1,008 matches
-
corupția inimii cauza primară a corupției atitudinilor și a comportamentelor existențiale ale oamenilor: „Ceea ce iese din om, aceea îl face pe om impur. Căci din inima omului ies: gândurile rele, desfrânările, furturile, crimele, adulterele, lăcomiile, răutățile, înșelăciunea, nerușinarea, ochiul rău, blasfemia, îngâmfarea, necugetarea. Toate aceste rele ies dinăuntru și-l fac pe om impur” (Mc 7,20-23). Aici nu ne găsim în fața unei judecăți nete negative din partea lui Isus asupra naturii umane, asupra faptului că inima ar fi în general rea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
au văzut pe Domnul Isus lăsându-și capul pe pieptul lui Ioan, iar acesta, la rândul său, s-a înclinat spre Isus. Dar, pe când ei credeau că aveau o confirmare a convingerii lor - și anume că legatul papal rostise o blasfemie, și de acea se scandalizaseră foarte mult și i-au criticat predica -, iată că dulcele Isus și-a deschis cu mâinile sale rana de la coastă și a apărut într-un mod foarte vizibil Sfântul Francisc, în interiorul pieptului Domnului nostru; apoi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Când, apoi, i se aduce un om stăpânit de duh necurat, sunt menționate câteva denumiri. Duhul necurat, izgonit strigă că el se simțea bine în părțile Frigiei, unde i se aduceau jertfe, unde prin Montanus a spus cuvinte pline de blasfemie, iar prin Maximilla a săvârșit tot felul de nelegiuiri. Mai apoi, când tânărul Astion vine la Epictect, îi spune că tatăl său este „mai marele cetății”, iar mama este fiica senatorului Iulian. După ce devine creștin, el propune preotului Epictect să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
enceau ? i Millerand erau prea apropia? i de evrei pentru gustul lui Cuza; �i numea Jidovi? i (lefegiii evreilor). Socialismul era dup? p? rerea lui Cuza o inven? ie evreiasc?. Interpret? rile date de el religiei evreilor s�nt pline de blasfemii ? i minciuni. �i nega pe Heine, pe Borne ? i pe al? i poe? i sau intelectuali evrei cu argumente asem? n?toare celor folosite de dr.�Joseph Goebbels; a atacat �opera lui Hal�vy� despre hugheno? i, consider�nd? o drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
când eu eram studentă la teatrologie și încercam să fac regie, eram considerată o impostoare. Să montezi un spectacol fără să ai diplomă de regizor, să abordezi poduri , beciuri sau baruri în loc de scene clasice... era pentru unii ridicol, pentru alții blasfemie. Nu conta că participam cu spectacolele mele în diferite festivaluri internaționale unde primeam recunoaștere și premii. Pentru rigiditatea acelor vremuri, eram privită doar ca o diletantă. Singurul om care în acea perioada mi-a fost alături și a văzut în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
125 din Cartea Morților cuprinde o confesiune negativ] în care defunctul recit] dinaintea unui juriu alc]tuit din 42 de judec]tori divini o list] de 42 de p]câte necomise. Greșelile includeau comportamentul urât fâț] de persoanele și animalele, blasfemia, jaful, calomnierea de c]tre un servitor a st]panului s]u, cauzându-i suferinț], crimă, sexul ilegal sau masturbarea, înșel]toria ș.a.m.d. Protestul se încheie cu repetarea afirmației „Sunt pur!”. Într-o alt] declarație f]cut] în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar nu interzise cu des]vârșire: juriștii musulmani nu au o p]rere unanim] în leg]tur] cu tipul de acțiuni care trebuie s] fie incluse în aceast] categorie; 5) Acțiuni care sunt categoric interzise, cum ar fi crimă, adulterul, blasfemia, furtul, intoxicarea etc. Aceste categorii au fost mai apoi dispuse de c]tre juriști în dou] cadre de obligații: fâț] de Dumnezeu și fâț] de societate. În ambele cazuri, nerespectarea era judecat] atât în termeni legali, cât și teologici, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe niște indieni care mâncau de obicei trupurile taților lor decedați, contra c]rei sume de bani ar accepta ei s] ard] trupurile taților. Printre exclamații r]sun]toare, aceștia i-au poruncit s] nu vorbeasc] despre o astfel de blasfemie (opera lui Montaigne, Of Custom [Despre obiceiuri] (1595) și cea a lui Herodot R]zboaiele persane, Cartea a III-a, 38). Dar, în timp ce mulți au fost convinși de astfel de exemple s] adopte relativismul moral, argumentul legat de diversitate nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
