1,501 matches
-
sau mai puțin maculate, și lumina acablantă, difuză și scânteietoare sus. În salon, orchestră teribilă: în așteptarea balului tineretului muncitoresc. Când am intrat, la o masă, cocoțată pe masă, beată, stând turcește, o vilegiaturistă, în bleumarin, cu pantaloni și jerseu bleumarin, cu impecabilă bluză albă, cu păr blond platinat, cu ochii cu rimel, verzi nedefiniți, bătând înspre glauque. O prietenă încerca să o ducă acasă, Lemonidis se uita la ea amuzat și îi spunea la fel. Ea stăruia să rămână într-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
plec la școală la 8½ și mă voi reîntoarce, din pricina curselor multiple, la 2½, ca tine. Cu cea dintăi persoană care va veni îți voi trimete babou ches de sky. Azi am văzut la Galeriile Crețulescu o pereche din in, bleumarin cu roșu, 600 lei. Dansul a început: erau 300 [de lei], acum 15 zile. Cred că voi putea face [rost] de bani; până într’o lună vei avea, nu știu prin ce modalitate tri mesă, toată suma ce-o voi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
le-am trecut cu generozitatea vârstei și a caracterului la "diverse". Prima zi în Ministerul Afacerilor Externe! N-o s-o uit niciodată! Locuiam încă la Grozăvești și de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
o uit niciodată! Locuiam încă la Grozăvești și de cu seară îmi pusesem la punct "ținuta": costum gris-petrol, cămașă albă, cravată bleumarin cu dungi albe și batistă la butonieră idem. De când mă știu mi-au plăcut griurile și nuanțele de bleumarin la costume, bleumarinul, grenaul și galbenul la cravate, bineînțeles acestea cu diverse modele, reușind în prezent să am peste o sută, achiziționate pe diverse meridiane și paralele. Cu o mamă grijulie și cu cinci surori învățasem de mic să cos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu rucsacurile alături, adormiți sau vioi, blânzi, bruneți sau japonezi, toți veniți să-l vadă pe „marele Picasso”. Eu, recunosc, am fost emoționată cu două zile înainte de-a ajunge aici, m-am îmbrăcat special în rochia bleu cu pălăria bleumarin, în ideea de a-mi face o fotografie lângă vreuna din lucrările pictorului din perioada albastră. Îmi citise și mă pregătise Liviu, fără a-mi impune vreo impresie personală. Știam că mai întâi voi vedea lucrările făcute începând cu vârsta
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
în fața Rectoriei (deci a Centrului de Artă) pe cei care plătindu-și o cină se hotărâseră să marcheze sfârșitul vacanței în acest mod plăcut și colectiv. În aer liber, mese rotunde de câte 10 persoane, acoperite cu fețe de masă bleumarin cu tacâmuri impecabile, câte 3 rânduri, la fel și pahare cristaline. Deasupra o „umbrelă” de lumini care urmau să facă deliciul atât al privitorilor cât și al beneficiarilor. Ni s-a spus că evenimentele coincid și lucrul acesta poate fi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dintre creștini, prea adesea provocate și cultivate de administrația locală, urmînd vechea rețetă austriacă "Divide et impera", dar cu prea multă nepricepere și ecouri supărătoare în lume. Noii jandarmi, în ținuta lor dichisită, imaginată, se zicea, chiar de sultan tunică bleumarin cu galoane carmin aveau ca misiune să alunge bandele din cuiburile lor și să le constrîngă să se împrăștie dacă nu erau încercuite și distruse. Pentru a duce la bun sfîrșit această sarcină, Comandamentul superior împărțise Macedonia în cîteva careuri
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
două încăperi de la etaj erau folosite ca sală de bibiliotecă și cancelarie. In curtea școlii era amenajat un teren de sport și o sală de gimnastică. Tinerii care doreau să urmeze cursurile acestui gimnaziu susțineau un examen de admitere. Uniforma bleumarin și numărul de ordine cusut pe mânecă erau semne distinctive și motive de mândrie pentru elevii care frecventau Gimnaziul Teoretic de Băieți CFR. În primăvara anului 1944, în condițiile apropierii frontului, gimnaziul, la fel ca și celelalte instituții din Pașcani
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_93486]
-
