II-lea. Rezistența bulgarilor din vest a durat încă jumătate de secol, sub țarul Samuil. Țara a reușit să se recupereze și i-a învins pe bizantini în mai multe bătălii importante, ajungând să controleze mare parte din Balcani, și în 991 să invadeze statul sârb. Cu toate acestea, statul a ajuns să fie distrus definitiv în 1018, de către bizantinii conduși de Vasile al II-lea, în urma
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
se recupereze și i-a învins pe bizantini în mai multe bătălii importante, ajungând să controleze mare parte din Balcani, și în 991 să invadeze statul sârb. Cu toate acestea, statul a ajuns să fie distrus definitiv în 1018, de către bizantinii conduși de Vasile al II-lea, în urma bătăliei de la Kleidion. În primul deceniu ce a urmat instaurării ocupației bizantine, nu există probe care să ateste vreo tentativă de rezistență din partea populației sau nobilimii bulgare. Din moment ce au existat oponenți convinși ai
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
condusă de Petru al II-lea Delyan, proclamat împărat al Bulgariei în Belgrad, în 1040. Spre mijlocul secolului al XI-lea, normanzii, recent cuceritori în sudul Italiei și Sicilia, au pătruns în Balcani cu scopul de a ataca Imperiul Bizantin. Bizantinii nu au reușit să îi înfrângă pe normanzi până în 1185, timp în care normanzii au reprezentat o amenințare și pentru Bulgaria bizantină. În anul 1091 a avut loc invazia pecenegilor. Cu toate acestea, au fost zdrobiți în bătălia de la Levounion
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
dinastia Asan, imperiul a luptat pentru supremația în regiune, împotriva Imperiului Bizantin, statelor cruciate și Ungariei, ajungând la zenit în timpul lui Ioan Asan al II-lea (1218-1241). Ca urmare a invaziilor tătare, a conflictelor interne și a atacurilor constante ale bizantinilor și ungurilor, puterea statului a decăzut spre sfârșitul secolului al XII-lea. Din 1300, sub împăratul Theodor Svetoslav, Bulgaria și-a recuperat puterea, dar spre sfârșitul secolului al XIV-lea statul avea să se dezintegreze în mai multe principate feudale
Istoria Bulgariei () [Corola-website/Science/304078_a_305407]
-
În 859 hanul Boris se proclama tar și adopta creștinismul. Urmașii săi, din care se remarcă Simeon, își vor lua titlul de împărați ai Taratului Bulgar. Simeon face aceasta după bătălia de la Acheloos. În 970, ajutați de cneazul rus Sviatoslav, bizantinii conduși de Ioan Tzimiskes cuceresc partea răsăriteana a Bulgariei. Tarul bulgar Samuel unifica pe macedoneni, vlahi sud-dunăreni, greci. În 1018 Vasilios (Vasile), Împăratul Bizanțului cucerește Bulgaria slavă. În urmă bătăliei de la muntele Belașița, va lua 15OO prizonieri bulgari, scoțându-le
Listă de invazii () [Corola-website/Science/304225_a_305554]
-
sec. al VI-lea, lombarzii au colonizat sudul Pannoniei și, sub regele Wacho (sau Waccho, din neamul Lithingilor) (510-540) a înființat un stat. Lombarzii făceau mereu incursiuni în regatul altui popor germanic, gepizii. În 568 regele Alboin a cucerit de la bizantini Italia de nord și centrală. Regele Valtari (Walthari, Ualtari) a consolidat regatul și monarhia. Apogeul a fost atins sub regele Liutprand în secolul al VII-lea. În 753, urmașul său Astolf a cucerit Ravenna și noi teritorii din Peninsula Italică
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
Danemarca. Regele danez Knud cel Mare a cucerit Norvegia (în sec. XI). După moartea lui, Norvegia și-a recăpătat independența. În 1245 regele Haakon IV a cucerit Islanda. În anul 1071, contele normand Robert Guiscard a cucerit sudul Italiei de la bizantini și Sicilia de la arabi și a întemeiat un regat normand care cuprindea aproximativ aceleași teritorii ca Regatul celor două Sicilii din sec. al XIX-lea (inclusiv regiunea Neapole). În 1099 Bohemund de Taranto, fiul lui Guiscard, și nepotul său Tancred
Regate germanice () [Corola-website/Science/304224_a_305553]
-
noi valuri de greci creștini bizantini s-au așezat în Magna Graecia, veniți din Grecia și Asia mică, întrucât sudul Italiei se afla încă în componența Imperiului Roman de Răsărit până la sosirea lombarzilor și a normanzilor. Mai mult, în regiune bizantinii au descoperit populații de origine comună, vorbitorii de greacă "eredi ellenofoni" din Magna Graecia. Deși majoritatea locuitorilor greci ai Italiei sudice au fost complet italienizați și nu mai vorbeau greaca, o minoritate redusă vorbitoare de griko a rămas în Calabria
Magna Graecia () [Corola-website/Science/303915_a_305244]
-
regiune a fost pierdute în fața invadatorilor venețieni și franci. Francii au fondat Principatul Ahaia în jumătatea nordică a peninsulei în 1205, iar venețienii mai multe porturi pe coastă, printre care Monemvasia, Pylos și Koroni, rămânând până în secolul al XV-lea. Bizantinii au păstrat controlul asupra părții de sud a peninsulei, condusă de la orașul fortificat Mystras în apropiere de Sparta. Ei au încercat o revenire, între jumătatea secolului al XIII-lea și jumătatea secolului al XV-lea, când turcii otomani au ocupat
Peloponez () [Corola-website/Science/303909_a_305238]
-
Cronica rusă Povestea vremurilor de demult menționează supunerea și altor triburi slave (severeni, rodinici, teverți) cât și de luptele cu Imperiul Bizantin (907-911). Marele Cneaz Vladimir se creștinează în rit ortodox (988) luând în căsătorie pe Ana, sora războinicului împărat bizantin Vasile al II-lea Macedoneanul(cel care mai târziu va cuceri Țaratul Bulgar). Misionarismul Patriarhiei de la Constantinopol dăduse roade prin convertirea și a celorlalte neamuri slave din Europa (863- cehii, 864 - bulgarii, 868 - sârbii). Bizanțul transmitea nu numai religia sa
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
și îngloba mai multe popoare, folosirea numelui "roman" indica întotdeauna cetățenia, și nu originea. Diferitele etnii își puteau folosi propriile etnonime sau toponime pentru a separa cetățenia de genealogie, motiv pentru care și istoricul Procopius preferă să îi numească pe bizantini "Romani elenizați", în timp ce alți autori folosesc "Romhelleni" și "Graecoromani", pentru a indica atât cetățenia cât și etnia. Invaziile lombarde și arabe din același secol au dus la pierderea majorităților provinciilor, inclusiv Italia și întreaga Asie, cu excepția Anatoliei. Teritoriile rămase erau
Nume ale grecilor () [Corola-website/Science/303908_a_305237]