imprimîndu-i nu știu ce extatică atenție. Credea, oare, în ceea ce făcea acum? Crezuse, oare, în ceea ce făcuse dincolo, o viață? L-am pierdut în mulțime. Ceaușescu. Imediat după 1989, a-i pronunța, a-i scrie numele mi se părea o formă de blasfemie la propria-mi persoană, la propria-mi memorie. Era și justificata reticență în fața agresiunii pe care odiosul nume o exercita asupra noastră, asupra fibrei noastre adînci, dăinuitoare. Pomenit acum, deși cam cu același disconfort psihic și intelectual, repulsivul nume (ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca o mereu reînnoită epifanie, șirurile nesfîrșite mișcîndu-se în tăcere pe lîngă voievodalele ziduri și portaluri, pînă în preajma sfintelor moaște, iată că, pe an ce trece, sărbătoarea își pierde sensul primar și devine inversul ei: prilej de vulgaritate și de blasfemie. Dacă pînă acum administrația a păstrat o minimă grijă în supravegherea situației, limitînd cît de cît dezmățul, anul acesta și-a făcut titlu de glorie din a permite vulgarității să năpădească mai tot orașul. Arterele principale, cele cu faimă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al II-lea, renegatul casei regale, perceptorul nocturn în narațiunea lui Petru Dumitriu al caselor deocheate, de unde-și încasa, mă rog, dividendele. De-aici și sporul de rîcă argumentativă a securimii de stat, ante și postdecembriste, vezi doamne, indignată de blasfemia adusă monarhiei de aventurierul cu mustață priapic-roșcată. Asta, de fapt, ca atu perfid-comunist împotriva tradiționalului stat monarhic românesc. Impostorii uitînd însă că atipicul bărbat încoronat era, înainte de toate, un hiperinteligent și un ctitor de înaltă cultură. Din cogitațiile care au
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
12,2-7 e confirmată de faptul că teologia sanctuarului unic, și în consecință suprimarea tuturor sanctuarelor cu excepția celui din Ierusalim, exprimă ideologia religioasă „separatistă”, asemănătoare celei din Cărțile lui Esdra și Nehemia, unde cei reîntorși din exilul babilonian considerau o blasfemie cultele practicate de populația rămasă în patrie și căutau să nu se amestece cu „poporul țării” (cf. Cap. 8). În concluzie, centralizarea cultului la Ierusalim, deși își are originea din teologia templului tipică perioadei regale, unde sanctuarul regal reprezenta un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
55-56), aducând diferite acuzații, inclusiv că Isus ar fi o amenințare împotriva templului (14,57-58; cf. 13,1-2). Când Isus mărturisește că este el este cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care va sta la dreapta sa, este acuzat de blasfemie și declarat vrednic de moarte (14,61-64). În dimineața următoare, autoritățile iudaice l-au trimis pe Isus la Pilat, prefectul roman al Iudeii și Samariei (15,1), care îl supune unui interogatoriu („Tu ești regele iudeilor?”) și se oferă să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dumnezeu, ci pentru că a insinuat că el va sta la judecată împotriva marelui preot ca și cum acesta din urmă ar fi un dușman al lui Dumnezeu. Nu e de mirare că răspunsul temerar al lui Isus este întâmpinat cu exclamații de blasfemie și strigăte care cereau moartea (14,63-65). În acea dimineață, autoritățile iudaice au discutat și hotărât trimiterea lui Isus la Pilat, guvernatorul roman. Mingea se afla acum în terenul lui Pilat, deși capii iudeilor deciseseră. De acum înainte, tot ceea ce
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lui Dumnezeu și cuvântul lui pe care l-a aruncat în Maria și duh din El”). În schimb, nume că ho hyiòs to¤ theo¤ ori faptul de a-i atribui lui Isus nume divine constituie în ochii islamicilor o cumplită blasfemie (cf. 19, 89-90). 4.4.15. În același fel, nu poate fi vorba de nume pneumatice. Cand se spune în Coran ’ayyadn"-hu bi-róh al-qudus, „l-am întărit șpe Isus, fiul Marieiț cu duhul sfințeniei”, sau fă-’arsaln" ’ilayh" róhan
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a face textul cât mai accesibil cititorului sau ascultătorului neavizat. De asemenea, s-a afirmat egalitatea de statut a tuturor limbilor, inclusiv a celor biblice. Desacralizarea limbii în care s-a formulat textul revelat constituie și astăzi pentru musulmani o blasfemie, însă în rândul creștinilor este acceptată acum cu seninătate de foarte mulți. În limba română nu există încă traduceri ale Bibliei care să pună în practică integral faimoasele principii formulate de E.A. Nida319. De altfel, nu toate se potrivesc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