nici cauciucuri speciale. Tot ce-mi doream era să fie mică dar încăpătoare, să nu scoată fum pe țeava de eșapament, să fie silențioasă și să nu se defecteze prea des, ca să pot conta pe ea la nevoie. Dacă era bleumarin, cu atât mai bine. Individul mi-a arătat una mică, galbenă. Nu mă dădeam în vânt după culoare, dar am făcut niște probe cu ea și corespundea cerințelor mele. Fiind un model mai vechi, prețul era foarte rezonabil. — Mai demult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cincizeci sau șaizeci de ani. Ai palton, nu? mă întrebă Colonelul. — Nu, n-am. Am doar haina aceea subțire din bumbac ce mi s-a dat când am ajuns în oraș. Bătrânul a deschis dulapul, a scos un palton militar bleumarin și mi l-a dat. Când l-am luat în mână, mi s-a părut greu ca un bolovan, iar materialul foarte aspru la pipăit. — E puțin cam greu, dar mai bine decât deloc. L-am procurat special pentru tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am început să beau. Mi-am dat imediat seama că nu mă îmbrăcasem adecvat. Indivizii mă lăsaseră fără haine, mi le sfâșiaseră cu cuțitul. Deci, înainte de a merge la bar, trebuia să-mi procur haine noi. Ar merge un costum bleumarin din stofă englezească. Frumos și elegant, cu trei nasturi, fără umeri, drept. Croială veche. Genul de costum pe care-l purta George Peppard la începutul anilor ’60. Cămașă din bumbac de Oxford, de un albastru mai deschis. Guler normal. Cravată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am dus o viață normală. Ar fi trebuit să mă nasc într-un sat din Yugoslavia, să fiu cioban și să privesc Carul Mare seară de seară. Toate, dar absolut toate - Skyline, Duran Duran, brățările de argint, permutările, costumul meu bleumarin - mi se păreau acum un vis îndepărtat. Erau doar frânturi de amintiri ciudate, suprapuse unele peste altele și presate până la dimensiunea unei cărți de credit. Privite din față, mi se păreau puțin anormale, iar din laterală arătau ca o linie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mi-am cumpărat cămașă, cravată și haină de la Paul Stuart plătind cu American Express. M-am privit în oglindă. Nu arătam rău deloc. Pantalonii erau puțin șifonați, dar n-avea cum să fie totul perfect. Cu cămașa oranj și haina bleumarin pe mine arătam ca un tânăr ce năzuiește să se angajeze la o firmă de publicitate, și nu ca unul care s-a târât nu știu cât prin subteran și urma să dispară de pe lumea asta în douăzeci și una de ore. Privind mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
probleme deosebite, dar se citește ușor. E plăcut. — Așa o fi, cum zici tu. Să știi că-ți vine foarte bine cămașa portocalie. — Mulțumesc. Și ție îți vine foarte bine rochia. — Și eu îți mulțumesc. Era îmbrăcată într-o rochie bleumarin de catifea, iar la gât avea două lănțișoare din argint. — După ce mi-ai telefonat, am trecut pe-acasă și m-am schimbat. Stau aproape și mi-a fost suficientă pauza de prânz. — Bravo ție! Au sosit câteva dintre aperitive și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
societății ortodoxe și, în consecință, a liceului își anunțase vizita. Toate elevele erau adunate acolo, șușotind și pufnind în râs în surdină, respectuoase. O doamnă în vârstă, cu siluetă abundentă, împopoțonată cu o bluză deschisă la culoare și un voal bleumarin, ceva între călugăriță și infirmieră, intră în sală, sprijinindu-se în baston. Era înconjurată de corpul profesoral în întregul lui, alcătuit doar din personal feminin. Prezentată de directoare cu respect, îndelung aplaudată de asistență, bătrâna doamnă mustăcioasă ținu, rămânând așezată
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puse unul peste altul și închid ochii. Un somn greu, obositor pune stăpînire pe mine. Ce faci, Mihai, dormi? întreabă o voce de bărbat. Mă întorc: jos, în ușă, stă Dinu Zaharia. E îmbrăcat ca de plecare acasă: pardesiu elegant, bleumarin; fular de mătase gri; cămașă albă și cravată cu dungi roșii și albe; mănuși de primăvară; geantă diplomat japoneză din poliester negru armat cu fibră de sticlă, încadrată în două șine din aluminiu eloxat, care scînteiază argintiu. În mîna stîngă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
albe de nailon, care ies de sub aceeași căciuliță albă croșetată, legată în jurul bărbiei și prinsă cu un nasture alb, într-o parte. Cu matricola cusută pe mâneca albastră a paltonului cam scurt, cu ciorapi albi groși vârâți în niște cizmulițe bleumarin de cauciuc și cu un mers abătut și târșâit. Mă trezesc gândind cu mintea fetiței care îmi pășește înainte: e supărată pe colegii care merg în fața ei, nebăgând-o în seamă, și nu își dorește nimic mai mult decât să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sub biroul de la geam, cu spăta rul spre intrare. Stăteam în mijlocul camerei, cu ochii în pământ, cam stânjenită. Eduard se îndreptase direct spre birou, unde scotocea destul de febril printre hârtii. La un moment dat, mi-am desprins privirea de pe mocheta bleumarin care acoperea în întregime dușumeaua și mi-am ridi cat-o pe pereți. Am încremenit pentru o clipă, apoi mi-am rotit privirea pe toți pereții, neîncrezătoare. Erau înțesați de portrete. Nenumărate portrete. Zeci de ochi necunoscuți erau ațintiți asupra
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și mă reped iar în jos pe scări. Acasă dau peste ai mei frumos îmbrăcați, stând la o cafea în sufragerie. Mama este într-un deux-pièces roz din lână, iar tata poartă un costum gri cu dungi și o cravată bleumarin. De ce oare mă așteaptă atât de oficiali? mă întreb îngrijorată, în timp ce mă descalț. Oare au aflat ceva despre ce s-a întâmplat azi cu mine? Oare i-a sunat cumva domnul Scarlat? Tata își stinge țigara când mă vede și-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hol, privind cu atenție toate tablourile și oprindu-se iar și iar în dreptul acelui portret. — Vă plac portretele noastre? se auzi brusc interpelată și tresări. Se întoarse și zări un tânăr mustăcios, în costum negru, cu cămașă albastră și cravată bleumarin. Nu îl cunoștea. Ce voia de la ea? Oare de ce erau toți din jurul ei atât de pisălogi în ultima vreme? — Mda, răspunse ea, indecisă. Nu știu dacă e corect spus că-mi plac. Mai degrabă mă intrigă. îmi par familiare... Mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în carcasa de tablă de care abia se descotorosise în ultimele zile, de când văzuse tabloul acela. își ridică iar privirea înspre cer. Nu mai făcuse asta de mult, de foarte mult timp. Cerul avea nenumărate nuanțe, de la albas tru până la bleumarin întunecat. Luna era înfășurată de nori albi străvezii ca niște văluri lungi de mireasă, și franjuri de cer, de un albastru azuriu, îi schițau trupul ca într-o pictură diafană pe orizontală, ca și cum mireasa ar fi stat culcată, întinsă pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
primăvara aceea, de Sfântul Gheorghe. Preocuparea ei cea mare era rochia de Paște, la care lucrase mai bine de o lună de zile și pe care o terminase în Joia Mare. Primise tocmai de la Sighișoara o stofă moale și subțire, bleumarin, din care își făcuse o rochie cambrată, garnisită cu dantelă albă. Era încântată de ea și i se părea că arată ca o prințesă. Visul ei era să ajungă în cetatea Târgoviștei, să se mărite cu un boier mare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
servitoarea. Voia să vadă cum trăiește Achile și ce fel de om este, acolo, în cuibul lui. Era o încăpere mărișoară, cu sobă de teracotă bleu și cu mobilă bătrânească: canapea cu picioare de fier, un divan tapițat cu mătase bleumarin, două măsuțe rotunde și joase, acoperite cu dantelă grea. Lângă canapea, erau răsfirate câteva reviste americane, iar din salon se vedea, pe ușa deschisă, tăblia de fier a unui pat, pictată cu o scenă galantă: un bărbat cu pantaloni până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
vopsită maro, ca să țină la murdărie. Zogru a plutit în curte pe deasupra măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu părul tuns și dat pe spate și cu o față câinoasă. A intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este vorba și abia atunci și-a dat seama că era Vencica. De la ea a aflat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
căruia fusese înălțat. Sanda o smulse din visare și aranjându-i fustița o împinse spre ceilalți. Elevii se aliniară pe clase, sub directa îndrumare a învățătorilor și așteptară, emoționați, să înceapă ceremonia. Erau cu toții îmbrăcați în cămăși albe. Fetele purtau fustițe bleumarin, plisate, băieții pantaloni de aceeași culoare. Trompetele răsunară, armata de însoțitori amuți și toate privirile se îndreptară spre grupurile de copii. Salutul tineresc înflăcără inimile școlarilor. Rând pe rând, cu o infinită mândrie, învățătoarea atârnă fiecăruia, la gât, cravata roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]