normală (bazată pe respectarea ierarhiilor și a normelor) și viața sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J. Heers, 1983, p. 177). În planul structurilor profunde, ele „demonstrează caracterul ficțional
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
limite de a construi cu ajutorul limbajului ipostaze fictive ale realului), și prin concursuri, ca exces al forței (adică al potențialului, aparent fără obstacole, al puterilor tinereții). La acestea ar trebui adăugat excesul sonor (cântece sau zgomote amplificate până la limita suportabilului), blasfemiile și sacrilegiile (ca excese de negare a autorității religioase și politice) și excesul de consum alimentar (consumarea ostentativă, Într-o „nebunie” a risipei și ignorării grijilor zilei de mâine, a alimentelor și băuturilor). Excesul carnavalesc este interpretat de Bahtin ca
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
absorbind totul pe masura ce înaintează. Începe cu o zi frumoasă de o oră, cu străluciri; strălucirea este însă falsă și anticipează furtună". 1811-1863 William Makepeace Thackeroy (1811-1863) afirmă într-una din scrisori: "Toți am gasit piesă plicticoasa... Deși este aproape o blasfemie să afirmi că o piesă de Shakespeare este proastă, nu pot să mă abțin să spun că așa cred eu". 1817 William Hazlitt (1778-1830), eseist englez, scria în Characters of Shakespeare's Plays (Personajele din opera lui Shakespeare), că Regele
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
proprietatea soțului. Se împodobea, participa la festivități, și era a unui singur și singură la bărbat. Cei bogați, de obicei mai aveau o soție. Regele era ca trimisul lui Iahve-Dumnezeu și era comandant de oști, judecător prin obiceiul pământului. Omorul, blasfemia, impietatea fiilor erau pedepsite cu moartea, de obicei prin lapidare (lapis lat = piatră). Această lege a talionului era luată de la babilonieni. în timp, la evrei, această lege, a fost înlocuită cu despăgubire bănească pentru orice cauză de rănire. Visteria se
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sub tutoriatul lui și acestea datorită prestigiului conducătorului militar al Atenei. Pe lângă admirația pe care a trezit-o, Aspasia a intrat sub tirul blamului și acuzațiilor de imoralitate, învinuită de a fi fost curtezană și proxenetă la Megara, învinuită de blasfemie sau necinstirea zeilor. A fost acuzată de amestec în problemele conducerii cetății, de instigare la provocarea războiului din insula Samos, din anul 440, cu care Miletul ei natal se afla în conflict. Se spune că Aspasia și grupul ei de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
în contradicție cu regimul democrat atenian. Celebrul sculptor Phidias a fost acuzat că n-ar fi folosit aurul pentru statuia zeiței Atena și că l-ar fi însușit. Anaxagoras, alt apropiat și sfătuitor al lui Pericle, a fost acuzat de blasfemie, de necinstirea zeilor. Drept urmare, Pericle a fost amendat cu 50 de talanți și destituit din funcția militară de strateg pe care o deținuse timp de cincisprezece ani. Un an mai târziu a fost reales ca strateg al Atenei, a abrogat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
contemporan Frumoasa venețiană a fost inspirat din viața curtezanei și scriitoarei Veronica Franco. În perioada ciumei din 1575, Veronica și-a pierdut averea și a plecat din Veneția. A fost și victima Inchiziției care se angajase să lupte cu necredința, blasfemia și vrăjitoria. Pe nedrept a fost acuzată de vrăjitorie, incriminată fiind că a reușit să cucerească bărbați importanți și să fie întreținută prin vrăjitorie și farmece. Frumoasa curtezană s-a apărat printr-un discurs rămas celebru și, cu acest prilej
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Judaeorum. Jean Jaurès, Briand, Viviani, Clémenceau și Millerand erau prea apropiați de evrei pentru gustul lui Cuza; îi numea Jidoviți (lefegiii evreilor). Socialismul era după părerea lui Cuza o invenție evreiască. Interpretările date de el religiei evreilor sînt pline de blasfemii și minciuni. Îi nega pe Heine, pe Borne și pe alți poeți sau intelectuali evrei cu argumente asemănătoare celor folosite de dr. Joseph Goebbels; a atacat "opera lui Halévy" despre hughenoți, considerînd-o drept o încercare (a unui compozitor evreu) de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]